Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Credinţă => Subiect creat de: lumycriss din 21 Octombrie, 2008, 11:34:52 p.m.
-
Stăteam şi mă gândeam la o veche prietenă... I-am lăsat într-un comentariu de pe hi5 o melodie despre numele ei, a unui artist pe care îl descoperisem în vara asta şi mă impresionase. Peste puţin timp, primesc înapoi un comentariu în care spunea cam aşa: "Îmi pare rău, dar nu mă prea cunoşti dacă mi-ai trimis acel clip în ideea de a-mi face o surpriză plăcută.(...) NUMELE MEU e prea preţios pt a fi folosit într-o melodie de duzină."
Nu am putut să nu mă gândesc la faptul că porunca "să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert" nu a împiedicat pe nimeni de la a batjocori numele sfânt. Dar nici pe Dumnezeu nu l-a oprit de la a mai iubi oamenii.
Dar oare ce nume este mai minunat şi mai preţios ca numele Său? De ce atunci El îngăduie ca numele să-I fie profanat? Şi în virtutea cărui drept ne apărăm noi propriile nume? Cum putem să cerem de la Dumnezeu îngăduinţă, când noi nu ne permitem să avem aşa ceva nici când vine vorba de nişte lucruri mărunte, cum ar fi un simplu nume?...
Doar un gând...
-
Nu prea am inteles daca se folosea numele persoanei acolo, sau ceva legat de Dumnezeu ?
Oricum, legat de cuvinte si de nume. Cuvantul 'mar' nu este tot una cu marul. Cand spui 'mar' fiecare isi inchipuie marul preferat (ca gust - dulceag sau amarui, culoare - galbui / verde / rosu, marime, etc). Dar poti pune cuvantul 'mar' in foarte multe fraze - "l-a batut mar" si sintagme, fara ca sa iei marului in sine (obiectului) ceva din valoare. Eu asa imi explic ce e cu Dumnezeu. Poti folosi cuvantul 'Dumnezeu' in ce sintagme si oriunde doresti, asta nu schimba cu nimic atributele divinitatii..
-
Da,era un cântec despre o "fată" ce purta un anumit nume.Nu era nici o referire la Dumnezeu.Asocierea îmi aparţine pt că mi s-a părut un gest de mândrie şi de înfumurare a condamna melodia pt că ţi-a "folosit" numele ca şi cum ar fi fost compusă pt tine personal.Ceva de genul "domnule,eu sunt cineva,toată lumea mă cunoaşte şi puţini îmi rostesc numele".Cu siguranţă a existat o muză care,întâmplător,avea acelaşi nume ca prietena mea,dar mie mi s-a părut o compoziţie drăguţă.Însă,revenind la gestul ei,cum ar fi să mă crizez eu numai pt simplul fapt că Salam are o melodie numită "Cristina",şi care mi se pare dezgustătoare?...
Legat de numele lui Dumnezeu,mi se pare revoltător că oamenii îl folosesc la tot pasul,şi nu în contexte din cele mai potrivite.Nu vreau să dau ex,ar fi împotriva firii mele şi neadecvat,dar,ca să înţelegi la ce mă refer,vă reamintesc că toate aceste exemple fac parte dintr-o categorie vastă,numită "înjurături".
Ăsta era raportul care mă intriga... Măreţia omului vs măreţia divină....
-
Muze muze...poate confuze :D :D
Anyway...apropos de maretia omului...Cred ca acei oameni care se cred "mari" nu sunt chiar asa cum zic ei ca sunt. Mereu am considerat ca maretia unui om se vede in faptele pe care le face, nu in cuvintele pe care le spune. Conteaza si ele dar sa nu ne lasam purtati de val. N-am suportat niciodata grandomania asta si nici nu cred ca o voi suporta candva. Pacat ca din ce in ce...cat mai multi "nimeni" se cred "cineva".
Pentru mine lucrurile sunt simple, eu sunt nimeni...si mi-e bine. Daca altii ma considera "cineva", nu pot sa-i contrazic si accept parerea lor.
Parerea mea..
-
melodia se numea "ana"?
-
Nu, se numeşte "Cântec pentru Mihaela"...