Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Poezii de dragoste => Subiect creat de: Mihai Dor din 31 August, 2008, 02:37:59 p.m.
-
Aseară
mi-am făcut bagajele
să mă mut
din sufletul tău.
M-au condus la gară
zilele frumoase
iar ultimele tale cuvinte
mi-au cumpărat bilet
la clasa a II –a.
În uşă
m-ai întrebat:
-Tu nu ai avut pijamale ?
-Iubito, de câte ori m-am culcat
eu în sufletul tău ?
Mi-amintesc că schimbam
Apa la florile ce mă ameţeau
Cu al lor parfum....
Acum, că am plecat,
Nu uita să o mai schimbi
Din când în când....
-
Păşesc
In încăperile sufletului
Dau peste lumină, soare,
Peste flori şi fluturi albaştrii,
Un ulcior cu apă vie
Si, culmea,
Peste pânze de paianjen
Alături de ancore ruginite,
Scaune fără picioare...
Vreau să fug
Dar mă împiedic de flori,
De lumină, de soare…
Tărmul pustiu nu mă primeşte
Ancorele s-au rupt
Iar ciudatul călător de pe mal
Aşteaptă zadarnic.
Si iar fluturi albaştrii,
Ancore…
O gura de apă vie
Si trec mai departe.
Regret… ciudatule calator.