Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: liviu din 17 Iunie, 2008, 09:49:28 a.m.
-
Invitatie la autocunoastere..
Am ales pentru mine ultima varianta, adica cea mai de jos, din urmatoarele motive:
- este varianta biblica: "Daca cineva crede ca este ceva, macar ca nu este nimic se amageste singur"
(mentionez ca - in opinia mea - acesta este cel mai practic lucru cu putinta: Îl cred, pe Cuvant, pe D-zeu, dupa care Îl pun la incercare - pt. ca asa ne indeamna El -, ca sa vad daca lucrurile stau asa, si nu altfel; eu verific, folosind metoda cercetarii stiintifice a adevarului si, pana acum, sunt multumit de rezultate!)
- nu am unde sa cad mai jos de-atat.
- e preferabil sa-mi zica altcineva "urca-te mai sus", decat sa-mi spuna: "vezi, ca locul acesta era ocupat, asa ca, da-te mai incolo!" ;)
- daca este adevarat ca "cei din urma vor fi cei dintai", am adoptat (pt. verificare!) urmatoarea strategie: "sa ramai mereu cu un pas in urma, si totusi sa fii cel dintai". Unde verific asta? - Chiar aici-acum! Iata ca m-am supus pe mine insumi acestui experiment, ca sa vad - in mijlocul vostru, si impreuna cu voi -, daca este asa, sau nu.. :o
(mie nu mi-e teama "sa ma las la mana voastra".. n-aveti cum sa ma coborati mai jos! ;) .. si probabil ca nici nu v-ar fi de vreun folos.. cine poate sti..!?)
-
Pana la urma.., cine sunt eu (de m-am bagat asa, singur, in seama, fara sa fiu invitat..!? Pai, iarasi avem nevoie sa facem presupuneri (aveti pretentii prea mari, daca chiar credeti ca eu stiu!!! Sa zicem ca ma cred unul care zboara cu balonul (din acelea despre care vorbea Jules Verne, dar eu prefer sa cred ca voi rezista pe-aici mai mult de "cinci saptamani", asa ca vom fi trecuti in cartea recordurilor, cu siguranta! ;)). De ce zic eu ca "vom fi trecuti"..!? Pai ce credeati, ca scapati asa usor? Slabe sperante.. Va voi urca si pe voi.. oricum incerc.. Dar e o problema: ma vad nevoit sa "va iau mai intai in balon" (figurat, vorbind.. n-am incotro! :() Caci altfel ma prabusesc si eu. Ce vreau sa spun, e ca pana nu aruncam impreuna suficient din "lestul teluric", care ne trage in jos, ar fi o nesabuinta sa stricam balonul, degeaba.. Am uitat sa va spun: balon ii zic eu la fericirea aceea adevarata.., ceva legat de iubirea libera, nu mai tin prea bine minte, dar stiu ca "delira" unul pe-aci.., ieri-alaltaieri.. Dar poate ca o fi plecat.. Chiar, devenise agasant.. Mie-mi spuneti..!? ;)
P.S.: loc in balon e destul.. iar de dat jos, va ajut eu.. macar sa luam noi suficienta altitudine.. Doar glumeam.. Vedeti bine, ca totul se desfasoara doar virtual (e doar, ca si cum)
-
Bine te-am gasit Liviu!Mai ai loc in balon?Sau ai plecat deja de mult? :-*
-
Hmmm... Eu am ales prima varianta.
Nu pentru ca as fi egoista sau mandra de mine, traiesc bucuria ca altii sa fie mandri de mine... Eu sunt mai exigenta cu mine insami si de aceea nu imi permit sa fiu prea des multumita de ceea ce fac.
Am ales sa zic ca sunt "cineva, nu oricine" pentru ca daca as fi spus ca sunt "nimeni" sau "nimic" as fi avut impresia ca imi neg propria existenta. Iar eu sunt convinsa ca nu traieste nimeni la intamplare. Fiecare are un rost in aceasta viata, si fiecare are rolul sau. Cum spunea si Shakespeare "All the world's a stage and all the men and women merely players"... Si, la fel ca intr-o piesa de teatru, nu te poti lipsi de nici un personaj. Chiar si fara "femeia de servici" parca n-ar mai avea farmec, nu te-ar mai atrage.. Ai sti ca ceva lipseste. Si de fapt, chiar lipseste. Ghici ce? Regizorul! Stiu ca suna aiurea, dar nu-i pot atribui lui Dumnezeu acest "defect" - regizorul mi se pare un fel de manuitor de papusi. Prefer sa-l numesc pe Dumnezeu un simplu "decorator de scena" si "distribuitor de roluri". Restul depinde de noi, cum ne jucam rolul, daca ni-l jucam bine sau nu... Si avem datoria sa ne asumam, chiar daca fara voia noastra, posibilitatea de a cadea sau a mai urca pe scara individualitatii. Daca zici ca esti nimeni si ca mai jos de atat nu poti fi coborat, esti asemenea unui melc care baga capsorul in cochilie ori de cate ori da de vreo greutate. Iar oamenii sunt niste luptatori! Dintotdeauna: pentru pace, pentru armonie, pentru frumusete... Nu cred ca e nevoie sa se ascunda, si nici sa plece capul. Merita macar sa incerci sa privesti si spre cer... si mi-am amintit si un citat frumos: "Toti oamenii stau cu picioarele in praf, numai ca unii privesc spre stele"...
In concluzie, cred ca fiecare dintre noi este cineva, dar nu oricine! :)
PS: Eu am o barcuta virtuala! Cine vrea sa umble cu mine prin lume? :D