Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: viulian din 04 Iulie, 2008, 12:15:54 a.m.
-
Rasfoiam niste citate, si mi-a venit intrebarea asta: care este filozofia voastra de viata ? Va identificati cu vre-un citat, carte sau... erou ? In ce cuvinte ati sintetiza ceea ce va defineste ?
De exemplu, eu inclin catre "nu pot folosi ceea ce nu pot abuza" (suna mai bine in engleza -> I cannot use what I cannot abuse) cand sunt mai... neglijent sa zicem - si spre "Am facut cat m-am priceput" (in engleza "I have done my best" - cand sunt mai filozofic si cumva, tragand linie, sunt multumit de mine indiferent ca a iesit mai bine sau mai rau. Atata am putut, atata am facut!
Dar asta e la mine :)
La voi ?
-
am cautat mult raspunsul la aceasta intrebare...pana intr-o zi cand am realizat ca in tot ceea ce fac acest citat ma reprezinta:
"- Cum putem face imposibilul?- Cu entuziasm! - Paolo Coelho (Al cincilea munte)"
-
Nu am nici o filozofie de viata. Orice filosofie as avea merge doar daca starea psihica este cea adecvata ei.
De exemplu:
- rostul vietii mele (in plan social) cred ca este sa ii ajut pe altii. O fac cu placere si sunt mandru cand imi iasa, insa.. uneori pur si simplu nu o fac.
- citate? "If you really want something in this life, you have to work for it. Now, quiet! They're about to announce the lottery numbers..." - Homer Simpson. Acesta, de asemenea, ma reprezinta. Uneori tin cont de prima parte (sunt workaholic), alteori tin cont de a 2-a parte (de vre-o luna si ceva nu am mai produs aproape nimic).
Am inceput sa fac diferenta intre ce ma reprezinta si CE AS VREA sa ma reprezinte.
Cred ca cea mai buna filosofie de viata este sa nu ai nici una. Incerc sa invat cat mai mult(e) si sa fiu capabil sa leg/asociez aceste informatii.
P.S. Coelho este considerat de unii slab, eu recomand totusi sa il cititi, eu am facut-o si pot spune ca m-a ajutat.
-
Suntem in continua schimbare si de aceea nu consider ca un citat ne poate reprezenta de-a lungul intregii vieti, poate doar ceea ce spunea Nichita Stanescu ca " a fi continuu inseamna a nu fi ".
Exista totusi un personaj cu care ma identific intr-un anume fel, acesta este Jane din trilogia " Jocul lui Ender", "Vorbitor in numele mortilor" si "Xenocid" a lui Orson Scott Card.
-
Iata si mica mea filozofie!
In primul rand ,vorbele care imi insufla o doza mare si benefica de incredere in mine insami : "Fiecare e fauritorul propriului sau destin" . Ma regasesc uneori in ele si imi place sa le amintesc atunci cand imi reuseste un plan pentru care am luptat mult sa-l indeplinesc ,iar finalul a fost pe placul meu .E ca si cum as stii ca daca mi-a reusit asta ,urmatoarea miscare va fi si ea inceputa cu dreptul. Functioneaza atunci cand rezolvarea unei situatii sau implinirea unui plan tine doar de tine si de puterile tale.
"Errare humanum" (Sa gresesti e omoneste) pentru momentele in care am facut o greseala si-mi vine greu sa ma iert .Asta imi da un avand pentru a face un prim pas catre indreptarea greselii si usureaza cumva momentul in care va trebui sa cer iertare celeilalte persoane (ca asta nu e chiar defel usor,mai ales ca in primul rand implica iertarea de sine).
"Mai bine sa mor(i) in picioare, decat sa traiesti in genunchi", doza mea de mandrie pentru ca oricare ar fi situatia si oricat de vital ar fi sa ingenunchez in fata cuiva pentru o favoare ,sa nu ma umilesc ,ci sa ma respect pe mine insami.
PS:Nu mereu functioneaza.Sunt momente in viata cand abandonam orice filozofie si traim dupa cum ne spune instinctul atunci ,fie situatia ia o intorsatura favorabila ,fie vom regreta mai apoi.Asa stau lucrurile din punctul meu de vedere.
-
după cum spune şi citatul din semnătura mea, cred că nimic nu se întâmplă cu un motiv. evident nu cred în extreme, nu pot înţelege de ce unor oameni li se întâmplă nenorociri, însă în viaţa de zi cu zi, se aplică. de asemenea, cred că mai există o balanţă în toate , că în toate există un echilibru.
-
Întrebarea lansată de prietenul nostru Iulian se cheamă un… “clenci”. De ce? Pentru că o asemenea întrebare se închide în ea însăşi, ca un cerc. Mai clar, atât în modul dialectic de gândire, cât şi-n modul metafizic de gândire, ambele părţi ale întrebării trimit una spre cealaltă, se lămuresc una prin cealaltă, mai precis cer să fie explicate una prin cealaltă. Şi mai clar, expresia “Filosofie de viaţă” (= Filosofia Vieţii), trimite, spre a fi explicitată, către “Viaţă”, în sensul de “viaţă trăită”. Dar, atenţie!, nu putem conchide cu necesitate (adică nu putem filosofa = FILOSOFIE) despre un eveniment (în cazul de faţă despre VIAŢA), decât numai DACĂ, sau, mai corect, decât numai DUPĂ ce-am parcurs-o. Căci, una din definiţiile Filosofiei Vieţii e aceea de “Summa de concluzii postfestum privitoare la FPO (Fenomene, Procese, Obiecte) specifice vieţii trăite”, în cazul nostru, Summa (în latină = sumă) de concluzii privitoare la VIAŢA TRĂITĂ.
Dar, înainte de a continua, vă voi spune pentru ce scriu FILOSOFIE, şi nu FILOZOFIE. Păi, “filosofie” înseamnă (în greceşte) “dragoste de înţelepciune” (fileo şi sofia), pe când “filozofie” înseamnă (tot în greceşte) “dragoste de întuneric” (căci “ozof“ – “ozofie” înseamnă întuneric, întunecime).
Dar să revenim. Dacă Iulian ar fi întrebat: “Care este crezul (imboldul, opţiunea călăuzitoare etc.) voastră, care vă pune în mişcare (vă conduce, vă e îndemn) în viaţă?”, să fiţi siguri că el ne-ar fi obligat la răspunsuri clare şi concise, fără balansuri – aşa cum se văd în răspunsurile colegilor, deşi toţi au intuit întrebarea şi s-au străduit (ba chiar au şi reuşit) să răspundă corect la întrebare.
Constat cu plăcere că Inda a sesizat neajunsul întrebării din titlul topicului, şi a răspuns impecabil (o citez): “Suntem în continuă schimbare şi de aceea nu consider că un citat ne poate reprezenta de-a lungul întregii vieţi…” (Ca apoi să-l invoce pe Nichita, care a spus ca "a fi continuu înseamnă a nu fi". Dar şi Nichita a amestecat lucrurile, întrucât “continuum-ul” lui e, de fapt, un discontinuum, căci “a nu fi” nu poate fi, în nici un caz, “a fi continuu”, întrucât “viaţa” nu “înseamnă a nu fi”, ci “a fi”; căci, indubitabil, dacă nu mai suntem, (nici) nu mai vieţuim…
În ceea ce mă priveşte, drept crez (îndemn) în viaţă, eu mi-am ales o strofă din Tudor Arghezi, pe care o rostesc, aproape în fiecare zi, în gând, atunci când simt că mi-e greu. E din poezia “Inscripţie de bărbat” şi o citez din memorie, aşa cum am reţinut-o eu:
“Fă-ţi datoria până-n capăt bine:
Sunt datorii şi ţelul şi povara –
Fie că mângâi omul, fie că-i aperi ţara,
Şi-aşteaptă-ţi sfârşitul cu fruntea sus, că vine!”
…În concluzie: merită să dezbatem această temă! Măcar spre a ne limpezi noi înşine.
-
Citandu-l pe Nichita m-am referit strict la acest subiect, la faptul ce de-a lungul vietii ne transformam mereu, simtim altfel, gandim altfel, actionam altfel, ca daca nu ar fi asa am nega chiar ideea de evolutie spirituala a noastra.
Contextul in care Nichita spunea ca a fii continuu inseamna a nu fi era urmatorul:
"A fi continuu inseamna de fapt a nu fi.
A fi nesupus schimbarii e intamplarea obiectelor.
A fi ceea ce esti e un cadran de care a fi ceea ce este se rostogoleste."
Insa asta poate fi o idee pentru un alt topic !
-
Dar oare putem sa-i spunem asa?Filozofie de viata?
Eu incerc sa ma dispensez de lucrurile imposibile ,sa fac in asa fel sa vad totul rosu,chiar daca e negru.Daca mi-as bate capul cu toate problemele legate de viata,de trai,de toate cele,as innebunii.
Practic viata este frumoasa si simpla,numai ca noi o complicam.