Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Totul despre iubire => Subiect creat de: Escu din 06 Aprilie, 2008, 01:49:30 p.m.
-
se tot vorbeste despre oameni care nu se implica, despre oameni superficiali, dar si despre oameni care nu mai au incredere dupa o fosta relatie.
Cati oameni se mai implica intr-o relatie fara teama? Cate persoane mai acorda incredere? Cate persoane au curajul sa se implice dar sa si arate acest lucru ? Cat de mult se tine cont de vechea relatie de care au scapat? Cine nu se lasa condus de stereotipuri?
Are cineva curajul sa spuna: Eu ma implic si acord incredere! ?
As vrea sa discutam despre oamenii care se implica, despre oamenii care au incredere, despre acesti oameni...care dupa parerea altora...sunt pe cale de disparitie.
-
Se implica acela care nu are frica, acela care nu a avut de pierdut nimic din dragoste, acela care nu a plans, nu a suspinat, nu a avut depresii cauzate de dorul partenerului. Acela care iubeste pentru prima oara.
-
De recomandat este sa nu te implici total, caci statistica spune ca nici celalalt nu se implica total. Si decat sa ramai suferind, incepi mai retinut putin si eventual 'iti dai drumul' sa zicem.
Dar da, nici eu nu acord incredere decat daca stiu persoana de foarte multa vreme. Altfel, ce stiu eu ce pitici are :D ? Nu ?
-
ştiţi cum e cu implicarea asta?
atunci când este vorba de sentimente şi te conduce inima, poţi tu să îţi propui orice. dacă nu este inima de acord nu ai făcut nimic.
când este vorba de comoditate în relaţie şi nu eşti implicat sentimental profund, facă totul raţional.
părerea mea.
-
Se implica acela care nu are frica, acela care nu a avut de pierdut nimic din dragoste, acela care nu a plans, nu a suspinat, nu a avut depresii cauzate de dorul partenerului. Acela care iubeste pentru prima oara.
Nu cred ca doar acela. Exceptia de la "normalitate" unde e? Lasand la o parte toate chestiile "nu e bine sa te implici" si cele "nu e recomandat sa te implici total" revin la intrebarile de mai jos.
Ne invartim in jurul cozii, toata lumea a suferit, nu se mai implica nimeni caci "daca ne doare". E ca in chestia aia cu drobul de sare. Vroiam sa discutam mai mult pe tema acelei exceptii...daca ati intalnit astfel de oameni.
Nu ne ajuta sa aratam de mai multe ori aceleasi chestii, pe care toata lumea le stie.
-
Mai, eu nu inteleg ce vrei de la noi de fapt. Ce sa-ti spunem? Cine se implica? Pai a zis Bllue, cine nu "s-a ars" deja se implica, cine a patit-o e mai precaut... Altceva ce sa spunem? Da, am intalnit astfel de oameni. Sunt deosebiti. Altceva ce vrei sa-ti spunem?
-
Daca-mi spui ca nu ti-au sfiriit calciele dupa o mindrete de fata(ars sau ne ars),nu te cred.Am patit-o si-i al naibii de rau.Ca nu reactionam din diverse motive,mda.Cind e vorba de iubire,inima n-are jumatati de masura;a...e mintea-i cea care o struneste,asta-i altceva.Cind sint jumati de masura nu-i iubire,iar daca iubesti te implici total indiferent de situatie.De aici uneori suferinta din dragoste.Cred ca si ele gindesc la fel ;le stralucesc ochii dar sint reticente.Ce zici?am sau nu dreptate? :- ::)
-
se tot vorbeste despre oameni care nu se implica, despre oameni superficiali, dar si despre oameni care nu mai au incredere dupa o fosta relatie.
Cati oameni se mai implica intr-o relatie fara teama? Cate persoane mai acorda incredere? Cate persoane au curajul sa se implice dar sa si arate acest lucru ? Cat de mult se tine cont de vechea relatie de care au scapat? Cine nu se lasa condus de stereotipuri?
Are cineva curajul sa spuna: Eu ma implic si acord incredere! ?
As vrea sa discutam despre oamenii care se implica, despre oamenii care au incredere, despre acesti oameni...care dupa parerea altora...sunt pe cale de disparitie.
Daca nu te implici si nu acorzi incredere,probabil ca niciodata nu o sa ai o alta relatie de lunga durata,care sa insemne ceva la un moment dat.
Nu sunt pe cale de disparitie oamenii care pun suflet ,poate doar mai precauti si nu-si etaleaza chiar asa sentimentele..."uite asta e sufletul meu,ai grija de el sa nu-l spargi"...
"Cati oameni se mai implica intr-o relatie fara teama?"-sunt destul de multi,am cunoscut cativa,si pot spune ca sau implicat total.Cum spunea cineva de pe aici,atunci cand "iubesti"nu mai acorzi prea mare importanta cat de mult daruiesti din sufletul tau jumatatii.Ci faci in asa fel ca jumatatea sa te accepte cu bune si rele.
"Cine nu se lasa condus de stereotipuri?"-nu trebuie sa ne lasam condusi de stereotipuri,altfel vom face ca totul sa ne fie mult mai greu,nu trebuie sa compari niciodata o fosta relatie cu actuala,pentru ca niciodata nu va mai fi la fel,nici persoana de dinainte cu cea actuala,astfel vei suferi si tu dar mai ales cea sau cel de langa tine.
Sa nu compari nicodata o relatie cu o alta.Nimic nu este la fel.Cred ca pot spune :asa cum corpul uman este "asimetric" si relatiile oamenilor sunt la fel de "asimetrice".
-
Bine, dar este simplu. Cand iubesti te implici, mai mult sau mai putin vizibil, dar te implici! Altfel nu esti om, ci statuie sau robot!
-
Eu ma implic si am incredere! Si nu ma consider un om deosebit si nici pe cale de disparitie( ma rog, intr-o zi fiecare om dispare :D).Si eu mi-am pierdut increderea in oameni dar cred ca cel mai mult conteaza increderea in mine insumi. Daca simt ca pot iubi din nou si ofer increderea mea celui de langa mine, atunci primesc si increderea lui. Relatia mea, de exemplu, este cladita pe incredere reciproca, amandoi am fost dezamagiti de relatiile noastre, si am inteles ca avem nevoie unul de celalalt.Mai cred ca fiecare om simte cand ceva scartaie intr-o relatie si , dupa multe dezamagiri, oboseste sa mearga inainte, se opreste sau rupe raul de la radacina. Nimeni din relatia viitoare nu este vinovat de ce ni se intampla, deci mi se pare corect sa-i acordam increderea cuvenita.
Bineinteles ca exista o teama la inceput, e firesc( probabil nu si la cei tineri), este vorba de viata ta si nu poti risca sa gresesti prea mult.
Cat despre vechea relatie indicat este sa o ai drept exemplu, sa reusesti sa nu repeti greselile pe care le-ai facut si acceptat ,sa lasi trecutul in trecut.Un drum nou in viata trebuie sa fie curat , fara bagaje de prisos.
Eu spun cu mana pe inima ca ma implic 100% in relatia mea de acum, fac orice ca sa-i obtin increderea si ne straduim sa ne cladim un viitor impreuna , bazat pe iubire, respect si sinceritate.
Cum altfel am putea obtine increderea partenerului daca nu-i oferim incredere?
Sigur ,exista si persoane carora le oferi totul si te considera apoi proprietatea lor, cu drept de viata si de moarte asupra ta, convinsi fiind ca ei au dreptul la libertate dar tu trebuie sa-ti vezi de treaba si obligatiile de familie.Multi, putini, exista, nici ei nu vor fi vreodata pe cale de disparitie.
Nu cred ca un om poate renunta vreodata la incredere. Asa simtim dupa fiecare esec dar ne revenim si avem intotdeauna puterea pentru un nou inceput :)
-
Dacă nu te implici, nu rezolvi nimic - nici în viaţă, nici în dragoste.
Dacă te zbaţi, dacă insişti, dacă mai şi cedezi (laşi de la tine), dacă eşti şi prudent (pentru că, nu-i aşa, şi partenera ta e tot om - şi nu e cazul s-o jigneşti), reuşeşti. La încredere să răspunzi cu încredere - asta-i Legea reuşitei în relaţiile sociale (indiferent de natura lor - că e un job, că e iubire). Şi, legat de asta, să dovedeşti că eşti om de cuvânt, că nu trişezi. După părerea mea se implică (în tot ce-şi propun) numai acei oameni puşi în mişcare de sentimente puternice, care-şi urmăresc cu tenacitate îndemnurile inimii, scopurile, interesele, care ştiu ce vor, şi fac bine ceea ce ştiu şi ceea ce vor. În rest, e vorba de balans, de oarecare oscilaţie, de lacrimi cum că ăla (aia) m-a părăsit, că mi-am pierdut prietenii, jobul etc.
-
se tot vorbeste despre oameni care nu se implica, despre oameni superficiali, dar si despre oameni care nu mai au incredere dupa o fosta relatie.
Cati oameni se mai implica intr-o relatie fara teama? Cate persoane mai acorda incredere? Cate persoane au curajul sa se implice dar sa si arate acest lucru ?
Are cineva curajul sa spuna: Eu ma implic si acord incredere! ?
Eu cred ca de fapt toata lumea se implica, ideea e ca unii o fac mai ponderat, altii chiar ascund faptul ca se implica. Nu vad cum poti sa fii parte dintr-o relatie fara sa te implici, nu chiar asta inseamna? iar superficialitatea unui om nu are legatura cu cat de mult se implica intr-o relatie, poate nu se implica din precautie, dar asta nu inseamna ca este superficial.
Eu am curajul sa spun ca ma implic, ca acord incredere, intotdeauna pornesc de la prezumtia de nevinovatie, ca altfel n-as incepe relatia aceea, mi se pare pacat sa-ti irosesti timpul pandindu-l mereu pe celalalt, ca daca e sa "cada in eroare" tot se intampla, asa ca pana la proba contrarie are toata increderea mea.
Cat despre implicare ea este mereu intr-un balans fragil intre sentiment si ratiune, acuma depinde, este normal ca la inceput sa te implici mai putin, sa nu te arunci cu capul inainte, insa cu cat te implici mai putin cu atat relatia e mai nesigura si ma gandesc ca nici celalalt nu va muri de dragul tau daca te vede distant si foarte precaut. Dar, ca de obicei, sunt doar presupunerile mele :)
-
Cea mai mare prostie e sa te implici intr-o relatie, sa ii acorzi toata increderea. Eu asa am facut. Am spus de "n" ori la persoanele din jurul meu "el nu o sa faca asa ceva niciodata, el ma iubeste.. e altfel .. bag mana in foc pentru el!" . Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu a pus in momentele acelea un cuptor incins inaintea mea.
Dupa 1 an si jumatate de relatie in care totul parea un vis, am fost mai dezamagita ca niciodata.
In concluzie, sfatul meu este sa nu acordati niciodata incredere deplina unei persoane. Niciodata...
-
Eu cred ca decat sa te implici doar pe jumatate, (sau... 65% sau 73% , sau alte procente din astea comice ;D ), mai bine nu te implici deloc. Nici un lucru nu poate fi facut bine daca suntem mereu atenti cat ne implicam sufleteste sau material, mereu cu teama ca putem suferi la un moment dat, mereu cu calculatorul in buzunar pentru a ne doza implicarea, efortul, increderea si mai stiu eu ce.
Iar daca iti pui tot sufletul la bataie si cu toate astea planul/relatia e un esec, macar te poti consola cu gandul ca ai facut tot ce se putea, tot ce depindea de tine ca lucrurile sa mearga asa cum ai vrut. (Uneori) e incomparabil mai important sa avem o constiinta curata decat faptul ca iesim putin shifonati dintr-o relatie sau alta cu oameni ca si noi.
Cred ca daca am reusi sa dam tot fara sa asteptam nimic in schimb, nu am mai fi niciodata dezamagiti.
-
Se implica acel ce are puterea sa o ia din nou de la capat chiar si dupa un esec, ce isi acorda o alta sansa pentru simplul motiv ca viata merge mai departe si nu trebuie sa renuntam la dreptul de a fi fericiti, iubiti..
" A iubi inseamna a suferi, si cum multi fug de suferinta, putini stiu sa iubeasca." (Emil Cioran)..unii o fac cu retinere, precautie, altii se dedica 100% de fiecare data, iar altii nu mai au curajul sa o faca din teama de a nu mai fi raniti..alegere ce tine de alegerea personala, de personalitatea fiecaruia, de taria si capacitatea fiecaruia de a se redresa dupa un uppercut neasteptat din punct de vedere sentimental?..poate doar unul din aceste motive, poate cate putin din fiecare..
Eu asa cred, asa zic.. :)
-
Eu cred că Cioran (citat de Switty, mai sus) n-are dreptate. Nu se suferă în toate iubirile. Dacă se suferă, înseamnă că aceea nu-i iubire, e chin. Nu toate iubirile duc la zid. Sunt iubiri frumoase, pilduitoare, care durează, care înalţă. Şi-apoi, orice iubire nu poate exista mereu, la nesfârşit, în postura de la început. Dimpotrivă, creşte, evoluează – dacă se vrea cu adevărat să dăinuie. Concret, orice iubire se finalizează cu scopul pentru care ne-a creat Natura: cu copii, cu grijă pentru celălalt, cu ocrotirea iubirii comune etc. Dacă credem că iubirea trebuie să fie una şi aceeaşi, pe toată durata vieţii, ne înşelăm. Păi noi ne trecem, îmbătrânim, aşadar nici noi nu ne menţinem neschimbaţi. Mai sunt de luat în seamă şi obligaţiile sociale ale fiecăruia dintre noi. În funcţie de toate aceasta, ne acomodăm iubirea, sau ne acomodăm noi la iubire (în condiţiile concrete date).
Tema e interesantă şi merită dezbătută cu calm şi înţelegere – exact ca-n Iubirea Adevărată.
-
Revin. Cioran nu e un bun dascăl într-ale iubirii. A fost toată viaţa lui un întreţinut de statul francez şi de o femeie de serviciu (cu care n-a avut nici un fel de relaţie). N-a iubit pe nimeni, poate doar pe el însuşi, deşi ne îndoim, pentru că toată viaţa lui a mâncat la cantina săracilor (deşi nu era chiar sărac) şi-a locuit la o mansardă plină de şobolani. N-a avut prieteni, n-a fost văzut în compania femeilor. N-a muncit nicăieri nici măcar o singură zi, să câştige într-atâta încât să ofere unei femei nu o floare, ci un măr. În schimb a scris mult, a promovat scepticismul de cea mai joasă speţă – un scepticism grosier, parşiv, care, adesea, încă îi mai inspiră pe cei debusolaţi şi pe sinucigaşi. El însuşi a vrut să se sinucidă în câteva rânduri, pentru că nu dormea nopţile. Timp de 2 ani n-a închis ochii, nopţile. Or, la mintea lui zdruncinată de nesomn, opera lui – în primul rând cea de sorginte sceptică – nu reprezintă altceva decât creaţia unei fiinţe bolnave. (Vezi „Pe culmile disperării”, „Tratat de descompunere” şi altele). Îi scria mamei lui, la Răşinari: „Pentru ce m-ai făcut, mamă? Să mă fi dat la gard, să nu mai fi fost!”
Că a fost un stilist recunoscut, că a reformat limba franceză, că a fost şi un filosof valoros al culturii – e cu totul altceva. El şi Brâncuşi (alt solitar) au fost mândria Franţei, şi nu numai.
-
Dac-aş fi Cioran, aş avea bunul simţ să vă spun, să vă atenţionez: „Nu fiţi ca mine, nu faceţi ca mine, oameni buni! Faceţi numai ca voi, aşa cum vă dictează inimile, că faceţi bine!”
-
O topica foarte ardenta vad..:) Oricum, sunt de acord cu tine, George, in ce priveste faptul ca iubirea evolueaza, se schimba, fiind - ca sa spun asa, ca pe santier - "work in progress"..e posibil ca Cioran sa se fi referit de pilda tocmai la faptul ca, atunci cand ti-e teama sa te implici, incercand sa te protejezi sufleteste, te feresti a iubi, nu o faci " cum se cuvine". Asta e interpretarea pe care am dat-o eu acelui citat..si da, ar mai fi atat de multe de spus pe aceasta tema si pe orice alta varianta a ei..dragostea, relatiile interpersonale, femei vs. barbati (Venus/Marte) sunt teme despre care se poate vorbi la nesfarsit..insa de aceea suntem aici, nu? :)