Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Poezii de dragoste => Subiect creat de: Mihai Dor din 16 Septembrie, 2008, 07:42:29 p.m.
-
Ştiam
Că m-ai visat prinţ
Că inima ta
Pictează numai Feţi-Frumoşi,
am aflat mai târziu,
când ai cumpărat
un teren în sufletul meu
plătind, pe metru pătrat,
exact atât cât ţi-am cerut...
am crezut
că m-am îmbogăţit peste noapte
dar, atunci când mi-ai spus
că vrei să ridici un castel
să dea cu fruntea de zenit
şi să arunci visele urâte la nadir
să poţi privi, de la ferestrele sale
spre miazăzi, când vorbele mele
sunt în acel întuneric de-ţi preface ochii-n stele,
spre răsărit, atunci când absenţa mea
se înmulţeşte ca orele unei nopţii albe
(spre miazănoapte doar busola îşi învârteşte acul),
am realizat cine se bucură
de adevărata bogăţie....
-
Window
One window is sufficient
One window for beholding
One window for hearing
One window
resembling a well's ring
reaching the earth at the finiteness of its heart
and opening towards the expanse of this repetitive blue kindness
one window filing the small hands of loneliness
with nocturnal benevolence
of the fragrance of wondrous stars
and thereof,
one can summon the sun
to the alienation of geraniums.
One window will suffice me.
...Forugh Farrokkzad.
mă mir că ne mai ţine site-ul.Replica aceasta sper să fie înţeleasă.Poate face ARIDANA o traducereeee
-
Poate,libera...si vesela :-* traducerea :D
-
http://www.youtube.com/watch?v=xOHCmU8eRPo&feature=related (http://www.youtube.com/watch?v=xOHCmU8eRPo&feature=related)
urmeaza traducerea.... :-*
-
daca aş ştii
unde se asunde izvorul
vorbelor tale,
eterna enigmă a Nilului,
poate că nu l-aş opri
punând o mână de lut
din sufletul meu
(cea a mai rămas din mine
atunci când Dumnezeu m-a plămădit...)
poate l-aş îmbodobi cu petalele
de la florile cu care, azi noapte,le-am găsit
pe perna pufoasă ţesută din visele tale...
-
...Fereastra
O singura fereastra-i de-ajuns...
Una pentru imbratisari,
Una pentru ascultari,
Una pentru a inchide inelul rotit al rotilor,
Unind sfarsitul lumii in inghesuiala din inima lui,
Si deschizand,in loc,dedublarea repetitiva
A cosmarului albastru al boabelor de fasole
Filtrand nemarginirea sevei umane.
O singura fereastra sa implineasca
Visul tesut de mainile singuratatii,
Prin bunavointa parfumului nocturn al stelelor.
Si,de-aici,
S-adune, intr-o alta fereastra,
Tot soarele
Nebunia muscatelor s-o vindece.
Una din aceste ferestre
.....mi-ar fi de-ajuns!
-
In intunericul necunoscutului se nasc visele
Din neant,
Chiar intunecat,
Apare luminita...
...De la capatul tunelului gandurilor,
Remuscarilor,
Chemarilor...
Busola...
Cosmarul logicii si al constiintei
Este albastru...
Este bun,in doza unica,de soc.
Atat cat sa nu uiti sa fii,uneori
Cu picioarele pe pamant...
In timp ce visezi...
Eu sunt din cei carora,
Nu le-ajunge o fereastra,
Una singura...
Nu sunt lacoma,
Imi doresc sa gust din toate...
Sau,poate...
Acea fereastra care sa-mi arate http://www.youtube.com/watch?v=B0CTV_ifJeg&NR=1
Cat pot duce din toate.
-
Presenter -ul de pe you tube e deosebit, chiar dacă este interpretat de o trupă rock, cu sensibilitate...
Am avut dreptate...izvorul tău de vorbe are un debit mărit(sună urât, ştiu) la venirea toamnei...
Nu pot să plătesc cu aceleaşi monezi(răspunsuri) de felul meu nu sunt chiar Hagi Tudose...oricum eu cam diluez textele iar dacă le mai produc şi des pot rămâne apă chioară(aqua quiara)....
-
m-am înţeles
cu noaptea aceasta
să nu te lase să visezi....
i-am dat un plic
pe care l-a citit grăbită
m-a întrebat dacă este
o reţetă de prăjituri...
noaptea aceasta-mi încurcă
gândurile...
ştia ce spune,
era ceea ce-i plăcea inimii tale
1.vorbe din vată de zahăr ars
Pe care mi-e teamă că-ntr-o zi
Le vei strivi
2.făină de vise, pe care respiraţia ta
De vânt primăvăratic o va spulbera
Peste altă inimă mai rănită decât a mea
3.Fructele unei ciudate iubiri
Şi reflexul condiţionat pavlovian
Au adus şi pentru setea cu care mă doreai
Puţină apă....
Poftă bună!
-
e greu să ţii
dragostea ta
pe umeri
precum Atlas
osândit de Zeus
să poarte veşnic cerul
cu acele stele
pe care Tu ţi le-ai
pus dorinţe
atunci când ele
cădeau din ochii
care-ţi numărau plecările....
-
http://www.youtube.com/watch?v=6EaEWb8Wviw (http://www.youtube.com/watch?v=6EaEWb8Wviw)
ce ar fi să fac
din sufletul tău
vitrina din sufrageria
vieţii mele ?
am câteva bibelouri
pe care le mai şterg de praf
şi le mai lipesc de
piept, câteodată....
....cuvintele care se făceau
fereastră către tine
când. l-a-nceput
abia te zăream
astăzi, văd rădăcinile
nuferilor pe care i-ai ascuns mereu..
-
Intr-o noapte...
Intr-o noapte...ca asta
ii spuneam partii din tine
ce se zarea ,
deasupra oceanului de cuvinte
pe care pluteai...
Cat mi-as dori sa ajung
sa fiu parte din nevazut-neatinsul,
acela...
si,poate, nimeni
si niciodata nu-l va mai vedea
...De cata vreme-l cautam!?
Nu m-ai crezut atunci
ca stiam ce
si cui spun...
Acum da?
-
http://www.youtube.com/watch?v=1m2SjRttee8&feature=related (http://www.youtube.com/watch?v=1m2SjRttee8&feature=related)
dupa ce vei privi ...sa stii că eu eram lângă tine, atunci când te bucurai
atunci când te certai cu sufletul
că m-aţi dat afară
fiindcă aşteptaţi nişte musafiri
iar curentul de aer, nu eu
a trântit uşa cu putere...
-
Aseară
Amintirile m-au
Îngenuncheat
Şi m-au pus să jur
Pe biblia dragostei.
Cu capul plecat de
Palma şoaptelor tale,
Nu aveam curajul să deschid ochii
Dar şi cu ei perfect închişi,
Te vedeam pretutindeni...
m-am închinat cu mâna
ce odată ţi-a mângâiat părul
ce îmi crescuse în vis pe umărul
pe care îţi sprijineai toate dorinţele
şi am sărutat privirele noastre pierdute făcute
cruce de argint
undeva, deasupra norilor
coborâte în acea dimineaţă rece de toamnă
pe această biblie a dragostei
care-mi primeşte mâna tremurândă
ca pe-un trandafir, cu spinii tociţi,
cu urmele lor sângerând în
acelaşi suflet în care creştea atât de frumos...
-
(http://i359.photobucket.com/albums/oo37/Mihaidor/ICEBERG329.jpg)
mergeam spre Polul Sud,
spre inima unei mari iubirii
cu sufletul băgat în sân...
....suflam în el; suflai şi tu
Când îmi spuneai cât e de bun....
Şi aş fi vrut să te întreb
Uitându-mă la aceşti munţi
Dacă-ar fi fost din dragoste făcuţi
m-ai fi lăsat să îi escaladez ?
Dar ştiu că ceea ce eu văd
Aceşti coloşi de gheaţă fără viaţă,
Sunt doar oceanele de la un vechi prăpăd,
Potopul care-neacă o noapte-n dimineaţă...
Şi-mi este teamă ca să te-ndrăgesc
Că ştiu că ei se pot topi uşor
Şi atâta dragoste lichidă
Mă va-neca.... şi pot să mor...
Şi am ajuns după un anotimp
În lunga mea noapte polară,
(Cănd am ştiut că îţi ating
Tristeţea ta, greaua povară)
La polul tău cu minus infinit
Acolo unde viaţa este doar noţiune
Of Doamne, ce mult mi-am dorit
Să înfig un steag cu a mea naţiune !
Şi poate c-ar fi fluturat milenii bune
Ca semn că te-am ştiut prea bine
Dar mi-este greu să spun la-ntreaga lume
Că eu nici astăzi, n-am ajuns la tine...
-
Am sa-ti fiu salbatica precum o capra neagra,
atunci cand vei vrea sa vanezi.
Si-am sa te fac sa m-alergi,pe creste de munte,
sa simti cat de drag ti-e sa ma ai alaturi,
nu moarta ci...doar un strop domolita.
Am sa fiu aurul din apa ta de rau involburat,
iar tu,sa nu lasi pe nimeni
sa ma strecoare prin ciur si sita,
sa ma fure din tine,
caci stii,acolo mi-e cel mai bine.
Am sa fiu focul din ochii tai,
atunci cand vei arde de dorinta.
Am sa fiu oftatul de pe buzele tale,
peste care se rasfrange-n valuri dorul .
Am sa fiu sirena ce-si va canta,pentru tine,cantecul,
singura pe stanca ei din mijlocul marii,
atunci cand iti vei pierde increderea,
crezand ca...nu mai stie nimeni pe lume
sa te iubeasca.
Am sa-ti fiu dureros de dulce si mieros de amara,
si n-ai sa stii,niciodata, ce gust am,
si-ai sa ma sorbi, iar si iar,cu fiecare sarut...
N-am sa te las niciodata,sa-ti fie ,cu mine urat.
-
Te visam cu mâinile
Ridicate până la cer
De teamă că se vor prăbuşi
Peste mine toate stelele
La care, îţi spuneam odată
Că aş fi dorit să ajung...
Cu mâinile aşa ridicate
Am crezut, o clipă
Că te predai iubirii...
Am văzut apoi, că ....
cel rănit,
Eram chiar eu
prăbuşit la picioarele tale...
ai lăsat cerul
jos din mâinile tale
aşa cum Atlas nu a îndrăznit
niciodată
şi ai venit la nunta
privirii în gol
cu a glasului ,pasăre-cântec
(ajuns în permisie
din armata capriciilor)
ce miri minunaţi,
iubito...
-
Armonie dezordonat ordonata
si plutitor de verde,
pe-a mea frunte de vise
...esti tu.
Aleatorie rostogolire de infiorate chemari
si inlacrimate renuntari,
ofrande aceluiasi vis,
al nostru,
...esti tu.
Pocal nesatul de umplere intru dorinta de viata,
cu arome de intelesuri pentru
degustatori experimentati
...esti tu.
-
UN CLIP LA POEMUL "INDEXUL MEU, CREION"
http://www.youtube.com/watch?v=NqH-L1kxsPs (http://www.youtube.com/watch?v=NqH-L1kxsPs)
-
Zilele le pot număra
Dar aceste clipe
Nu-mi încap în suflet....
Ele ţin de la estul inimii mele
Până la apusul privirii tale,
De la prima atingere
A degetelor răsfirate
printre stelele din ochii tăi
până La cruzimea cuvântului
de adio
am obosit plimbându-mă
prin acest vis
în care tu mă bârfeşti
cu îngerii
că nimeni NU E MAI IUBIT
pe pământ, în aer şi în apă
CA TINE.....
DE ŢI-AI ŢINE ŞI TU
ODATĂ GURA...
-
O clipă am crezut
Că am ajuns în Rai...
În jurul meu
decât flori
al lor parfum
şi petalele ce mă sărutau
în timp ce pluteam,
fluture,
printre ele...
era şi o muzică,
un vinil rotindu-se,
poate inima ta,
sufletul meu DJ
încercând un „baby scratching”...
dureros, să văd cum acul
îţi lasă, totuşi, câteva zgârâieturi...
II
Credeam că
Dumnezeu mi-a trimis zâne
Să mă conducă la Judecata de Apoi...
Am deschis ochii,
Erai tu
Care mă mângâiai,
care îmi şopteai,
cea care mă rugai
să nu-ţi mai strig numele
atunci când visez frumos....
-
Si poate...
Poate ca suntem ,cu totii, ingeri
Trimisi,nu alungati din Rai,
Pentru a alina dorul de viata,
Traita,nu visata.
Si poate,daca suflete pereche
Toata viata cautam,
Uitam de prietenii care,
Nu pot fi doar albi sau negri,
Precum ingerii...buni sau rai,
Ci asa cum suntem noi...OAMENII
Nuante de culori,
Amestecate pe palete de suflet.
Si poate ca,iubind sau urand,
Alegem sa nu fim indiferenti
La tot ce-i bun sau rau printre noi
Si,nu uitam
Atunci cand ne-ntoarcem,cu amintiri,
Dupa faptele noastre,
In ZENIT...in NADIR
Chiar daca,nu de acolo am venit
Si poate ca,asa TREBUIE sa se-ntample,
Nu c-ar fi destin de neschimbat,
Este doar ce alege El,pentru noi,sa se-ntample...
Caci El stie cat si
Din care toate
Putem duce.
-
Ningeai verde
M-am înconjurat de brazi
să nu mă poţi vedea
dar te-ai făcut zăpadă
şi te-ai aşternut întreagă
peste mine...
ningeai verde, iubito
iar barba mea crescută
aşteptându-te ca pe-o
duminică,
părea acum, o iarbă crudă
pe care-alerga mieii din gândurile
tale cu mine...
sau erau degetele întinse
trecând prin milenii de cuvinte
spărgând bariere peste căi de suflet
ajungând la mine
crenguţe de măr înflorit ...?
oare cât va dura prietenia
dintre iarba crudă,verde , vie
şi mielul alb, rătăcit
care-o calcă în picioare
şi uneori, mai muşcă din ea....???
-
Inima mea picteaza
Cu ingeri si cu soapte
Picteaza inima mea.
Cu ziua de maine
Si cu grele infrangeri,
Cu taine si cu melancolice despartiri
Inima mea picteaza
Cu desarte credinte
Si cu aureole.
Inima mea picteaza de fapt
Cu sangele ce curge
cu prea plinul desertaciunii
Dinspre alte inimi .
-
Director General
Tu nu ştii
Cum e să te simţi iubit
Aşa cum mă iubeşti tu
Infinit şi iar infinit
Suprapus şi vârtej fierbinte
În inimă....
De ieri,
Inima ta m-a numit
(şi nu interimar,
Pe viaţă, chiar)
Director General
Al fericirii tale.
Îmi pun semnătura
Indescifrabilă
Pe toate vorbele şi
Copilăriile pe care
mi le bagi sub nas
ca pe-o cerere de plecare
în concediu;
de multe ori caut ştampila
pierdută, ori în ochii tăi
ba ascunsă de tine la spate
şi tot mereu mă pui să ghicesc
unde este....
nu ştiai de ce tremur acum?
Tare mi-e teamă
De-o inspecţie.
Pe unde mai scot cămaşa
Când m-or întreba ăştia
De ce ţi-am furat inima cu totul...?!
Şi doar aveam un salariu aşa de gras...
Directori nenorociţi şi corupţi!
-
Am visat în albastru
Când vei afla
c-atunci când sunt cu tine
visez în culori ?
în noaptea asta
am visat în albastru
la Cer nu puteam s-ajung
dar pe tine
te puteam îmbrăţişa
de la un orizont la altul,
TU-cerul meu senin!
Marea-cerul
pe care-l poţi atinge
şi chiar simţi
când foarte rece,
când caldă
ca o respiraţie…
erai Tu
cu acel orizont
înşelător,
cu sirene frumos cântând
ce-mi aruncă toate corăbiile
pe insule pustii,
cu valuri ce-au trasat
mii de fiorduri
în ţărmurile sufletului meu.
Şi-atunci când beau din tine
ştii ce sete sălbatică e în mine ?
Tu râzi albastru, eu beau orbeşte
Până mă trezesc din vis….
Ce sete nesfârşită, albastră ca cerul,
Ce-a trecut ca o săgeată de acest vis
Şi-acum nu pot s-o smulg din piept
De teama unei hemoragii albastre….
-
Deodată
Deodata
Nu mai puteam să scriu
Uitasem şi primele litere
Cu care m-alintai
Iar peniţa încercam
Să o înmoi în călimara sufletului
În cerneala cu care
mi-am pătat toate amintirile...
am observat
că puteam să scriu în ochii tăi
muzica pe care nimeni
nu o putea auzi
şi-atunci am aflat
că doar îngerii se pot bucura
de acest lucru minunat....
acum stau pe umărul tău drept
lângă urechea ce-aştepta prima silabă
ca pe-un ceas deşteptător
şi cânt versurile ce nu le mai pot scrie
să ştii , de auzi luna murmurând
că i-am cântat şi ei vorbindu-i de tine
iar atunci când mă vede pustiu, ca şi ea
fredonează melodia mea
şi, doamne ce mă scoate din sărite
că nu pot să-i cer drepturi de autor...
ştii şi tu ce mută este luna
de când ne-am născut noi doi
şi.acum nu lasă nici stelele să doarmă...
-
Trupul dragostei noastre
mi-aş fi dorit,
ca Dumnezeu,
să-mi dea o mie de vieţi
şi poate un miliard
chiar mi-ar fi ajuns
să-ţi pot salva viaţa
în fiecare secundă....
eu ştiu că le numeri
iar cele în care
nu mă vezi,
nu mă auzi,
sunt clipe care te ucid,
care-ţi sfâşie trupul dragostei
ca pe-al unei tigroaice bengaleze
şi lei cu dinţii tociţi, înfometaţi
adulmecând mirosul de carne aburindă
şi sânge proaspăt
îşi trec limba aspră peste această
rănită,
dragoste a noastră....
-
Cabaret
Sunt zile în care sunt lângă tine
Dar ştiu că nu mă simţi
Aşa cum nu poţi simţi aerul
Decât atunci când e cald
Şi doar lui te arăţi goală
Şi-atunci când e foarte rece
Iar tu te îmbraci mai ceva decât un eschimos.
Dar , uneori, sufletul tău ca un labrador
mă simte totuşi, şi se dezbracă precum într-un
spectacol de strip-tease şi, golan cum îl ştiu,
mă roagă să-i fiu bara lustruită pe care
să-şi facă el numărul...
-
Eu vreau să te cert!!!
Chiar dacă ai avea o mie de vieţi
gândurile mele
vor fi mereu în cenuşa
aruncată în cele patru zări.
Dacă ai fi aerul pe care-l respir
nu te voi mai regăsi
în bioxidul de carbon
folositor doar florilor
pe care mi le-ai dăruit
la ultima întâlnire.
Atunci când sufletul meu
face strip-tease
nu face doar pentru tine
ci pentru spectatorii din sală
care-şi plătesc cu conştiinţă consumaţia
şi uneori, biletul de intrare.........
dragostea noastră
nu poate fi rănită niciodată
doar tu o mai joci
la ruleta rusească
iar eu atunci,
caut disperată bara lustruită
ca armă albă
de teamă că ai să mă joci
şi pe mine......
-
Inima mea picteaza visele curcubeului
Culori nerostite,duse de vantul pribeag
Pe undele muzicii divine
Ce curge din mine,izvor nesecat
Cu lacrimi amare cant neincetat
Iubirea ce moare repetat...
Inima mea ,curcubeu de cuvinte
Postume ,caci iubirea mai moare...
Cuvinte,idei,sau simt artistic nesecat
Curcubeu ,culori mi-ai sadit adanc in mine
Si totusi ia-le cu tine,sa-ti faca din noapte zi
Iubire,minune ,curcubeu in inima mea...
-
E atât de târziu...
privesc la iubirea mea
cum doarme şi părul ei răsfirat pe pernă
îmi pare că sunt gândurile din inimă ce vin spre mine,
ştiu că mă iubeşte,
mă caută mereu în somnul dulce,
fuge cu visele în braţe
iar dimineaţa
mă stropeşte cu ele
pe faţă şi râde aşa de dulce
încât nu mai ştiu care răsărit e mai frumos
îi ating faţa,
îi mângâi buzele
care acum nu pot să-mi şoptească
ce copilul meu suflet
ar vrea să asculte
la nesfârşit,
ca într-un carusel
unde poţi citi Te iubesc
până ameţeşti
rotindu-te în interiorul
acestui cuvânt....
Doamne, cât mi-am dorit
să am curajul să-i spun
ce mult înseamnă pentru mine
şi nu am avut această putere...
acum ar fi acel moment
iar dacă mă va auzi
cum stângaci, încerc
să îmbrac într-o poveste
propria viaţă,
propria dorinţă,
declaraţia pe care nu i-am spus-o niciodată,
nu ştiu ce i-aş putea spune...
-Era visul meu , iubito
care s-a aşezat pe părul tău
ca un porumbel
la fereastra unui suflet
de lumină...
-
http://www.youtube.com/watch?v=sDcpXlttqq4
În visul de ieri
am găsit infinitul
din toată poezia lumii
infinitul
care nu a fost niciodată în mine...
eram un matelot
cocoţat pe catargul unei corăbii
care mă furase de lângă amintiri,
respiraţia ta, ca o mâgâiere, venea din larg
iar părul meu flutura în loc de pavilion...
încercam să găsesc acel orizont
care ar putea să-mi încapă
pe poarta sufletului
fără să-mi zgârâie marginile lui
dar, de ce mă-nălţam pe catarg
el devenea tot mai albastru şi
tot mai mai rotund
ca ochii tăi....
şi m-am trezit, dintr-odată,
înconjurat, doar de ei,
de ochii tăi...