Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Poezii de dragoste => Subiect creat de: guardiangel din 11 Februarie, 2008, 03:58:53 p.m.
-
Din faldurile grele de catifea barocă,
se desprind încet, gândurile mele...
Unul câte unul, se lasă tăcut,
cuprins de visări de mătase foşnitoare,
de dantele lasciv atârnînd de câte un sâmbure de adevăr.
Broderii încărcate de mister îl învăluie,
acoperindu-l cu perle din lacrima mării şi valuri argintii.
Iar visele o iau înainte, printre mistice pandantive,
dansând un ritual păgân, al timpului încremenit de şoapte!
Să prindă din urmă clipa... e momentul!
Luna îşi scaldă chipul
în miile de feţe ale gândurilor mele neşlefuite.
Dar în fiecare dintre ele, se reflectă aceeaşi imagine...
Cine??? Cine??? Cine??? Cine???
Nu ştiu! Şi ies, scoţându-mi la plimbare
Veşmântul atât de-mpodobit al viselor mele.
-
Ganduri, multe ganduri..
singure sau grupate,
bune sau rele,
toate imi invadeaza incet si constant mintea,
lent,
fara durere,
atenuandu-mi toate simturile
si dezgolindu-mi sufletul
si asa mult prea rece in absenta ta..
Ganduri,
mult prea multe ganduri..
despre tine..despre noi..
incerc sa adorm,
si sa alung gandurile, care,
oricum nu mi te vor aduce inapoi..
-
Eh... asa se intampla cu gandurile noastre cand cand ele sunt pradatorul si noi prada... dar se poate si invers... sau...
-
“Nu te lasa prada gandurilor, te consumi inutil si iti risipesti toata energia! Stii tu, sa vezi partea plina a paharului!” ..a fost sfatul unei bune prietene insa...cum am sa fac asta nu mi-a spus....se pare ca inca raman cu gandurile mele :-\