Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Tema de casă => Subiect creat de: Lorelei din 05 Aprilie, 2008, 09:37:06 p.m.
-
Va propun sa reluam traditia "temei de casa". De data asta... o poezie (sau proza poetica, pentru cunoscatori :P) care sa contina urmatoarele cuvinte: arcas, departare, smochin, inel, poveste, verde, rastimp.
Mm? :D
-
Sotiei mele.
Sotia mea,la doru-ti patimas,
ma iarta;nu mai sint un bun arcas.
Cu dragoste eterna,tie ma inchin
asa cum sint batrin,un"blestemat smochin".
Privind in timp,acolo-n departare,
te vad acum ca si atunci.Dar oare
in ochii tai,cum e al ierbii verde,
pe mine,privirea-ti cum ma vede?
Sintem batrini,dar nu e o poveste
ca dragostea de e,eterna este.
Iubita mea,ma iarta de-n acest rastimp
virtejul vietii,ne-a furat din timp.
Sint fericit,c-asa batrini,noi ne iubim la fel.
Acum,la nunta-ne de aur,primeste-acest inel
cu anii nostri de iubire,incrustati in el.
-
Scuza-ma domnita Lorelei :'( Acum am realizat ca pentru continuarea jocului ,trebuia sa pun si eu cuvinte.Poate au mai patit-o si altii la inceput ???
Acum ,daca mai e permis,astea ar fi cuvintele: eter,fluturas,fatum,jug si liliac.
Mm ? ;)
-
Buna, Lorelai, Stefan...
Sunt nou aici dar este interesant acest topic. Incerc si eu ceva:
In scurgerea gri a orei trecute
doar fum sinos urcand in volute
si mana ce nu se intinde-n eter,
tu, doar fluturas ratacind efemer
eu, cel ce un fatum absurd il desfide;
aceleasi istorii si juguri perfide,
tu, alb liliac, rasarit pe redute
invinse de scurgerea orei trecute.
Pentru urmatoarea creatie propun: diafane, carnivore, singuri, ecuatii.
Cu stima! :)
-
Am aripi diafane din pulbere de ceata
Dar zborul spre inalturi abia de-l mai sustin
Si-atunci ma-ntorc in neguri de noapte si de gheata
Ucid ce-mi iese-n cale, pacatuind divin.
Azi mana mea cea stanga te cauta flamanda
Tot rascolind prin vise tacute amintiri
Iar ganduri carnivore incearca sa te vanda,
Sa te compuna iarasi in triste plasmuiri.
Simt iarasi de o vreme privirea ta cea verde
Si patima-mpartita-n absurde ecuatii,
Dar am stiut ca singuri in noapte ne vom pierde
Si ai stiut ca maine voi plange dupa altii.
Nu te astept pe tine si nu-mi doresc sa vii,
Dar ma iubesc pe mine si numai tu ma stii...
N-am vrut sa fie "proza poetica" si-a iesit o poezioara prozaica :D . Astept o poezie adevarata cu: licurici, remiza, asfalt, sincopa, arc !
-
Noapte-i jumatate,luna-i dupa nor;
felinare-n noapte,licuricii zbor.
Vintul nebunatec,matura pe-asfalt
tot ce-n pomul vietii,mort el a aflat
nu dintr-o "remiza",ci dintr-un "sah-mat".
(Stie, de-i sincopa,totu-i terminat.)
Deci,arunca-n hauri,tot ce a fost bluf,
ca sa lase-n urma,un "Arc de triumf".
Cuvinte noi? hm!:baubau,raspar,sfetnic,colaj,zmeu.( ;) )
Imi poate spune cineva daca in acest joc,la aceleasi cuvinte pot participa mai multi? Multumesc.
-
Nu pot sa uit nici daca vreau
ca ti-era frica de baubau
si te lausem in raspar
ca tremurai, intradevar.
Azi caut un sfetnic, avocat:
am fost in zori amenintat
c-o sa dispar din peisaj
de nu vom face un ”colaj” :
tu Cosanzeana, iara’ eu
desigur, nu baubau… dar zmeu!
Propun: vene, plaja, dantele, carbune, fum.
Vad ca nu raspunde nimeni la intrebarea anterioara. ???Se poate? Intreb si eu... ::)
-
Se poate, se poate... in viata asta se poate cam orice... numai sa VREI :D
-
Multumesc Lorelei si pentru raspuns si pentru faptul ca ai redeschis subiectul:"Tema pentru acasa".
Pacat ca nu participa mai multi;aici nu pot fi comenterii contradictorii,eventual pareri despre calitatea versurilor si avind in vedere ca fiecare scrie dupa cuvinte date de altcineva,virtual deci necunoscut,nu pot fi nici interpretari.Poate prinde viata mai multa subiectul.Eu,sint batrin,scriu cu placere si tare-asi vrea sa citesc postari si de la cei tineri caci au mintea mai limpede si mai agera.
Pe tine,Razvan Vlad,te rog sa ma scuzi ca m-am inspirat din ce-ai scris tu pentru a injgheba rindurile de mai jos si sper ca nici cea careia i-ai dedicat-o in mintea ta sa nu se supere.Multumesc.
Ai baut din Hippocrene
de arunci flacari in vene
celor ce spui:"Cosinzene"?!
Plaja-ti ochii,topometre!
Stai cuminte mai baiete!
Avocatul iti va spune:
"Chiar de-s ochi de carbune,
dintre "zine",dintre "iele",
ce s-ascund dupa dantele,
tu o roaga pe "Fortuna"
sa-ti aduca doar pe"zina"
ce-ti va fi pe totdeuna,
fiinca stim noi,cum necum
restu-s Fum."
Propun: ruliu,(nu raliu),porumbel,azur,talisman si cap.
-
Salut Lorelai, Stefan, Razvan! :) Ma primiti si pe mine in "joc"? Recunosc, am scris repede, incercand sa respect "Tema cu vorbe de-a gata"... si nu cred ca o sa dau pe spate citindu-mi versurile! ;D Dar nu ma criticati foarte tare, nu? :-*
"Spune-mi noaptea că e adăpost pentru somn
rătăcitului ce nu se crede vreun domn.
El punea întrebări. Neprimind un răspuns
se pierduse pe mări, niciodată ajuns
la pământul visat cald şi verde şi viu,
corăbier îngheţat într-o arcă-n ruliu,
solitar aşteptând cu un ram de măslin
să-i apară curând porumbelul divin
de azur îmbătat înăţându-se drept
ca şi visul curat, ca bătaia din piept,
sus... sus... sus... din tării aducând diafan
pentru zile pustii protector talisman.
Spune-mi noaptea că e prieten bun, înţelept
pentru capul orbit de văpaia din piept!"
Si acum sa ma gandesc ce cuvinte sa propun! ..... ?... Da: stalpi, caramida, oglinda, ruj, gara. :)
P.S. Stefan, tineretea este (mai ales) o stare de spirit!
-
Buna, Inda. Superba poezia ta! :)
-
Bine ai venit, cred ca eu am ratat intrarea ta, insa ma bucur sa te gasesc aici :)
Multumesc pentru aprecieri, nu e tocmai stilul meu !
-
păi nu scriu mulţi, pentru că sunt prea puţini cei care ştiu a scrie poezie.
am spus.
-
Atunci in prima zi, cand te-am vazut in gara,
Pasind alene printre stalpi, cu mers de fiara,
Stiam in mintea mea ca totul s-a schimbat,
Stiam ca esti femeie, stiam ca sunt barbat.
Asa cum Narcis indragostit, adesea privea-n oglinda,
Eu te priveam pe tine, iubita mea cea blanda,
Asa cum caramida, in zid cuminte sade,
Stateam citind prin ruj al buzelor sarade.
Scuze ca am fortat putin dar caramida, stalpii, oglinda ...merg ca nuca-n perete :P
Cuvinte: noaptea, dimineata, vise, mare, dor
-
Nu se -nchida nicio poarta in preajma lor
si niciun semn sa nu-i opreasca din vise,
Cand , dimineata, barca vietii ii leagana pe mare
Ducandu-le in larg iubirea si zilele de dor.
Amurgul cald de vara , sa-i tina-mbratisati
Caci noaptea instelata le lumineaza calea
spre tarmu-ndepartat.
Ea-l va iubi o viata chiar de putin ii pare,
Vor fi doar ei , noaptea si iubirea pentru mare...
albastru, soare, ploi, mireasma
-
Re: stalpi, caramida, oglinda, ruj, gara
In a cui tacere ma mai cauti acum?
Nu vezi ca ma vaneaza toate zidurile orasului aruncand cu caramida in mine?
ca ma bantuie toamna pentru ca m-am facut vinovata de prea mult senin,
ca se intuneca oglinzile si lumanari se aprind a plecare,
ca gara si-a trimis trenurile in exil iar primavara si-a renegat cocorii,
ca stau rastignita la raspantii ca vrajitoarele pe stalpi de esafod,
ca vantul s-a oprit sa nu-mi mai rascoleasca cenusa,
ca glasul mi-a pierit si n-am mai apucat sa-i spun:
Nu erau urme de ruj pe camasa aceea,
era sangele meu de cand tu m-ai ucis.
Nu voi propune alte cuvinte, ele exista deja si nu vreau sa dau jocul peste cap pentru ca eu am dublat un raspuns.
-
Re: stalpi, caramida, oglinda, ruj, gara
Eram amandoi calatori intr-o gara,
in sali de-asteptare imense si reci.
Plecam sau veneam... Nu stiam, vii sau pleci?
Un biet cersetor ne canta la vioara.
Ploua, iar peronul cu luciul oglinda
de pasii straini rezona dur si sec.
Veneai sau plecai? Nu stiam, vin sau plec?
Din urma, tristeti se-ntindeau sa ma prinda.
Treceai printre stalpi sustinand o cupola
de sticla spalata de ploaie prelung.
Veneam dintr-o lume dementa, frivola.
Ce tren vrei sa iei? Eu unde s-ajung?
Atunci prima oara m-am visat caramida
zidindu-ti un templu si apoi sa ma-nchin.
Si totusi, plecat-am in ploaia perfida
tacuti, solitari, o straina, un strain...
Am triplat cuvintele. La fel ca Inda, nu propun altele. Voi incerca insa o poezie cu ultimele cuvinte propuse.
-
Revin la propunerea exprimată de LORELEI. Aşa e corect, căci
Tema-i temă şi nu se mai discută:
E-un ordin scris, care se execută!
Aşadar,
Îmi place provocarea-ţi de arcaş,
Prea înţeleptule cu chip de îngeraş.
Porunca ta mă arde şi mă doare
Incât m-a-ntors, cum vezi, din depărtare.
Nu-mi dă astâmpăr şi-mi devine chin.
Spre-a-te-ntâlni, mă-ndeamnă, sub smochin,
Să-ţi dau-napoi frumosul tău inel,
Ce ne lega prietenia cu aurul din el.
Să-mi fie martoră coroana lui cea verde
Că mi-e indiferent care din noi va pierde :
Tu, cea mereu prezentă în poveste,
Sau eu, cel care-am fost şi nu mai este.
Căci, recunoaşte, în acest răstimp
Tu ai ajuns arcaş, eu – făr-de-timp.
-
Sunt absolut incantata de toatre replicile voastre. Imi adun si eu curajul si scriu una:
stalpi, caramida, oglinda, ruj, gara
Motto: „Când iubesc, sunt numai prima litera, T, iar restul – azvârlire...”
Ne odihneam în noaptea albastră,
stâlpi în ogivă ne înălţau gândurile gotic pereche, în volute...
nu mai ştiam unde începi tu şi unde mă sfârşesc eu
dacă începe cineva vreodată
sau dacă oglindă ne suntem născând simetrii mişcătoare
sau poate numai urma stinsă a tăcerii paşilor noştri-n nisip
năştea ecouri azvârlite în T...
Marea se desfăcea sub mirările noastre
nesfârşită
şi veche, atât de veche,
ca urma de ruj pe gulerul unei cămăşi roase de vreme
uitată într-o gară în care nu mai vine nici un al tren
niciodată.
-
Mi-a scris numele pe trei stâlpi.
Eu i-am scris numele pe-o cărămidă,
pe care i-am dăruit-o –
ceea ce ea n-a putut face,
asemenea.
Pe-a lacului oglindă
plutea un tub gol, de ruj…
De două decenii e pustie gara
pentru că trenurile, care treceau pe-acolo,
au intrat în istorie.
Unde-ar putea fi blonda aceea gingaşă,
cu stâlpii, cărămida, oglinda, rujul şi gara,
rămase-n pulberea veacului trecut ?
-
Variatiuni ... pe doua teme!
In nopti de nesomn si-n vise haine,
In toride amiezi si-n amurguri de fum,
Printesa de gheata, pornit-am spre tine
Ca raul spre mare, ca dorul pe drum.
Voiam sa-ti aduc o frunza uscata
Si-o piatra de rau cu miezul secat,
Un miraj din desert, o dimineata uitata,
Dar toate, chiar toate, vantul le-a luat.
Dupa atatea zile de luni ce-au trecut
Cu ceasuri defecte, din nopti fara veste,
C-un zambet ascuns pe chipul tacut
Adusu-mi-ai astazi trista poveste
Cu dara de ruj pe oglinda din gara
Ce-i scrisa pe stalpii din templul uitat
Ascunsi pe sub iedera verde si rara
Macinand caramida din zidul ciudat.
Plecat-ai apoi in noaptea albastra
Si vantul de seara pasii ti-a sters,
Mai tarziu, in zbor tacut de maiastra
Astept sa revii din alt univers.
Recunosc, am trisat putin, nu am respectat intru totul forma cuvintelor ce au fost propuse ;)
Cuvinte : zeita, magnolie, verde, han, vant.
-
Măi, măi, Inda dragă, că la mare chin ne pui...
Pedepseşte-mă, zeiţă blândă,
Să stau trei nopţi de veghe, la pândă,
Sub magnolie, unde să prind vânt
Dacă nu mă voi ţine de cuvânt :
Şi-anume, dacă la han nu-ţi aduc
Pe Prinţul Verde – de la Balamuc…
-
Haide, lasa Printul Verde
Ca aicea-i balamuc
Si la han singura-s cuc
Iar zeita se tot pierde
Pe un drum, pe-un vant nauc,
Doar magnolia sub geam
Isi mai scutura un ram.
Nu propun alte cuvinte, ca nu era randul meu !
-
Ba nu eşti chiar singurică.
Sunt şi eu – deci suntem doi
ce ne zbatem în nevoi.
Şi ca să nu stricăm jocul
eu propun cuvântul focul,
lângă care zic să fie
alt cuvânt trăznit: piftie,
iar apoi, continuare
cu cuvântul arătare.
Stâlp, dar nu al infamiei.
Şi,-n fine, suflul stafiei.
-
Razboie grele, frate, se intinsese focul
pe campuri, ziduri nalte, in surile cu paie…
Acolo, don Rinaldo, (si el o valvataie)
cu Rosalinda, alba, isi incerca norocul.
Si ea, can naravasa, salbatica, zaluda
ca nu mai am cuvinte sa spun ce nebunie
de fire afurisita, l-a stors! I-acum piftie.
Dar e razboi si flacari! Nu-i cine sa-l auda!
De stalp, nervos, Rinaldo, ca s-o invete minte
pe Rosalinda, alba, a prins-o. Dona Clara
mai dulce ca o roza, dar palida ca ceara
l-a strans de brat, sfioasa. ‘’Am doar o rugaminte:
ti-o dau pe Rosalinda, ca este cal pur sange
dar neinvatat la saua, ti-o dau si daca doare...
In schimb vreau armasarul tau, neagra aratare
Am auzit ca garduri, cand galopeaza, frange!’’
Era razboi... Legenda ne spune ca in noapte
plecara don Rinaldo si alba, dona Clara.
Povestea lor o spune pe langa focuri, seara
suflul stafiei care va spune basme-n soapte...
:P :) ;D (adica foarte incantat ca suntem mai multi la tema cu vorbe de-a gata!)
-
ce cuvinte sa aleg?
ma gandesc la "inteleg"
si astept, apoi la strada
si iubirea ca o prada
parca e randul meu, nu? :)
-
Multumesc,Silentshadov,dar stii care-i ironia sortii ? Imbarineste corpul,iar sufletul(din pacate)ramine tinar.Eu,pe al meu,de-asi sti cum sa-l prind,i-asi da o chelfaneala zdravana,sa-l fac sa mearga in ritmul normal al timpului,cu fizicul simultan;nu de alta,dar cind ulciorul asta ciobit s-o sparge de tot,moare prostul tinar(e clar ca-i prost;nu vede ca-i anacronic?). :)Mi-a placut foarte mult ce-ai postat.Salut si sa-ti citesc cit mai multe poezii.
-
Felicitări, Răzvan !
Iată şi replica mea:
Poate-s bleg:
nu înţeleg
ce caută Ştefan,
al credinţei fan,
cu textul de mai sus,
postat, aici, …«în plus»?
Mă văd silit s-aştept,
să procedeze drept:
adică să-l retragă
(greşeala să şi-o dreagă).
Că tema e, doar, clară
şi concisă. Bunăoară,
una-i nălucirea
şi alta e iubirea…
Dar hai să trecem strada,
că ne aşteaptă… «prada»!
-
Salut!
Eu,n-am sa-ti spun:"Esti bleg!",
dar totusi nu-nteleg!:
De-n 16 Mai citeai,
si de atent erai,
din ce e scris mai sus,
vedeai la un P.S.raspuns.
Cit despre iubire
nu este -o nalucire
de scrii o poezie
la draga ta sotie.
(just?)
P.S. Multumesc tizule,replica-i scrisa minunat,pacat de mica -ti scapare din atentie la citit;n-am resentimente ,dar nu vad cuvintele propuse. Sa stii,cu toate pacatele facute de-a lungul vieti-mi,sint credincios nu fan al credintei.Te deranjeaza de-mi explici diferenta?Te-am citit si am vazut ca ai postat ce studii ai facut in domeniul religiei.Gresesc? Multumesc si respectele mele.Stefan(fara Geo)
-
Scuze, dragă Ştefane, dar n-am vrut să te supăr. Când scrii poezii, cum bine o ştii, te mai fură rima, (bătu-o-ar vina!), aşa că iertat să-mi fie c-am gafat şi... te-am supărat.
Cât priveşte cuvintele propuse, eu le-am marcat cu Bold, ca să reiasă... Pa!
-
Pentru cuvintele:albastru,mare,ploi,mireasma:
Albastru-i cerul dupa ploaie,
albastri-s ochii ce-i iubesc.
Mireasma florilor de lamiita
ce le-ai purtat cindva-n cosita,
cind sufletu-mi era vapaie,
si azi mi-o amintesc.
Noi,viata ce-i un val de mare,
de-atunci o-nvingem impreuna.
Te vad ca si atunci,fetita
purtind in plete-ti lamiita.
Chiar de sint ploi,chiar de e soare,
eu te iubesc,"mindra-mi cununa".
Cuvinte propuse:detasat,parada,moda,luminis,miraj.
-
Trebuie sa dau o explicatie.Sotia mea,cind e vesela are culoarea ochilor spre albastru iar cind e ingrijorata,sa nu spun furioasa,bat spre verde;culoara ochilor mai e influientata si de hainele ce le poarta.Cred ca sint domnite in forum cu asemenea ochi.Uneori,spre a indulci o situatie creata,ii fredonez un cintec de pe timpul nostru si o-mbunez;stiti poate ati auzit de el:"Ochii tai,schimbatori la fel ca marea,Ochii si-au schimbat culoarea,De la cel di-ntii sarut...e.t.c."Eu o iubesc asa cum e,caci e a mea si numai a mea.
-
Pe temele:
"ce cuvinte sa aleg?
ma gandesc la "inteleg"
si astept, apoi la strada
si iubirea ca o prada"
si "albastru, mare, ploi, mireasma"
Închid ferestre, uşi... E ora
când ielele se leagă-n hora
fatidică. Se zbat în tâmple
poveşti ce plâng să se întâmple.
Vai, clauni trişti mă cer în stradă
să punem zâmbet de paradă
pe visul ce agonizează
bolnav, când şi în somn tot trează,
pe febre ţes cu ploi albastre
cămaşa renunţării noastre…
Mi-e teamă... este ora-n care,
iubirea, sigur far pe mare,
ne-aduce aproape, mai aproape
bolnavi de dor, desculţi pe ape...
Din păr, miresmele de alge
ne amintesc c-am fost catarge
ieri frânte, tragică dovadă
că ai vânat… că am fost pradă!
Închid ferestre, uşi… Nopţi bete
de fum le-aruncă în perete
şi-abia înţeleg c-aştepţi de ere
flămând, o altă înviere!
Stefan, e bine cand sufletul ramane tanar. Sunt siropoasa? Nu stiu, insa nu este preferabil sa ai un suflet tanar, indiferent de varsta biologica, in locul unuia lipsit de entuziasm, romantism si energie? Sunt sigura ca sotia ta te iubeste fiindca esti asa cum spui! :)
-
Iubirea n-o-nţeleg
dar leg –
cu vrăji ascunse de catarg
ce valuri sparg
tăcut în larg –
sărmane inimi ca o pradă,
ca-n colţ de stradă
când iubirea
o vând pe 3 arginţi
doi prinţi
şi o copilă Salomee
în dans de ultimă femeie.
Chemarea lor mă lasă rece...
când luna trece
sub triste ploi
din doi în doi
îi strig, i-aştept
cu pasul drept
spre ei mă-ndrept
şi le zâmbesc lasciv din gene
şi torc alene...
o felină!
de chipul meu li-i lumea plină
li-i inima de visuri grea
sub palma mea
când simt mireasma
de vin, de dor şi de dantelă,
de sânu-albastru de femelă,
de roşul buzelor amare
din golul mare, tot mai mare...
Tristeţea se preface-n scrum
în fum...
găsesc alt drum
spre alte guri, spre alte zări
spre alte trenuri, alte gări
căci cupa plină de venin
îi făr’ de fund şi făr’ de chin
şi golul inimilor mele
(sunt Lorelei!) e joc de iele!
In bold sunt cele vechi, in rosu cele propuse in continuare...
-
Visez
o felină –
desen natur
în palma mea.
Semn rău.
Tu, înfăşurată în aurie dantelă,
pe un tron regesc.
Cărţile mele – scrum
la picioarele tale.
Pe dedesubt galben,
şerpuitor,
un fluviu de venin,
la început o firavă pată
devenind mare
din ce în ce mai adâncă,
neiertătoare:
iubirea noastră de altădată…
-
O felină
mică, cât palma,
într-o gamelă –
cuibărită-n dantelă.
Pe drum
mult scrum,
iar din senin
plouă venin.
Război…
-
Am obosit sa ma tot bucur cu de-a sila
de viata, doar pentru ca-i dar divin,
in timp ce stai si imi contempli mila
cu care-mi sorb paharul de venin.
Ti-am banuit miscarea de felina
cand stai la panda, palma intinzand,
stergandu-mi lacrima care cu greu alina
arsura ochilor ce te-au vazut razand
Cand din dantela ii descopereai un umar
intrebator acoperindu-l cu-n sarut
in timp ce eu impleticit mai numar
doar deziluziile care le-am avut;
Si-atunci ucid o ultima-ntrebare
si-n scrum prefac iubirea cand iti zic
ca voi tacea de-acuma in continuare.
Stii, zeii mor cand nu-i intrebi nimic !
Tema: aripa, hotare, nisip, glezna, cocor
-
Să-mi dai ce-ai rupt din mine, iubire, înapoi!
Vreau primăvara blândă şi cântecul voios,
rănit, când mi-ai frânt aripi şi sufletu-mi cu ploi
îl croşetai, distrată, pe faţă şi pe dos.
Râdeam că eşti fantasmă, m-ai pedepsit cu frig,
ai presărat zăpadă sub gleznele sprinţare
dar am chemat furtuna, să nu auzi că strig
într-un galop bezmetic spre lumi fără hotare.
Dac-ai fi spus o şoaptă, doar un cuvânt, uşor
aş fi trecut de ziduri, mi-aş fi trimis cocorii
pe ţărmuri, în nisipuri s-aducă cer şi zbor,
te-aş fi născut, în febră, din strunele viorii.
Credeam că minţi... Azi umbra-mi plecată în exil
mai caută, în beznă, înalte aurore.
Dacă-o să-ţi bat la poartă nu o s-o fac umil.
Ea, umbra, ca şi mine, nu ştie să implore!
-
următoarele cuvinte: sibile, suave, scut, spadă. :)
-
Pe unde nici cocorii nu au trecut vreodata
ai rascolit siberii, pribeag pe-acel pamant,
purtand adanc in suflet dorinta necurmata:
"daca-ai fi spus o soapta, atata, un cuvant"
Ea ti-a soptit! In van, caci nu ai ascultat
si-atunci in vise oarbe, tacand, ea s-a inchis
redevenind sibila, departe a plecat
sa nu stii niciodata destinul ce-a prezis.
Ti-a scris apoi trei frunze dintr-un stejar batran
si le-a trimis spre seara punandu-le cu drag
pe aripa cea batrana a vantului pagan,
sa le gasesti pe toate in zori de zi pe prag.
A rascolit trecutul voind sa te mai vada,
sa-i fie chipul tau si pavaza si scut
cand pretul i-l va cere taioasa vietii spada
caci a atras blesteme pentru ce n-a facut.
Tu ai intors privirea catand in alta parte
cand simpla muritoare, ea te iubea tacut,
suave a ei dorinte nu au putut razbate,
de neatins ai vrut-o, sibila s-a facut!
Tema: masca, felinar, umbre, sclipire, colb
-
În care vis ne-am întâlnit, ce ape
ne-au legănat corăbii fanteziste?
La care ţărm ai fluturat batiste
când mă chema departele, aproape?
M-ai încălzit, în somnul tău, sub pleoape
când din oglinzi ţipau fantasme triste?
- capcane de saten şi ametiste
din care se zbătea, râzând, să scape
un înger derbedeu, mereu impare
petale numărând. Fără cuvinte
trecea prin colb, orbit de felinare,
rătăcitor sedus de-un chip cuminte.
Ieri l-au trădat sclipirile lunare
şi nu ştiu: plânge masca, râde, minte?
Urmatoarele cuvinte: labirint, profet, actor, fum, ardere.
-
Cand fulgerul a sagetat nimicul
iar eu m-am intrupat din vant si fum,
se-nghesuiau sa-mi modeleze chipul
trei ursitoare bete si-un profet nebun;
s-au intrebat in ce viata m-as pierde
si-n mine am tipat: hiperboree,
dar ti-au vazut lucind privirea verde
si-atunci, zambind, m-au declarat femeie
Mi-au dat trei vise si-un destin tacut
priveam uimita, mana n-am intins
si-o masca de actor ca-n teatrul mut
in locul chipului mi-au prins.
N-am fost femeie, nu am fluturat batiste
am fost doar firul care l-ai urmat,
tanjind in labirint, cu gesturi triste,
cand ai ucis si-ai devenit barbat;
si ti-am mai fost Ithaca, vatra
in care sa te intorci din amagire
sa ma cladesti cu fiecare piatra
in zid albastru, 'nalt de manastire.
Ti-am aparut in vise, acum intaia oara
zvacnire de o clipa a unei inimi care
in ardere mocnita si-n flacara sprintara
venea din pribegie calatorind pe mare.
Ieri am fost vant iar tu subtire girueta,
Acum esti ochiul verde iar eu obraz de creta.
Cuvintele tale: spini, oglinzi, viata, radacina, ispita
-
Ce tăcut e actorul,
l-au scaldat în lumini;
străluceşte decorul,
nu cununa de spini
care nu se observă.
"Azi ce vise ne vinzi?"
e-ntrebat şi cu vervă
exersată-n oglinzi
prinde viaţă pe scenă,
râde, plânge, -n final
îl seduce o trenă,
îl ucide-un rival...
sau, storcând rădăcina
de cucută în vin,
îi va da columbina
un sărut... şi amin!
Spectatorii aplaudă,
sala cere un biss,
paparazii îl caută,
el zâmbeşte... ucis.
Ignorînd reflectoare
se înclină tăcut
şi învie... şi moare
ispitit de-un sărut.
Următoarele cuvinte: stepă, cai, foc, absint, absolut.
-
Presar seminte-n graba si le imbrac cu-absint,
Le-mbarbatez in graba, sunt cinic si presimt,
Ca totusi vor da roade, chiar de le-arunc in stepa,
S-or invata sa creasca, si-or imparti suflarea,
Furata-ntre tulpini cretine de aprigi maracini...
Si s-or intrece-n cresteri, o floare cu un pom,
Ca Tom si Jerry, precum doi cai in hipodrom...
Prin foc de seceta, luandu-si apa imprumut,
Nascand codrii din stepe, Un vis e... absolut.
-
Urmatoarele cuvinte: Ura, Ghiveci, Parfum, Pastrama
-
Se-aud ecouri de la han
Cand soarele incet apune
Am fost acolo dar in van,
Nu-i nimeni, dupa cum se spune,
Doar in pridvor, dupa-un ghiveci,
Se-ntinde lenes un motan
Privindu-te cum vii si treci
Pe langa poarta de la han.
Apoi tresare deodata
Cu ochii mari, rotunzi ca mura
Atent pandind prin curtea toata
De parca ar fi strigat : ura,
De azi adio vrabii, frate,
Si soareci de prin vechi cotloane
Ca de prin tari indepartate
Hangita da azi sa se-ntoarne
De prin straini venind taman
Pe cand muream de foame, iata,
Pastrama pentr-un biet motan
Aduce ea felii taiata,
Impachetata-n servetel
Sa nu razbata-al ei parfurm
Sa-l zgariu iarasi pe catel
Si sa-i mananc cina si-acum !
Dar s-a-ntamplat ca alta data,
Hangita iar nu s-a oprit
Doar a trecut, incet, distrata
Cu cainele ei mult iubit .
Cuvinte : drum, amarnic, ascuns, scanteie, pacat
-
Merg pe drum,
de gard mă ţin
şi amarnic
mai suspin.
Simt în piele
că-s pătruns
de-un păcat
adânc ascuns...
Tu, femeie,-i
eşti scânteie!
Cuvinte noi: limpede, suiş, praştie, cearşaf, fanfară.
-
Îţi aminteşti, străine
demult, demult
ierbile erau atât de suave și
soarele limpede
iar noi pierduți în suiș pe Feleac
cu o praștie și câteva pietricele
ținteam norii ce amenințau vise
Aveam pe atunci pielea
proaspătă ca petalele florii
iar când lumina cădea lovită
trupul meu venea să-și vindece-nserarea
Tu-ntindeai peste gânduri cearşaf de stele
și în a codrului fanfară
doar greierii culegeau din
palmele noastre aburite surâsuri
Cuvinte noi: șopârlă oglindă parfum templul inima
-
Străină lacrimă de tăcere
se prelinge ca o şopârlă
în întunericul oglinzii pe când
trupul tău, templu păgân
în care se ofileşte inima mea
ajunsă ofrandă fără altar,
se îndepărtează precum parfumul
ultimei veri arse de soare.
A cui nălucire-mi amăgeşte umbra?
culori: alb, roşu, albastru, verde, negru
-
Cuvinte noi: șopârlă oglindă parfum templul inima
...in noaptea calda plina de lumini
eu ma strecor usor printre ciulini
pe langa ziduri vechi si reci de piatra
pe langa templul unde ma-nchinam odata
si ma rugam amarnic sa nu pleci...
de-atunci toate verile imi sunt seci,
dar noaptea asta plina de parfum
nadajduiesc sa schimbe al tau drum
si inima sa ti-o intoarca iara,
ca altadata si ca asta vara,
spre casa noastra cu pridvor si tinda...
in lac eu ma privesc ca-ntr-o oglinda,
pe fata lacrimile imi curg garla,
pe glezne mi se urca o soparla...
inger, vara, fierbinte, masina, fum, iarba, scancet.
-
Soparla,de se urca...stie ea ce face,
Ca,nu asa,degeaba nu-ti da pace,
Cameleon,se cheama ea...caci este,
Ingerul ce-apare in fumul de poveste,
Masina,care pune frana scrasnind din roti,
De cauciuc fierbinte,si poti...
Sa crezi,ca vara,iti va fi marea,
Chiar daca mica o vei vedea,de vina-i...departarea.
Asteapta,inca putin rabdare ai,
Iti va fi iarba,si camp,si fan cosit...
Un scancet de copil in asfintit.
Eeehhh...uite,ai adormit,
Si-l vei visa,din nou,
Ce este?E simplu...al inimii ecou.
cuvinte:poveste,amintire,iluzii,suflet,surpriza,dadaca :-*
-
Iti spun azi "somn usor" inca o data
Si iti soptesc iar o poveste-adevarata,
Adormi din nou cu capul pe umarul meu
Si-n amintirea noastra te cufunzi cu greu.
Esti obosit de fuga, de iluzii
Si sufletul ti-e prins parca-n perfuzii,
Ce picura surpriza minut dupa minut
Si-astepti iar ca "dadaca" s-o ia de la-nceput..
Propuse : zambet, vant, lumina, vis, nou, sarut, aproape
-
Nu-i vant nici lumina sa-ti scrie conturul
Nici zambet nici vis amagind sa te cheme
Doar corbii mai vin zburand imprejurul
Aproape ucisei iubiri din poeme.
Nu-i timp de sarut, a-nghetat de cu seara
Si pasu-i absent si mana-mpietrita
Demult s-a prelins pe obrazu-mi de ceara
Atingerea ta - cea din urma ispita
Un singur cuvant ar fi scris acel pas
Tu nu l-ai rostit, eu muta-am ramas.
Cuvinte: neguri, frig, drumuri, apus, vatra
-
În care veac ne-am întâlnit? Ce pleoape
au prins să ne închidă trist pe umăr?
Iar poarta ferecată, fără număr,
în care-apus a prins să se îngroape?
Şi care ochi s-a limpezit în zare
- închisă ca o inimă de piatră -
dormind în sine însuşi ca-ntr-o vatră
cum dorm meduzele verzui în mare?
Şi când te-ai cuibărit adânc în mine
de frig acoperindu-te cu-o pleoapă
de te-ai vărsat în mine ca o apă
crescând cu luna plină care vine?
Şi câte drumuri să colind mai caut
sub golul risipirilor deşarte?
Eu te-aş închide-n mine ca-ntr-o carte
şi ţi-aş aduce vraja într-un flaut.
Dar te întinzi oval ca o elipsă
căci neguri ţi-au crescut în ochi ca iele.
Răsare-o lună tristă-a lumii mele
lăsând în urmă inima-n eclipsă.
Cuvinte noi: egreta, piezis, acoperis, teama, verde
-
Se înnoptează, Doamne, şi cad pieziş egrete
În cana mea cu ceai de toamnă şi pelin,
Tu mă dezbraci de frunze, de umbre, de şosete
Şi verbul amintirii mă pui să îl declin.
Iar trece noaptea asta şi-mi cresc în talpă frunze,
Bolnavă sunt de drumuri şi mi-am făcut fetiş
Din ochiul tău cel verde şi-amarul de pe buze
Şi-nalţ spre iarnă rugă pân’ la acoperiş.
Se schimbă anotimpul şi văd printre perdele
Cum şoldul mi-l atingi cu teamă şi cu dor,
Cuvinte surdo-mute cârpesc cerul cu stele
Şi voi uita la noapte din tine să mai zbor.
Se stinge întrebarea ce-o port tăcut sub pleoapă,
Gheţarii despărţirii se strâng în jurul meu,
Iar vocea amintirii în treacăt mă dezgroapă
Ca un inel pe deget făcut din curcubeu.
Cuvinte : drum, cafea, crin, nespus, gri
-
E-ntaia oara cand iti scriu, ma simt asa stangace
Desi mereu mi-ai spus zambind ca tot ce zic iti place.
Iti scriu acum, caci de la drum tu ai venit se pare
Dar nu stiu treaz daca mai esti, sau gata de culcare.
Imi amintesc cand am iesit sa ne plimbam agale
Iar tu te-oprisei langa flori, sa-ntrebi pe vanzatoare
Cat costa niste trandafiri? desi-ti sopteam sfioasa
Ca eu un crin as prefera, de nu, ma-ntorc acasa.
Am mers apoi la cafenea. Dar n-am gustat nici unul
Nici picatura de cafea, si mai ales tutunul.
Eu te-mbiam cu-o narghilea, tu suradeai ironic
Am inteles ca nu e chip sa-ti schimb gandul platonic.
Dar iata, nici nu stii in schimb ce ganduri mi-ai adus
Caci vocea ta si chipul tau mi le doresc nespus...
Dar va mai trece timp si vreme, si gri, si vinovata,
Pana voi indrazni sa te privesc la fel ca niciodata...
Cuvinte noi: an, scoala, magar, aghiasma, iapa
-
Imi tremura in suflet
Emotiile inceputului
de an.
In coltul ochiului
O picatura de aghiasma
Se prelinge.
De luni voi cara
ca un magar
traista cu carti spre scoala.
Marti,descopar Legea Atractiei
Universale.
Miercuri,Teoria Matematica
A ritmului.
Joi,patrund in
Misterele Lumii.
Vineri,voi incaleca pe
Iapa lui Voda
Si voi porni spre...
Hanul Ancutei.
Cuvinte noi:mantuire,parfum,vuiet,lacramioara,maine
-
Suntem actorii veacului din urmă
Ne ducem rolul greu, ca pe un scut,
Purtăm în vene vuietul de turmă
Şi nostalgia vieţii de-nceput.
Purtăm parfumul zilelor cu soare,
Şi tarele din sufletul ce-adânc
Strivea sub talpa udă lăcrămioare.
Se-aude dangăt negru de harâng:
Şi tresărind întrezăresc prin stele
Şi-n umbra turlei vechi de la zenit
Fiorul vechi al mântuirii mele
Ce-acum aş vrea să nu-l fi auzit.
Şi dacă mâine-i sec şi ieri-ul nu e
Doar azi avem sub chipurile hâde
Şi nu ştiu niciodată dacă suie
Drumul pribeag. Iar ochiul plânge, râde?
Cuvinte noi: amurg, pustnic, cufar, joc, rece
-
Nu mai visez la un amurg poveste
Sunt ca un pustnic aruncat în munți
Nu-mi mai aduce nimeni nicio veste
Și nimeni nu-mi mai construiește punți.
Tu nu mai ești aici să-mi spui povești,
Iar tâmpla-mi e din ce în ce mai rece.
În cufăr te-am închis așa cum ești
Eu tot mai sper ca dorul îmi va trece.
Tu nu-mi lipsești mai mult sau mai puțin
Iar zilele și nopțile-au ajuns un joc
Doar ca-ntre două picaturi de vin
Zadarnic să te împăturesc la loc.
Cuvintele noi: liniste, ceas, cuvant, nimic, cerc.
-
In care ceas ne-am intalnit si cine
Mai tine minte seara-ntunecata
Si unde sunt zapezile de-alt’data
In vara insorita care vine?
Azi nu mai cer nimic si totusi bine
Mi-au harazit cararea despicata
Iele sau zei? Nici sti-voi vreodata...
Eu nu sunt eu. Nici tu nu stii de tine.
E-atata liniste in jur si line
Se scurg in jur secundele. Mirata
Tot cat in zarea-nchisa, ferecata
Sub stele mii, sub ceruri opaline.
Doar un cuvant de spui si-arunc spre tine
Din ochii vii sageata-nveninata
Sa te ajunga-n ceruri si patata
Sa se pravale zarea in ruine.
Ne-mpresura din cer absurde vine
Si te mai caut in rime cateodata
Acelasi cerc se-nchide azi ca roata
Si te gasesc tarziu de tot in mine.
Cuvinte noi: uitare, trist, mut, verde, absurd
-
mi-s gandurile mute
si plang in interior ,
seaca-mi e privirea
si toate rau ma dor . . .
cartea zace uitata
pe-un colt de adevar ,
pradata de-ntuneric
si toate rau ma dor. . .
pe ulite inguste
pe strazi si pe trotuare
zac suflete pribege
ce cata-n departare !
pe campuri secetoase
taranii pribegesc
cu unghiile-nnegrite ,
pamantul ostenesc . . .
si lacrimi umilite
brazdeaza iar
pamantul ,
si toate acestea
Doamne , ne secera
cuvantul !
cuvinte , ganduri , carte , lacrimi , deziluzii
-
Ţi-aş scrie din vacanţele de vară
Cuvinte goale sau cuvinte pline
Ţi-aş umple cupele de vin cu mine
Ca să mă bei în fiecare seară.
Şi ţi-aş cuprinde gândurile iară
Ţi-aş scrie-o carte-n litere aldine
Să se prăvale sunetele line
În trupul meu în formă de vioară.
Să poţi să stai în mine ca-ntr-o gară
Pândind un tren ce iarăşi nu mai vine
Ca un copil răvnind lângă vitrine
O prăjitură veche şi amară.
Am să te-arunc apoi din mine-afară
Ca pe-o otravă care-mi curge-n vine
În versul şchiop, cu litere puţine,
Ce-l scriu greşit pentru a mia oară.
Ce lacrimi se preling în prag de vară
Când ierni cu cer sticlos se cern în mine?
Ce lighioană calea mi-o aţine
Şi ţipă dinăuntru spre afară?
Prin deziluzii toamna se strecoară
Crescută strâmb în frunze şi în mine
Un soare hâd se-arată pe coline
Şi-n suflet creşte iederă amară.
Cuvinte noi: vreme, struguri, ganduri, schioapa, rime
-
A fost o vreme cand visam
La struguri dulci si un castan
Si-n ganduri mi le asterneam
Si rime tot dorind aveam.
Cand mic eram cat de-o schioapa
Ma tot visam pirat pe mari indepartate
Si acum cand am intrat la apa
Ma dreg cu vin, cu dragoste, dreptate :D.
miez, veselie, femeie, pulbere, somn :)
-
Pe unde sunt? Şi cine să-mi redeie
Culoarea aspră-a nopţilor cu brumă,
Pantoful fin, mirosul de femeie
Şi frumuseţea valului cu spumă?
Şi care somn, ce pulbere de stele
Mi-au domolit frumoasa nebunie,
Pasul grăbit, pornirile rebele,
Şi trista, imbecila veselie
A ignoranţei pline şi cu miez?
Cine a pus pe portativul „mâine”
Domesticit şi rece, un diez?
Amuşinând cu botul ud de câine
Îmi număr anii goi, ca pe un nimb
Ce-mi înconjoară ţeasta de atee
Rămasă suspendată într-un limb
În rama tristă-a vieţii de femeie.
Îmi dau regatul meu pe-un cal la schimb.
Cuvinte noi: sete, soare, gol, namol, focuri
-
De ce ma mai tangui soare
aprinzand focuri apuse
si de ce
gol , imi taci la fereastra
ascunzandu-ti marginile manjite cu namol
si plouand
cu sete de cunoastere ?
adiere, eden, zvarcolire, creion, lut
-
Ajuns in Edenul inimii tale
Am desenat eterna zvarcolire
Adiere de glasuri ce-ti inunda privirea
Chipuri de lut, sentimente tacute
Toate create de-un creion fermecat.
glas , mars , vals, primavara , adorare
-
Să-mi dai cu glas de ape povestea inapoi
Ce-n zări pierdute-n umbră din cuiburi a plecat.
În primăvara crudă pământul a-ngheţat.
Eu nu-mi mai sunt cu mine. Nici noi nu suntem noi.
S-a răzbunat natura şi plâns-au multe ploi.
Nici vals, nici tril, nici polcă nu cântă în urechi
Încovoiat arcuşul când trec pe pod perechi:
E marşul trist, funebru, al visului în doi.
O, sfântă adorare, cu degete de-argint
Mă mângâie-amintirea şi mă sfâşie dor
Cu dinţi sălbatici fluturi în zbor muticolor
Mă muşcă fără milă cu vorbe care mint.
De ai să vii la geamuri, cu vorbe de alint,
Mă voi închide-n turnul înalt de după nor.
Cuvinte noi: vargat, umbra, tipat, porti, timp