Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Povestea mea => Colţ de jurnal => Subiect creat de: un_gand din 02 Aprilie, 2008, 06:42:03 p.m.
-
Ai simtit vreodata cum sufletul iti pleaca din trup?…pleaca si spera sa gaseasca perechea lui!?.Vrei sa-l opresti si nu poti lacrimi curg si inima se sfarama in mii de bucati dureroase. Unde esti?..As vrea sa urmez calea sufletului , poate asa reusesc sa te vad...insa nu pot. As vrea sa schimb timpul dar nu sunt in masura. As vrea sa imi schimb gandirea , dar nu reusesc si atunci ma intreb, la ce toata viata asta?!Traiesti fara hrana la nevoie; traiesti fara apa in situatii critice;insa cum poti trai fara suflet?! te doare maseaua o tratezi cu o pastila; te doare o mana , folosesti unguient; dar cum poti trata un suflet ranit, cu ce pastila sau unguient? Daca nu ai casa te straduiesti si o cumperi; daca nu ai bani, muncesti si ii faci, dar ce poti face cand nu ai sufletul?!cum sa trudesti, cum sa te straduiesti?....Cum poti ajuta un suflet care demult e plecat de la tine si nu il mai poti intoarce, un suflet care atunci cand simte... suspina, lacrimeaza si care nu vrea sa inteleaga ca totul e in Zadar... :'(
-
De ce nu i se da omului dreptul la a o a doua viata?!; sa o poata lua pe alt drum…sa caute fericirea…sa se bucure de ea. Cine spune ca trebuie “sa fi fericit cu ceea ce ai …nu cu ceea ce iti doresti” greseste!!!…..Oare te poti bucura doar de aer….doar de o zi luminoasa…doar de un refugiu pe care il gasesti uneori….Nu!!! fericirea se cladeste pe lucruri marunte….venite din suflet si asezate cu inima….iar acest lucru e atat de greu de facut ….sau de obtinut. Chiar daca te straduiesti, te zbati…o iei de la un capat inexistent…daca viata nu” te vrea”…nimic nu vei gasi. De ce????
-
Daca am reusi sa adunam durerea din suflet si sa o prefacem intr-o lacrima...atunci ar fi o lacrima de sange care ar lasa in urma ei pe chipul nostru o urma rosie de amintiri triste si astfel poate am fi eliberati...am fi din nou fericiti!!!
Dar niciodata nu vom reusi sa facem asta...durerea nu poate fi scoasa...lacrimile curg lasand o mare sarata a vietii in urma lor si atat... :'(
-
Înteleg de ce muzica e data la maxim, de ce se fuge de singuratate, de intuneric, de munca, de eforturi grele, de ce se cauta adrenalina?!…Pentru ca te simti mort intr-un timp mort, la finalul caruia nu te asteapta nici o luminita. Castigam enorm de mult timp daca ne bucuram in viata, daca ne bucuram rugandu-ne, ajutand pe altii, suferind pentru altii…. atunci timpul devine o mare de bucurie si e unicul nostru refugiu.
Uneori ma gandesc cum ar fi ptr noi oamenii daca am avea sansa de a da... doar odata in viata, cand credem de cuviinta... timpul innapoi?! De fapt eu, as vrea, sa ma intorc in timp sa imi schimb atitudinea inca din adolescenta… sa corectez greselile, ca sunt multe…sa o iau pe alt drum…sa caut fericirea…si sa ma iubesc mai mult pe mine. Poate nu ar fi o viata perfecta, dar cu siguranta ca nu voi mai repeta ceea ce am gresit!
Oare de ce intelegem viata atat de tarziu... de ce stim ce vrem, doar dupa ce nu se mai poate face nimic si totul e in zadar??!….
-
"De ce nu i se da omului dreptul la a o a doua viata?!"
Cand o sa se poata, daca aflii inaintea mea... trece-ma pe lista te rog ..
-
Traiesc iar una din acele zile mizerabile in care nici macar pe mine insami nu ma recunosc... Ma simt singura, departe de tot ceea ce candva ma determina sa imi gasesc linistea; ce e mai rau este ca nu pot scapa de acest sentiment asa usor, cu una cu doua. Imi apasa sufletul, sunt oarecum legata si e complicat sa ma eliberez,singura nu prea pot face mare lucru.
Ideea e ca m-am cam saturat de tot si toate, nu stiu nici ce vreau, nici ce imi doresc...sunt o gramada de contradictii in momentul asta: vreau sa fiu singura, dar solitudinea ma ucide; imi doresc sa am pe cineva drag alaturi, dar nu am chef sa vorbesc sau sa ascult....si cand ma gandesc ca mereu am invatat cate ceva din tot ce mi-a dat viata si ma trezesc parca nu as stii nimic...dar, o sa imi treaca!!! :'(
-
tristeţea este bună, însă, ca-n toate, trebuie să existe o măsură. timpul e cel mai bun balsam, care şterge lucrurile rele. găseşte energie în lucrurile care îţi plac. multă baftă. ;)
-
E ziua mea de nume…ar trebui sa fiu fericita alaturi de cei dragi…dar nu sunt…simt o tristete enorma si o singuratate de nedescris. In nimic din lumea asta nu ma regasesc…nimic nu imi face placere…iar gandul meu e undeva departe.Timpul depune praf peste tot...si la cea mai mica adiere a inimii se descopera totul...nu ajuta la nimic! Mi se pare atat de nedreapta viata asta...ptr unii e o lupta cu morile de vant, ptr altii e un rai pamantesc. De ce? Unde am gresit?..Cum se poate trata "durerea" de suflet...Cum se pot reface cicatricile vietii...De unde sa scot atatea zambete diplomatice??
De s-ar termina odata viata asta, cu tot ce e in ea……
-
"LA MULTI si FERICITI ANI,ELENA !"
P.S. Asculta la mos Stefan,fata cu nume de poveste:Porti numele celei ce-a gasit "Crucea" purtata de Iisus,iar crucea inseamna biruinta;alunga-ti nourii din suflet caci omu-i magnet:"atrage ce gindeste".
Deci:"Ginduri insorite intr-o viata plina de soare!"
-
la multi ani elena! sa fii fericita! ;)
-
Va multumesc la amandoi :peck:...a fost o surpriza placuta, ptr ca nu ma asteptam :)
Exista momente in viata pe care...ori nu le putem uita niciodata, ptr ca le purtam cu noi din copilarie pina la adanci batranete...ori suntem pusi in situatia de a duce o viata de "dragul" unor "imprejurari" si oricare dintre variante ar fi; rezultatul e acelasi. Stiu ca simt in felul meu si gandesc asa cum numai eu pot sa o fac...si poate ai dreptate cu ideea ca "omul atrage ca un magnet tot ceea ce gandeste", dar uneori simti ca trebuie sa spui, sa vorbesti cu cineva.
-
Am vandut singuratatea
Unui haos anonim,
Astazi vreau eternitatea
Doar la doi s-o impartim...
Mi-am pus hotar la margini de hotar,
Dar astazi vreau sa trec peste trecut
Si ca un om strivit în calendar
Sa te iubesc, s-o iau de la-nceput.
-
Daca prin voia lui Dumnezeu existi undeva in lumea asta, iar printr-un joc al sortii, sau printr-o prea fericita greseala vei ajunge aici, tu, iubirea mea cu suflet pur, sa nu pregeti a-mi trimite mesaj... eu te voi astepta... La urma urmei, daca nu am avea speranta atat de mare, ce am fii noi, oamenii ??
-
E ziua mea de nume… De s-ar termina odata viata asta, cu tot ce e in ea……
As fi vrut sa-ti urez si eu din tot sufletul, "La Multi Ani!".. chiar si asa cu intarziere. Dar, intrucat, n-am de unde sa stiu in ce dispozitie sufleteasca te afli acum, mi-e teama ca s-ar putea ca urarea mea sincera sa semene mai mult cu o gluma proasta, si n-as vrea sa-ti fac vreun rau! :(
-
E ziua mea de nume… De s-ar termina odata viata asta, cu tot ce e in ea……
As fi vrut sa-ti urez si eu din tot sufletul, "La Multi Ani!".. chiar si asa cu intarziere. Dar, intrucat, n-am de unde sa stiu in ce dispozitie sufleteasca te afli acum, mi-e teama ca s-ar putea ca urarea mea sincera sa semene mai mult cu o gluma proasta, si n-as vrea sa-ti fac vreun rau! :(
Multumesc,Liviu...
Sunt clipe in viata fiecaruia dintre noi, cand simtim ca nu ne mai putem ridica si merge mai departe, cand suntem in stare sa renuntam la tot si sa ne simtim "scapati"....insa trec sa faca loc la altele si altele....
Pana la urma asta e viata!!!! :(
-
Viata e o incapere...multe chipuri se plimba aievea pe acolo.
Sufletul meu e ca o minge, aluneca de la un picior la altul...este lovit fara intrerupere; fara voia lui.
Cand se opreste la picioarele cuiva spera ca este luat in brate, spera ca nu va mai cadea niciodata, ca nu se va mai intoarce in infernul de acolo si va fi fericit!...Dar revine si loviturile par din ce in ce mai dureroase...
Pana cand vei rezista?!...oare pana cand?!
-
Ma trezesc speriata...un vis ciudat imi tulbura sufletul fricos si ma face sa deschid involuntar ochii ingreunati de somn.
Dimineata alba si rece patrunde in privirea mea, o dimineata in care eu nu apartin, nu ma regasesc si nu are pic de culoare....nici soare, nici nori...nici ingeri sa ma traga din culcusul meu cald.
Singurul lucru cunoscut in dimineata asta straina este cafeaua...bine ca macar ea ma aduce cu picioarele pe pamant. Nu stiu in ce directie sa ma indrept si ce vreau sa fac?!...nu stiu cum sa imi alung tot ce am in suflet?!...in clipa asta nu stiu nici macar de ce traiesc?!.... Imi lipseste ceva sau poate nimic!… poate e dimineata asta de vina!...Cu siguranta!!....Imi iau cafeaua si ma urc intr-un colt de pat, acum mi-e un pic mai bine desi tot singura am ramas….insa cu siguranta ca maine o sa fie mai bine.....
-
Sunt zile si nopti bune si mai putin bune;cu rasete si optimism, sau cu inima stransa si cu lacrimi.Dar atunci cand cele rele sfarsesc bine nu poti decat sa-i multumesti lui Dumnezeu si sa iei decizii.
Viata e atat de scurta si de fragila, iar timpul trece atat de repede, incat daca "pierdem" timpul inseamna ca aruncam si risipim secunde, ore, saptamani, ani, sentimente, ganduri, oameni....si totul fara sa ne dam seama. Vreau sa pastrez, tot ce se poate pastra...sa daruiesc, tot ce se poate darui... sa iau deciziile care se pot lua... sa investesc in oamenii care merita...sa traiesc, ce se mai poate trai!!!
O dorinta...un vis...o treapta ptr a pasi spre un alt inceput!
-
Unde esti? Stiu unde esti...dar nu te vad...doar te simt...si-mi refuz constant efortul de a te percepe cu tot ce sunt. Mintea mea iti recunoaste prezenta, dar inima mea obosita goneste dintr-o parte in alta dupa lucruri mici si lucruri mari, lucruri bune si lucruri rele, dar lucruri care ma obosesc, atat de tare incat nu mai caut nimic si nu mai vreau nimic. Doar o pace si-o odihna a ochilor, a mintii, a trupului, a spiritului....
Cand visele zboara purtate de ingeri,
Cand inima bate chemandu-te pe tine,
Inchide ochii, voi fi printre soapte si nuferi
Pana in al diminetii zori de zi ce vine..
-
Viata?!.....o camera in care intalnesti multe chipuri, unele iti zambesc, altele iti arunca priviri ironice....insa tu trebuie sa inveti sa le accepti pe toate...Din cand in cand usa se deschide si furtuna vietii ne face sa cadem, cei care nu avem sprijin suntem loviti de cei de langa noi cu nepasare, chiar calcati in picioare...suferim. Insa cand usa se inchide incercam sa ne ridicam, sa invatam si sa devenim mai tari ptr urmatoarea ocazie.
-
Drumul lung si obositor ma face sa ma asez pe o banca singuratica. E aici de mult. A luptat cu lacrimile cerului si cu mania viscolului ... dar a fost si mangaiata de razele calde ale soarelui. De-a lungul timpului a auzit milioane de povesti de iubire si de viata de la cei care se opreau pentru a-si odihni sufletul. Totusi e singură ... asemenea oamenilor, dezamagita de tot ce e in jurul ei. A auzit atatea promisiuni si juraminte si a vazut atatia oameni nefericiti trecand pe langa sau chiar oprindu-se pentru cateva clipe alaturi de ea. Daca ar avea un suflet cu siguranta ca ar suferi. Daca ar putea vorbi ne-ar spune ca gresim. Daca ar avea o inima ar incerca sa ne transmita din sentimentele ei. Dar...n-are suflet, nu are glas si nici o inima. Nu este decat un martor mut al suferintei noastre. E timpul sa ma ridic de pe banca singuratatii si sa imi continui drumul spre necunoscut. Caut ceva, ceva pierdut de mult. Pierdut in simtiri si amintiri ... amintiri devenite dureroase odata cu timpul
-
Acum plang, dar cand am ras?!
Acum sufar, dar cand am fost fericita?!
Acum visez, dar cand am fost treaza?!
Acum urasc, dar cand am iubit?
….niciodata!!
-
E seara... linistea coboara printre gandurile obosite de bruma zilei. In suflet e perfecta armonie...
Imi doresc ceva mai mult?!!
Imi doresc sa pot sa-ti ating inima, asa cum tu mi-ai cuprins sufletul; imi doresc sa ma pierd in ochii tai, asa cum tu imi asculti vorbele; imi doresc atat de multe...dar tu esti departe!! si... e seara!!!
-
Nu stiu daca lacrimile sunt de fericire sau de tristete, nu stiu daca ar trebui sa ma bucur ca exista suflete minunate sau ar trebui sa plang ca totul e prea tarziu?!....
Tot ce pot spune este ca
A fost iarna si acum un an si-o sa mai fie....
insa uneori simt cum vremea trece prin mine;
Incerc sa ma regasesc, uitand de trecut
dar imi dau seama ca viata a plecat de mult...
-
Aleile sunt triste, iar lacrimile inimii par sa se aseze peste tot in jur, pasii cauta o carare prin gandurile uscate de durere....nimic nu e la fel ca inainte, nimic!
Evitam tristetea si ea e pe urmele mele, ocoleam iubirea si ea e in sufletul meu, nu ma regasesc in viata din jur si totusi face parte din mine!!
Nu vreau nimic...nici macar sa mai fac parte din ea!
-
De ce ploua azi? De ce plange cerul?
Oare plange pentru mine sau plange pentru tine?!....
Dar ploua prea mult si cred ca plange pentru amandoi, ca inca nu ne-am intalnit...
"Cate stele vor muri fara sa simt? Cata vreme va trece fara sa te ating? Cate strigate de dor se vor pierde-n vant? Cate zile voi trai cu tine numai in gand?"...
In seara asta le ingrop pe toate...in suflet si la mine-n gand. Ca incepand de maine
sa nu mai existe trecut...
-
Uneori sunt blanda, calma, iubitoare si alintata...alteori daca ma simt lovita sunt repezita si uracioasa.
Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea... imi plac trandafirii si crinii...ascund faptul ca sunt o romantica care ar vrea sa scrie, sa viseze, sa zboare uneori...careia ii place sa daruiasca din toata inima, un gand, o vorba, o farama de suflet...si care cu toate ca pare un adult puternic, a ramas de fapt, undeva, pe la 23 de ani...
-
Privesc luna, privesc stelele si am un sentiment aparte…as dori sa le ating, dar imi dau seama ca sunt departe, e ca si cum as dori sa ating in noapte un sarut si o lacrima.Cad incet pe ganduri si realizez ca imi pasa de dragoste, de visele mele, de lupte si dureri care imi cad in suflet, imi pasa de acele lacrimi si zambete care imi apar pe chip…imi pasa de tot, ptr ca fiecare dintre ele sunt parte din viata mea. Imi dau seama ca El ne-a dat fericiri care nu ne fericesc…a facut lumea sa putem alege, dar noi nu stim ce sa alegem!!
Oare viata unui om este o permanenta lupta pentru existenta cu certitudinea ca va fi invins??!!. (Arthur Schopenhauer)
-
Cu sufletul sunt departe de lume si lumea e departe de mine; caci o lume intreaga nu e in stare sa ma inteleaga. Dar la ce m-ar ajuta?! ca mai bine singura, decat cu o mie de dusmani....mai bine cu o suta de critici, decat cu o duzina de laude prefacute....mai bine durerea singuratatii, decat durerea spinilor... mai bine libera decat prizoniera printre lume….
Prefer singuratatea caci iubesc libertatea, ea m-a invatat sa birui lumea si sa ies din ea. Sunt departe de lume, lumea departe de mine. …asa imi e bine si asa voi ramane.
-
Privesc luna, privesc stelele si am un sentiment aparte…as dori sa le ating, dar imi dau seama ca sunt departe, e ca si cum as dori sa ating in noapte un sarut si o lacrima.Cad incet pe ganduri si realizez ca imi pasa de dragoste, de visele mele, de lupte si dureri care imi cad in suflet, imi pasa de acele lacrimi si zambete care imi apar pe chip…imi pasa de tot, ptr ca fiecare dintre ele sunt parte din viata mea. Imi dau seama ca El ne-a dat fericiri care nu ne fericesc…a facut lumea sa putem alege, dar noi nu stim ce sa alegem!!
Oare viata unui om este o permanenta lupta pentru existenta cu certitudinea ca va fi invins??!!. (Arthur Schopenhauer)
Viata e o permanenta lupta,frumoasa, grea ,usoara...asa cum ti-o faci,pentru ca te incapatanezi sa crezi ca esti invingator,chiar si numai pentru ca esti partas cu sufletul si inima la tot ceea ce inseamna ea,frumos-urat,bun-rau...si o iubesti asa cum te pricepi,cu toate adevarurile tale,din suflet si inima deopotriva.
-
Ochii nostri sunt numiti adeseori, ferestre...ferestre ale sufletului.
Prin care acestia privesc catre lume, parca spunand ceva despre cel ce locuieste inauntru. Ferestrele pot face ca inima sa fie cat mai frumoasa...primind iubire si frumusete din jur! insa uneori aceste ferestre ale sufletului sunt zidite datorita singuratatii, datorita rautatii celor din jur...si atunci suntem inchisi in propria temnita.
-
Luptam atat de mult sa gasim pe cineva care sa-si faca griji pentru noi, care sa ne sustina, sa ne imbratiseze..o inima care sa ne caute atunci cand ne simtim pierduti. Ne multumim ca suntem inconjurati de atata lume si totusi invatam sa fim singuri, invatam sa ne vorbim in noptile lungi si triste, sa ne privim chipul…sa ne iubim pe noi insine. Singuratatea este acolo mereu, fie ca o chemam ... sau nu, ea este langa noi in clipele grele, ca sfarsitul unei povesti nefericite, in care umbrele noastre raman fara noi.
-
Cand esti fericit, iti cauti sufletul si il gasesti zambind, iar ochii iti trimit lumina in inima...cand esti fericit, cuvintele nu se mai rostesc ele se canta si se impletesc cu fiecare fior...cand esti fericit bratele devin aripi si gandurile adieri de liniste; somnul nu iti e prieten, iar zorile sunt de aur, chiar daca genele obosite se tem de lumina.
Oare am fost vreodata asa?!sau doar am simtit ca fericirea doare atat de tare, de parca n-as fi intalnit-o sau ca n-o voi mai intalni niciodata!iar daca am plans, "ea" a plans ca m-a asteptat atat de mult sa o traiesc!!
-
Se apropie zi de zi sub pretext de vizita, ca doar e prietena, ofera o mana de ajutor cu intentia sa poata lovi si ce este mai greu e ca a inventat tot. Uneori imi spun ceea ce simt si altele devin geloase ptr cei de langa ele…si nu stiu de ce. Nimic si nimeni de aici nu va avea legatura cu ceea ce este in sufletul meu si cu ceea ce scriu aici, ptr ca nimeni nu ma poate ajuta…
E greu sa mai pot tine piept, insa mereu am crezut ca nu conteaza cum te simt cei din jur….nu conteaza ce calitati sau defecte iti atribuiesc…nu conteaza daca te vad asa cum nu vei fi niciodata…conteaza doar ceea ce simti tu, ptr ca sufletul, viata si iubirea nu o va putea schimba nimeni niciodata!!!
-
Fie ca sfanta sarbatoare a Invierii Domnului sa va aduca cele patru taine divine: incredere, lumina, iubire, speranta, iar cu lumanari aprinse si cu sufletul curat, sa spunem impreuna...
HRISTOS A INVIAT!
-
M-am nascut “batrana”!!!…viata, prin treptele ei m-a facut sa deschid ochii, sa invat, sa daruiesc, sa simt, sa ascult, sa sufar si sa iubesc... sa am incredere in mine, sa am putere de a lua decizii si ma simt din ce in ce mai tanara!
Stiu ca e minunat sa ai o minte de “batran” si un suflet de adolescent, totusi... e prea tarziu!!!?
-
Niciodata nu vom avea totul...in viata asta orice are o compensare
Sanatatea...compenseaza framantarile sufletului, copii...compenseaza iubirea, cariera...spun eu ca ar compensa singuratatea ca am in ce sa ma refugiez.
Insa cu ce pot compensa lipsa fericirii?! cum pot alunga clipa in care nu vad nici un rost in lumea asta? cum pot sterge lacrimile unor furtuni din viata mea?!
Asta e "crucea" mea de pe pamant? sau vreau mai mult decat merit?
-
Cu o rugaciune... De multe ori functioneaza. Iti lipseste impacarea cu tine insati. Orice decizie gresita ai fi luat in trecut... trebuie sa o dai uitarii, pentru ca impacarea cu trecutul inseamna intr-un final impacarea cu prezentul, adica impacarea cu tine insati. Tot ce ai gresit in viata... ti-a ajutat sa gandesti in felul in care gandesti acum. Nu exista prea tarziu. Fericirea este ceva prea intim pentru a avea vreo legatura cu exteriorul.
Fericirea este precum un soare in inima noastra. Nu e niciodata prea tarziu sa il aprindem. O data aprins, nu se va mai stinge. Stiu asta... pentru ca inainte sa fiu fericit, priveam oameni care o duceau mult mai rau decat mine, si gaseam in ochii lor o lumina mult mai puternica decat aveam eu, ma tot intrebam cum? Ajunsesem sa ma intristez numai cand vedeam pe cineva zambind. De ce? Pentru ca eu nu reuseam, nu stiam ce e cu mine? Ajunsesem sa cred ca zambetul nu a fost inventat pentru buzele mele, si traiam intr-o tistete perena.
Fericirea incepe odata cu impacarea cu noi insine.
-
Cu o rugaciune... De multe ori functioneaza. Iti lipseste impacarea cu tine insati. Orice decizie gresita ai fi luat in trecut... trebuie sa o dai uitarii, pentru ca impacarea cu trecutul inseamna intr-un final impacarea cu prezentul, adica impacarea cu tine insati. Tot ce ai gresit in viata... ti-a ajutat sa gandesti in felul in care gandesti acum. Nu exista prea tarziu. Fericirea este ceva prea intim pentru a avea vreo legatura cu exteriorul.
Fericirea este precum un soare in inima noastra. Nu e niciodata prea tarziu sa il aprindem. O data aprins, nu se va mai stinge. Stiu asta... pentru ca inainte sa fiu fericit, priveam oameni care o duceau mult mai rau decat mine, si gaseam in ochii lor o lumina mult mai puternica decat aveam eu, ma tot intrebam cum? Ajunsesem sa ma intristez numai cand vedeam pe cineva zambind. De ce? Pentru ca eu nu reuseam, nu stiam ce e cu mine? Ajunsesem sa cred ca zambetul nu a fost inventat pentru buzele mele, si traiam intr-o tistete perena.
Fericirea incepe odata cu impacarea cu noi insine.
Ma bucur ptr tine...e superb cum ai spus, probabil nu sunt impacata cu mine insumi, probabil nu imi pot explica si nu pot trece peste un trecut, probabil....e prea tarziu ptr tot!
-
Atunci cand m-am indragostit am vrut sa fiu mereu cu el in bucurii sa radem impreuna, in tristete sa plangem alaturi si sa fiu singura care sa-i stearga lacrimile.
Atunci cand m-am indragostit, imi era dor de el cand ii spuneam “la revedere” iar inima abia astepta fiecare moment in care el imi spunea “Te Iubesc”
Atunci cand m-am indragostit toate durerile mele din trecut au fost pierdute, au disparut si m-am simtit cel mai fericit suflet din univers.
Te Iubesc fara frica, cred in tine fara a pune intrebari...Te Iubesc fara restrictii...Te Doresc fara a porunci...Te Accept asa cum esti si simt ca o asemenea iubire este pentru o eternitate.
O eternitate in care voi simti ca cineva mi-a atins inima, sufletul si intreaga viata....o eternitate in care iti voi simti respiratia, vei dansa in ochii mei, iti voi strivi buzele cu zeci de sarutari...
O eternitate care va devenit un vis!!!
-
Nu te compromite! Nu te ai decat pe tine….si nu iti vei reveni niciodata.
Am inceput prin a juca “rolul” de femeie fericita sa salvez aparentele intr-o perioada in care lumina lipsea…am reusit sa termin aceasta “piesa” sau sa o stopez pe moment.
Imi era putin mai bine, apoi m-am indragostit, am iubit si imi doream sa-mi spun iubirea la orice ora din zi si noapte, sa o pot privi si sa o am alaturi atunci cand am nevoie, sa impart cu ea clipele placute si mai putin placute, dar….ironia sortii am inceput o alta piesa de teatru …o piesa in care trebuie sa joc un rol stabilit de altii, in care sa accept decorurile si sa nu tin cont de ceea ce simt eu
Ma intreb…Oare viata mea e o piesa de teatru?!
-
Vi s-a intamplat sa simtiti ca tot ce faceti e in zadar?!….ca tot ce simtiti duce la prabusire?!….ca nimic nu are rost?! nici macar aerul nu-si gaseste rostul, intr-o inima ce nu mai are puterea sa bata!
Vi s-a intamplat sa doriti sa fiti o frunza care sa se piarda in vazduhul cenusiu, intr-o zi de toamna?!
Ma intreb mereu:
Care e menirea sufletului meu?!
-
Inchidem ochii, sa nu vedem adevarul din viata noastra….inchidem ochii, sa ne adunam puterile pentru a pasi mai departe….inchidem ochii, pentru a spera intr-o lume doar a noastra….inchidem ochii, pentru a simti iubirea din noi.
Dar niciodata nu vom reusi sa inchidem sufletul, iar bunatatea din el va permite multora sa ne faca sa suferim.
-
Este o noapte de toamna… inchid ochii si simt cum frumusetea ei imi inunda intreaga fiinta!!! Linistea a pus stapanire pe oras… racoarea sfieste sufletul oricat de indurerat ar fi…iar in adierea vantului danseaza si ultimele frunze ramase in copaci.
Doamne, de ce suntem oameni?…de ce ne-ai dat un suflet si nu ne-ai daruit liniste si fericire ptr el?….de ce ne-ai lasat iubirea, dar nu ne-ai permis sa o aflam si sa fim alaturi de ea?!
De ce, Doamne?!...de ce??
-
A mai trecut un an din noi
A fost si soare, au fost si ploi
Dar tot ce-i mai scump pe lume
Este ca l-am petrecut cu bine.
SARBATORI FERICITE!!
-
Oare ce e mai greu in viata asta…
decizia de a renunta sau puterea de a continua??!
-
Atat de multe persoane sunt in jurul meu si totusi niciuna nu comunica cu adevarat, pentru ca ele privesc si nu vad nimic, gandesc si nu stiu nimic, iubesc si nu simt nimic.…traiesc o viata fara gust, fara culoare, fara ritm; doar goala si absurda!
Am plans in suflet chinuita, am plans sa nu fiu auzita si ma intreb ce mai ramane, din aceasta lume?!?
-
E atat de greu sa vrei sa o iei de la un alt capat si sa nu resusesti….e atat de ciudat sa simti ca fericirea a aparut prea tarziu in viata ta…e atat de ridicol sa simti ca iubesti din tot sufletul si nu gasesti cararea spre liniste….am obosit!!
-
E atat de usor sa fii fericit,
cand ai o inima de granit!!!
-
S-a risipit sufletul, pentru ca l-am pierdut printre pasii tai.
S-a sfaramat inima, pentru ca a sfasiat-o cuvintele tale
S-a pierdut viata, pentru ca nu o mai simt in mine
“S-a terminat” pentru ca “sunt terminata”!!
-
Pentru o secunda daca as opri timpul ce as realiza?
As trai viata cu o secunda in plus, sau as gasi raspuns la unele intrebari?!... poate am asculta impreuna ploaia, sau ai realiza cat de mult imi lipsesti?!
Dar nu il pot opri si atunci raman cu regretul ca viata as reusi sa „o opresc” atunci cand as vrea eu, insa timpul niciodata....
-
Soarele rasare....omul se naste.
Soarele isi urmeaza cursul stabilit pe cer....omul isi traieste viata asa cum ii este scrisa undeva
Apune, ca mai apoi sa rasara din nou....omul moare ca sa renasca intr-o lume divina
Totusi soarele este fericit de unul singur....omul mereu viseaza si spera in nefericirea lui sa aiba pe cineva alaturi.
Nu judecati pentru ca nimeni nu stie ce e in sufletul unui om, nimeni nu va simti singuratatea unei inimi plina de prieteni, nimeni nu va vedea lacrimile unui chip acoperit de un zambet fals, nimeni nu va auzi strigatul suferintei dintr-un trup fara putere, nimeni…
-
M-am saturat de viata,
Nu mai am speranta.
Orice zi e in zadar,
Daca-n inima-i amar.
-
Uneori simt cum razele de speranta ce izvorasc din ochii tai pot patrunde in cele mai tainice unghere ale inimii mele doar prin fiorii sufletului.
-
A venit toamna! O toamna care imi pare ca o pierd mereu si pe care o caut in mine cand ecoul ei imi rascoleste trairi si sentimente...care vibreaza in mine la intensitati de care uneori imi este teama...care aduna mireasma rece a manunchiului de frunze moarte si atat de vii prin culoare pe marginea aleilor.... o toamna in care gandurile mele pleaca hoinare in cautarea linistii sufletului meu cercetand dileme fara iesire.
Cad randuri de ganduri peste pagina precum frunzele peste mine si le las sa cada, imi ating inima ca niste mangaieri pline de ironie, imi ravasesc sufletul prin fiori amari de dor.
Le primesc atingerea dar fata mi-o ascund in palmele ce le spal cu lacrimi sarate cazute pe aleile sufletului tomnatic.
E toamna in inima...e toamna in suflet...e toamna in viata mea...o toamna doar din vina mea.
-
Nu putem avea acelasi drum pentru ca tu nu stii ce este iubirea, respectul si daruirea; tu stii ce este inselatoria, minciuna si prefacatoria.
Iubirea nu este o insiruire de cuvinte….iubirea nu e un joc de care sa profiti si sa nu daruiesti lucrul cel mai important recunoasterea ei in fatza altora.
Dar nu-i nimic, pentru ca totul e trecator si D-zeu iti va darui ceea ce meriti dupa sufletul tau.
"Eu te-am iubit
si atat de mult imi pare rau
ca ai ras de mine
de atatea ori in felul tau".
-
Viata este o poveste in care fiecare dintre noi are alte cai de strabatut, alte intamplari de petrecut si alte dureri de suportat….asemanatoare sunt doar personajele negative care apar si care lovesc fara sa tina cont de suflet.
In lumea asta undeva,
un suflet dupa ani, spera.
Sa traiasca fara amintirea unui trecut,
si sa uite tot ce-n viata a avut.
Intr-o zi o persoana deosebita,
prin viata ca ea, trecuta.
In calea ei loc isi facea
si parea sa aiba tot ce cauta.
Trecura zile de speranta ,
si deodata cand era ea de fatza.
Un telefon care parea
ca vine de la cineva,
Lui i-a schimbat vocea si starea.
Intrebandu-l de la cine e,
el a inventat minciunile.
Ca-i de la familie,
de la prieteni poate era,
insa de demonstrat
adevarul nu gasea.
Ochii i-a inchis si sufletul s-a ravasit
o banala intrebare s-a ivit:
De ce ea spera si credea in el la nesfarsit?!
Trecu peste alte si alte fapte,
si gandul ei era spre alte etape.
In care sa-i arate dragostea
sprijinul, ajutorul si alinarea.
Zile si luni, trecu un an
si veni o zi de sambata can’
Ea s-a zbatut sa-i fie alaturea
si cateva ore cu el sa stea.
Dar acelasi telefon reaparu
si aceeasi stare el avu’
Vocea la telefon ea o auzea
insa el la fel mintea.
De ce minti cand stiu prea bine,
ce voia ea de la tine?!spuse ea
Eu sunt liber sa fac orice as vrea,
tu sa stai acolo in casa ta...adauga el
Unde este marea daruire
si mult declarata a lui iubire?!
El mintea si se folosea,
de iubirea ce pe ea o stapanea!!
Va trece tot in viata asta
si a spus pentru totdeauna “basta”
Aceleasi “pietre” aceleasi “gropi” in gol,
diferenta este doar un alt décor.
La ce foloseste sufletul si omenia,
cand toti in inima au minciuna.
La ce te ajuta in viata sa fii corect
daca ipocritul are noroc, nu cel drept?!
O poveste ca multe altele, fara a cere compasiune sau mila cuiva….
o poveste in care “zmeul” cel fatzarnic a mai lovit odata in cine nu merita.
-
Adevarul doare...dar in timp te va ridica din praful durerii si vei reusi sa o iei de la capat.
Minciuna e frumoasa....dar cu timpul te va târâ prin mizeria desertaciunii.
Oamenii iubesc minciuna, o prefera in locul adevarului....pentru ca ei insisi s-au amagit si sunt claditi pe minciuna!!
-
Au cazut primii fulgi...am iesit sa fiu rasfata de raceala lor, sa imi adun gandurile printre formele lor, sa imi linistesc sufletul prin raceala lor.
E sublim!!
Sunt atat de puri prin lumea asta atat de mizerabila...cad fara sa tina cont pe cine ating, daca merita sau nu...plutesc cu o bunatate care acopera totul.
Mi-as deschide sufletul si fulgii sa-mi acopere tot ce este acolo, sa imi inghete tot ce-i in mine, sa fiu un suflet de gheata; i-as ruga sa imi acopere suparari fara de rost si sa ma intorc la tot ce-a fost frumos.
Un lucru stiu sigur, ca D-zeu a dat iarna sa putem face diferenta dintre ceva pur si ceva imoral...dintre bunatatea cu care ei acopera totul fara pretentii si sufletul celor care traiesc pe acest pamant. Ne-a fost daruita iarna sa putem simti linistea, puritatea si bunatatea, uitand de tot...
-
Uita ce a fost,
Spera la ce vrei sa fii.
Toate sa aiba un rost,
Si fericirea sa o stii...
Craciun fericit!!
-
A mai trecut un an,
fac bilantul cu ratiunea si sufletul ce-l am.
Tot ce conteaza este ca, ce-a fost am depasit
si am ramas cu ceea ce mi-am insusit...
"Cand in viata un „animal” intalnesti,
inveti regula junglei fara sa vrei si nu gresesti"
-
Fiecare dintre noi am suferit din iubire! suportand ignoranta, repros, falsitate, minciuni, cuvinte jignitoare, insa putini sunt cei care si-au spus “eu la randul meu nu voi face asa”
Multi dintre noi am simtit cat de mult suntem dispusi sa facem din iubire...daruind suflet, viata, inima, timp, iubire; insa putini sunt cei care au cerut sinceritate...pentru ca este mult prea mult pentru zilele noastre, mult prea mult pentru cei care au doua vieti, doua femei si nici un suflet, mult prea mult pentru cei care nu ne impartasesc iubirea.
Vinovati suntem doar noi ca nu am pus capat inca de la primele deziluzii, inca de la primele minciuni care au aparut...dar nu fiti tristi, prin ceea ce am daruit, prin tot ceea ce am facut, suntem diferiti de restul “animalelor” din jur.
-
Pot sa nu te mai vad, dar nu pot sa mi te scot din inima. Pot sa nu te mai ating, dar nu pot sa mi te scot din minte. Poate nu mai insemn nimic pentru tine, dar tu vei fi intotdeauna special pentru mine.
-
Atunci cand esti trist, suparat, melancolic, confuz, te doare ceva, te apasa un dor nebun, doresti sa plangi pe umarul cuiva sau sa iti descarci fericirea din suflet undeva, cel mai bun antidot este sa-ti reamintesti cat de ranit ai fost si sa-ti repeti ca tu esti ceea ce, tu faci din tine insuti.
-
Mi-am pus aceasta intrebare de multe ori, aproape de fiecare data cand eram incercata de ispita deznadejdii.
"Oare Dumnezeu nu vede cata nevoie am de ajutorul Sau?!
De ce rugaciunile mele raman fara raspuns?!
De ce unii aprind candela in casa si in suflet poarta intunericul minciunii si ipocriziei?!"
Am aflat raspunsul:
Totdeauna Dumnezeu ajuta, totdeauna ajunge la timp, dar este nevoie de...rabdare!!
-
" Intr-o zi un profesor pune in fata elevilor un borcan mare, gol si incepe sa il umple cu pietre. Adauga una cate una, pana cand ultima piatra ajunge la gura borcanului apoi ii intreaba pe elevi:
- Ce credeti, e plin borcanul acesta?
Toata lumea raspunde: DA!
Profesorul se apleaca si scoate de sub catedra o galeata cu pietris si incepe sa adauge pietrisul in borcan, acesta rostogolindu-se printre pietre, pana cand pietrisul ajunge la gura borcanului.
- Ei, ce spuneti? Este plin borcanul?
Elevii tac nemaifiind atat de siguri ce sa raspunda.
Profesorul se apleaca din nou sub catedra si scoate o tava cu nisip. Umple borcanul cu nisip, acesta strecurandu-se printre pietre si pietris, apoi il niveleaza bine si pune obisnuita intrebare insa nimeni nu raspunde, asteptand curiosi continuarea.
Profesorul se apleaca iar sub catedra de unde scoate o carafa cu apa. O toarna peste nisip, pietre si pietricele pana nu mai incape nimic. Morala este ca pietrele reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza : serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor la care nu va ganditi dar sunt la fel de importante.
Daca veti incepe cu nisipul, a continuat el, nu veti mai avea unde sa puneti pietrele si pietricelele.
La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine.
Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la cina, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand grija de lucrurile cu adevarat importante, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar timp risipit.”
Din pacate nu stiu autorul acestei povestioare pline de morala, dar ma gandesc ca viata trebuie traita asa cum ne este data si sa consideram ca tot ceea ce ne este dat este pentru a invata ceva si a ne cunoaste limitele. Sa incercam atat cat putem, sa ne lasam sufletul liber in cautarea unei inimi langa care sa zambim si sa iubim, sa pretuim tot ceea ce avem pentru a putea gasi farama noastra de suflet. Sa ne bucuram mai mult de tot ceea ce avem si poate ca intr-o zi vom putea zambii soarelui multumind pentru toata bucuria din viata noastra. Si scumpa prietena, Dumnezeu te-a facut pe tine minunata si atunci cand vei afla cat esti de deosebita si cat de mult poti sa oferi, atunci vei fi constienta ca cel ce a fost , a fost doar o farama de iubire din iubirea pe care o meriti. Doar ti-a aratat drumul pe care sa-l urmezi invatandu-te primii pasi, sa iubesti..., mai departe trebuie sa cauti si sa-l gasesti pe cel ce ti-l doresti alaturi. Lasa-te iubita. :-*
-
Am invatat un lucru...nu conteaza sufletul, bunatatea, daruirea, frumusetea; ceea ce conteaza este doar norocul la om; Fericirea o aflam in lucru marunte, insa nu e fericirea care lumineaza sufletul.
Cu toate ca marea sufletului meu este inca agitata... incet, incet reapare soarele la orizontul vietii mele.
Doamne!!....am rezistat furtunii ca un pescarus!!! pescarus voi fi o eternitate.
-
Te-ai intrebat vreodata daca toata fuga asta nebuna pe care o facem cu totii, nu este o fuga de noi insine? Poate ca Dumnezeu ne aduce in cale oameni, evenimente, trairi si ne arata o cale pe care trebuie sa o urmam. Stii? Acum ceva timp spuneam ca soarta ne-o facem cu mana noastra, dar vezi tu !..., soarta si El mi-au aratat ca Incurcate sunt Caile Domnului si nici atunci cand spui ca toata lumea este a ta, defapt tot ce ai esti tu. Mi-a aratat sa vad semnele din calea mea, sa inteleg natura umana si sa-nvat sa visez, sa-mi doresc, sa sper. A fost o vreme cand ma ascundeam, de oameni, cand nu aveam incredere in nimeni si ma inchideam in mine. Dar a aparut cineva care era mult mai aproape decat credeam ca poate fi si m-a invatat sa spun " te iubesc" nu doar cu vorba si cu sufletul, cu inima, cu tot ce ascund inauntrul meu. M-a invatat sa ii fiu alaturi cu tot ce exista in mine si pentru toate cele care au fost si poate vor urma nu pot decat sa multumesc. Acum tot ce a ramas, sunt amintiri, clipe de vis traite..., un calator. Imi place sa cred ca rostul meu aici este sa las ceva frumos in urma, sa hoinaresc prin gandurile voastre, sa poposesc pentru cateva clipe in inima voastra si sa va arat cat de frumos este sa zambesti cu inima, sa-ti doresti mai mult si sa incerci sa crezi in soarta ta..., iar apoi sa plec asa cum am venit, un trecator pierdut in noapte. Tu pescarusule..., nu uita sa zbori acolo unde inima te cheama si asculta-i cantul pentru ca si ea isi doreste sa fie fericita.