Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Poezii de dragoste => Subiect creat de: guardiangel din 23 Martie, 2008, 01:59:53 a.m.
-
Am avut în căuşul palmelor
întreg universul
căci tu îmi dăruiseşi
inima ta
mă credeam mai presus de astre
mai presus de viaţă
dincolo de tot ce avea limite
existând
dragostea ta
mă făcea să ating cu mâna
cumpăna norilor
rostind a ploaie
lacrimi de cuvinte
ai dăltuit în mine
femeia ce încă nu se născuse
i-ai dat un chip
şi-o simţire
m-ai scos din blocul de piatră
în care dormeam
m-ai luat de mână
şi mi-ai dăruit o lume
lumea ta
păşeam prin ea
plină de uimire
cu ochii mari
şi sufletul plin
de tine
dar într-o zi
am privit în oglindă
în valurile ei
tu te zbăteai de moarte
iar eu... priveam...
de departe
am vrut să-ntind mâna
să te scot din ape
să te aduc aproape
dar nu eram decât
o stâncă spălată de ape
iar valurile îmi izbeau gleznele
cu-n vuiet sălbatec
bătându-şi parcă joc
de neputinţa mea
am avut în căuşul palmelor
întreg universul
căci tu îmi dăruiseşi
inima ta
dar acum... e târziu...
printre degete răsfirate
se preling fire de nisip
şoptind
„a fost odată...”