Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Poezii de dragoste => Subiect creat de: Mihai Dor din 12 Septembrie, 2008, 11:39:13 p.m.
-
Aş vrea
Să mă vindec de tine
Cu acel tratament
Pe care tu-l ascundeai mereu
Sub privirea ca un răsărit,
În spatele unui râs de clopoţei-mărgăritar,
Şi mereu printre
Vorbele care m-aruncau
În valurile unei iubiri
Care m-ar fi înecat cu a lor îmbrăţişare
Numai să rămân în ea
Pentru totdeauna.
Aş vrea să mă vindec
Când, atâtea alte boli
Aşteaptă să-mi ia trupul...
Chiar crezi că ele nu-l iubesc ?
Poate chiar mai mult!
Uită teorile naturiste,
Homeopatia
Şi încearcă doze mai mari de iubire,
Chiar terapie de şoc,
Pe mine, care am ajuns
Cel mai mare laborator al tău de cercetare
Iar gândurile mele,
Cei mai ascultători cobai
pe care i-ai avut vreodată....
-
Doamne, ce dar
Mi-ai dat atunci
Când mi-ai dat şi viaţă ?
m-ai lăsat aici
pe această lume
înconjurat de-atâtea suflete
care vor să se-mbrace,
sau chiar să se-ncălzească
cu mine
atunci când Iarna
oamenilor răi le ninge
fără milă peste ele...
şi nu poţi fi atât de crud
atunci când te plimbi
prin Viaţă
şi le întâlneşti
în poiana dintre întâmplări,
ca pe nişte miei chemându-şi
cu disperare şi lacrimi
oaia, câinele, păstorul...
Pentru aceşti miei,
Pentru neprihănirea lor,
Dumnezeu ne-a lăsat
Să fim şi oaia bună la toate,
Şi câinele care vesteşte apropierea
Unei nenorociri şi mai ales, nu uita
Cum se luptă el cu lupii pentru tine!
Păstorul este acel suflet
Care ştie să preţuiască
Un miel rătăcit,
Oile păscând liniştite
Şi un câine credincios.
Fără el, preţul lor, ar fi doar o expresie....