Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Poezii de dragoste => Subiect creat de: guardiangel din 11 Februarie, 2008, 03:59:50 p.m.
-
Alungă-ţi somnul dintre gene
şi te strecoară-ncet, tiptil,
în visele mele.
Şopteşte-mi...
ce nu îndraznesc să ascult
atunci când eşti lângă mine.
Sfărâmă lanţurile
ce le port în timpul zilei
şi eliberează-mi sufletul.
Dă viaţă îngerului
înlănţuit în piatra dăltuită
a unei aripi frânte.
Sau lasă-mă...
Lasă-mă să rămân pe vecie
Doar un mesaj... de dincolo...
Un... fâlfâit de aripi...
............................................
Şi catifeaua nopţii se lăsase,
veşmânt greoi pe gene obosite;
„Cobori cu mine, înger de mătase
în lumea de cuvinte nerostite.
Unde atomi se-nlănţuie genetic
Reverberând impulsuri geniale,
Ce le refuzi, - când trează eşti – patetic,
De la-nălţimea purităţii tale!
Am să te fac să uiţi de tot şi toate,
să te cobor în danteesc infern,
s-atingi tot ce credeai că nu se poate,
să mori şi să învii în dans etern!”