Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Proza => Subiect creat de: amelie din 25 Iulie, 2008, 06:24:46 p.m.
-
...si calm in sufletul tau...si lumina....si bucuria ce-ti cuprinse sufletul de la atata "natura"...si nedumerirea pe care i-o simtisi ...si intrebarea nepusa pe care i-o puteai citi in ochi daca ai fi vrut sa intelegi....doar ca nu voisi...iti fuse bine asa...doar cu linistea din suflet si cu tacerile dintre voi....doar cu linistea dintre voi si cu prezenta lui langa tine...doar cu linistea din jur si privirile voastre transmitand atatea necuvinte...si voi...doar voi doi...acolo..la marginea dintre lumi...si-apoi...hm,apoi zambetul acela larg care iti statu pe fata vreme de doua zile... mai vreau zile de-astea...tu?
-
Nu te pot trăi dincolo de nemurire. Piatra aceasta ce se zbate în mine să crească în afară, ar putea fi măiastra pe cerul unei zile. La apus, corpul ei se s-ar preschimba în cenuşă. Sufletul s-ar întoarce trist în mine şi în tine. Nu am puterea să las să moară atâta iubire.
-
Către Amelie – “Întâlniri şi Necuvinte"
Amelie, eşti prea profundă
în tot ceea ce ne descrii
încât, preabuno, mă sperii!
De unde atâta elan
strecurat în suferinţă,
blândă şi dulce fiinţă?
Înţeleg sufletul tău bun:
dă, iată,-n afară ştire
că-i mult preaplin de iubire.
Dar merită, crezi, atâtea
întâlniri şi necuvinte
adresate cui te minte?
-
Către Amelie – “Întâlniri şi Necuvinte"
Amelie, eşti prea profundă
în tot ceea ce ne descrii
încât, preabuno, mă sperii!
De unde atâta elan
strecurat în suferinţă,
blândă şi dulce fiinţă?
Înţeleg sufletul tău bun:
dă, iată,-n afară ştire
că-i mult preaplin de iubire.
Dar merită, crezi, atâtea
întâlniri şi necuvinte
adresate cui te minte?
nu ma minte....intre noi doi nu exista minciuna, doar departare...si dor....mult dor...iubire cat cuprinde sufletul ...si necuvinte...