Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Zona liberă => Subiect creat de: lumycriss din 30 Octombrie, 2008, 06:09:54 p.m.
-
Nesărut
Ai aprins o lumânare parfumată
Şi-ai început să te aşterni pe hârtie.
Ai ezitat la primul cuvânt:
Nu ştiai dacă să fie
Cap, picioare sau tichie.
Cerneala curgea ca o tigroaică
Iar tu prindeai contur ca un vânt.
V-aţi luat la întrecere
Dar ai capitulat, ud leoarcă.
La masa ta de scris se mai zărea
O mâna obosită fără cap.
Când soarele îşi luă rămas bun
Pentru toată noaptea,
Se prăbuşi şi ea
Sub pat, nesărutată.
Ştiţi ce aveţi de făcut în continuare... cred. :)
-
Poate că vă aşteptaţi să aşez topicul la "Creaţie literară", dar am considerat că e mai bine aici, în "Zona liberă". Cel puţin pentru moment, cât facem testul. Să vedem cât de mult prinde ideea asta cu "Cenaclul". M-am oferit cobai :P iar dacă vă dovediţi cooperanţi, mai am texte... Cu duiumul :D Dacă nu... Promit că mă voi retrage în tăcere şi cuminte înapoi în camera scriitorilor, dar şi voi să vă păziţi atunci de mine... Nu vă ameninţ, nu săriţi! Încercam doar să fac haz... De necaz... :-\
PS: Să ştiţi că vă aştept cu nerăbdare comentariile... Pardon, criticile ;D
-
Ordinea lucrurilor
Intai...a fost tacerea,
De aur masiv,trona
Peste adancimea gandurilor,
Laolalta cu zborul viselor.
Apoi,a fost cuvantul...
La inceput stingher,soptit si nesigur,
Alcatuit din faramele neputintei,
Din prea plinul aceluia,
Ce nu mai vroia sa stea ascuns,
Si,atunci s-a facut ceva...
A fost...spus.
Si-asa,a fost adus pe lume...focul.
Focul ce incalzeste,usor,o inima inghetata.
Focul ce arde mocnit,doar cat asteapta.
Focul ce mistuie,eliberat.
Focul ce palpaie,lasand in urma jarul,marturie,
A arderii catre cenusa pamantie.
E liniste,
Tacerea-i,iar,stapana,
Cat cuvantul,sau soapta lui,sau focul,
Pare-se ca, nu-si mai au,rostul sau locul.
Si,orice inceput,sfarsit va fi,
Cand,ordinea lucrurilor isi va spune cuvantul
In gand...
Atingand cu el doar,
Paradisul de aur masiv al tacerii,
Stralucind pustiu...
Si-atat...
PS:Eu sunt pentru ...sarut!!!!;)
-
Nesărut
Ştiţi ce aveţi de făcut în continuare... cred. :)
Concluzia: nesărut, ne.... placut!
Si nu prea inteleg ce treaba are scrisul, mana fara cap, cu tot ceea ce se astepta :) sarutul ?
-
Un joc de cuvinte interesant, "nesarut-neplacut"!Eu imi permit sa -l corectez pe Iulian si sa spun doar atat:NESARAT!Lumi, ai incercat o combinatie(absolut aberanta, in opinia mea) intre vers alb si vers cu rima(schioapa!, daca e sa ma refer la 'Ordinea Lucrurilor".De prozodie nu mai vorbesc, pentru ca ti-e total straina...Mesajul e simplist, lipsit de originalitate...Multi prescolari scriu de genul asta in ziua de azi,,,Nu vreau sa te descurajez, dar nu vad nici macar o umbra de talent in tine...O spun fara rautate(de data asta :P), ca un simplu cetatean, fara pretentii de exeget, ce a descoperit,totusi, pe diverse site-uri obscure, oameni de talent care acum au carti publicate si datorita mie,cel care n-a publicat niciodata...Nu spun sa nu mai scrii..Poate ca ma insel EU si avem de-a face cu un talent ascuns...Iti doresc bafta!
Rudy
-
Nesărut
Ştiţi ce aveţi de făcut în continuare... cred. :)
Concluzia: nesărut, ne.... placut!
Si nu prea inteleg ce treaba are scrisul, mana fara cap, cu tot ceea ce se astepta :) sarutul ?
Nu am voie să-mi explic poezia :P Şi legătura aia dintre scris, mâna fără cap şi sărut... Trebuie s-o găsiţi voi ;) că de-aia îi spunem cenaclu... joculeţului ăsta :D
Uf... Greu de convins... şi de urnit mai sunteţi :angel:
PS: Rudy, mulţumesc pt răspunsul pertinent! Ai dreptate şi recunosc, nu e cea mai bună "operă a mea! 8) Şi... Nu am pretenţia să vă placă.
A, încă ceva: prozodia nu m-a preocupat niciodată pt că ştiu că nu am talent pt aşa ceva. Am câteva poezii cu rimă, ritm şi măsură, dar... Sunt foarte slabe. :-[ Îmi place să inventez, în schimb, metafore. :)
-
Lumi,da-mi si mie, pls, un buzz cand consideri ca ai "inventat" o metafora! :)
Rudy
-
Ghijuri de o zi
(1)Am ieşit târziu în furtună cu un zmeu de cârpă la vânătoare de jurăminte. Dar m-am împiedicat de urmele unui câine mort pentru că nu le-am auzit cum clănţăneau din colţi. M-a durut puţin în pisici, însă am aflat de la tunete că frunzele care cad renasc mereu într-un măr pădureţ.
(2)Toată lumea ştie, dar nimeni n-a remarcat: Soarele a murit! A fost ţinut la întuneric şi s-a înecat. Bâldâbâc! I-a luat locul frate-său geamăn, neonul. Să nu-i aduci ofrande de clorofilă: îl doare în genunchi de casele la poale de vulcani.
(3)Aseară am adormit într-un ghiveci de floare ofilită. Am visat numai rădăcini ameţite devorate de viermi. Când m-am trezit, o muscă dormea dusă sub o frunză. Visa c-o bâzâi...
(4)Portarul înaripat plânge pe cotorul spadei de plastic. A primit gol chiar în minutul de prelungiri. Cu siguranţă, la meciul următor va zace transparent pe banca de rezerve...
-
(5)Iubesc primăvara din sentimentalisme de călău: ador spectacolul anual de execuţie prin spânzurare a frunzelor!
(6)Sunt aşa de neîndemânatică! Întârzii la fiecare întâlnire cu cerul pentru că mi se-mpiedică privirea de stele!... Mai mult, îmi pierd mereu câte un toc prin găurile negre... Cel puţin, e sigur că breasla cizmarilor nu va dispărea prea curând...
(7)Ups! Iar mi-a scăpat porumbelul din gură! Gata, de azi încep să mă gândesc: ori îl jumulesc ca să nu mai alunece printre dinţi, ori îi plombez o turturică la reducere!
(8)Te-am căutat prin glod, noroi, pietre şi găuri, am frunzărit plictisită cerul, dar n-am găsit pe coclauri decât două uşi de salcie roase de ere pe care trona falnic un nume scris cu sânge albastru: Poarta Raiului. Şi nu mi-a luat prea mult să înţeleg c-aş fi avut nevoie de o perucă albă; puţin mai jos, de pe o plăcuţă înfiptă-n iarbă, îmi făcea cu ochiul un mesaj ruginit: Aici sunt banii dumneavoastră! Parol!
8)
-
Mi-a placut... - un fel de prajitura ademenitoare, umpluta numai bine cu o dulceata pe masura, dar care nu intamplator a lasat samburii ascunsi - sa ne trezeasca la realitate la timp (asta in cazul in care nu ne-am innecat deja ;) ).
Ce vreau sa spun este ca...mi-a placut cu adevarat!
Poate, spun poate...ar trebui sa te axsezi mai mult pe o astfel de "scriitura". Curge frumos, nu se rupe, nu se impiedica.
Ai grija insa la unele expresii care din cauza celor de dinainte (care sunt prea "cuminti", gingase) tind sa fie ori prea dure, ori nelalocul lor:
"M-a durut puţin în pisici" - ceea ce urmeaza dupa pare cu totul si cu totul din alt film...
"I-a luat locul frate-său geamăn, neonul." - aceeiasi Marie...
"de casele la poale de vulcani." - expresie gresita d.p.d.v. gramatical: de casele aflate..., de casele de la ..., de casele ce stau la...
frumos..., mult succes!
-
Am uitat din neatenţie să tastez şi "aflate" pe lângă case... ;D Cât despre restul expresiilor "nelalocul" lor... poate că sunt şi ele sâmburi ascunşi ;)
ps: Lady Ramona, uitasem să-ţi mulţumesc pentru comentariu şi sugestii! :-*
-
Mda..citind pe alocuri anumite comentarii, acest Cenaclu e posibil sa devina, contrar ideii initiale, un "loc de dat in cap", asadar te consider curajoasa, draga Lumi Cris, postand aici si expunandu-te criticilor.. :-*
Personal, te-am incurajat sa continui a scrie de cand ti-am citit randurile in engleza si imi mentin parerea.. :)..nu de alta, dar chiar daca nu toti cei ce scriu ajung sa fie publicati dintr-un motiv sau altul, oricine are dreptul sa o faca, fara a se teme sau a se opri din cauza unor critici - venite sau neavenite. Atunci cand scrie, autorul isi deschide sufletul in fata hartiei (prima confidenta) si ulterior a celor ce ajung sa citeasca acele randuri, intelegandu-le sau nu, apreciindu-le sau nu. Chestie de gust, care, bineinteles, nu se discuta. Si nu numai..
Imi place proza ta..ai imaginatie si umor..uneori un limbaj mai dur si chiar pesimist ("calau", "executie","spanzurare", "gauri negre"..) :P..probabil, o zi in care bioritmul nu era la nivele inalte, asa cum ni se intampla tuturor, devenind oarecum bacovieni..insa, per total, cum am zis, keep going..eu promit sa nu te masacrez.. ;)
-
Mulţumesc, Switty :-*
Ai fi putut şi tu să fii un pic mai dură, nu m-aş fi supărat ;) şi, ai dreptate, fiecare înţelege lucrurile în felul său, la fel cum fiecare aude şi vede numai ce vrea. Şi nu mă deranjează deloc că, inconştient, din "loc de dat cu capul" locul acesta se va transforma într-unul de "dat în cap", dar să-ţi povestesc cum e şi cu treaba asta legată de cap :D Tot reminiscenţă din adolescenţă... În sala unde se desfăşura cenaclul nostru din liceu, pe tablă erau desenate nişte cercuri închipuind o ţintă, iar aceasta era considerată "locul de dat cu capul" :angel: Eh, şi de câtă critică n-am avut parte şi acolo. De altfel, multe dintre "operele" pe care am de gând să vi le expun acum spre comentat au fost odată citite în acea sală... Şi crede-mă, per ansamblu, voi sunteţi chiar blânzi! Sper să nu vi se urce la cap complimentul acesta, ca să nu atentaţi pe urmă la al meu :D
Numai bine vă doresc!
-
Hehe..cred ca acel "bull's eye" a fost pe tablele din multe clase.. ;D
Oricum, aici nu suntem pentru a lua capul nimanui, nici macar pe cel al lui Motoc.. ;) Citim - daca si cine vrea, comentam - idem, fara insa a uita sa fim respectuosi unii cu altii.
C-asa-i in tenis : unul serveste, altul e la primire, iar cand mingea e in out se sanctioneaza.. ;)
Salutari tuturor colegilor si sa ne citim cu bine in continuare!
-
Mulţumesc pentru sugestii, Rudy, dar nu sunt chiar atât de avidă de afirmare. De fapt, nu e vorba despre nici un fel de afirmare. Nu jinduiesc deloc după cine ştie ce comentarii anonime. Aici, cât de cât, am impresia că vă cunosc, că facem parte dintr-o mare "familie". Apoi, îmi sunteţi tare dragi! Cel puţin deocamdată :D nu v-aş părăsi pt nici un alt site din lume! :-*
-
Lumi Cris, cred ca te inseli!Aici e o familie dezbinata in care intotdeauna propritarul site-ului decide,ca un veritabil bulibasha,ce e bine si ce erau, dupa bunul lui plac!Cea mai buna dovada,comentariile mele zac la "trash"!Halal familie!
Rudy
-
Comentariile tale 'picante' Rudy :) poeziile stau la rang inalt pe site.
-
Candidă
Între pasărea ascunsă printre crengi
Şi pom se creează adesea
o simbioză unică şi misterioasă
prin cântecul celei dintâi
şi legănarea lină a celui de pe urmă.
Omul e şi pasăre, şi pom, uneori,
când teama dispare,
când e statornic şi cântă
tot ce nu a plâns pe timp de furtună.
Viaţa unui pom sunt vieţile unui om.
Cu fiecare patru anotimpuri
i se mai scurge nătângă o viaţă.
Mai greu e când se naşte fără rădăcini;
va trebui odată să şi le găsească.
Mereu cineva le mai uită
agăţate de streaşină, sau după uşă.
Dar mai întotdeauna e la fel -
Muguri, flori, Frunze, apoi toamnă...
Cu fiecare frunză ce o pierde
i se mai duce-o zi de inocenţă.
Sfârşitul îl găseşte gol -
de amintiri, de vise, de suspine,
gol de iubire, gol de viaţă...
Doar câte-o pasăre prostuţă
poate-i mai face umbră,
gândind că iarna n-o să mai vină de-astă dată.
Şi iar, şi iar, pomul redevine om,
o primăvară şi o vară.
Toamna deja înseamnă sicriu,
iarna e întotdeauna mormânt. (...)
-
(...) Până când vine şi vremea pomului
să moară odată cu omul.
Nu vom şti niciodată de ce
cântecele nu se sting şi ele.
Poate din cauza vântului,
poate de prea mult dor...
La sfârşit, însă, nu mai doare nimic:
nici toamna, nici gândul, nici
cuvântul, nici privirea...
Atunci va fi cald şi bine.
-
Critica literara,nu este punctul meu forte.Ce pot sa spun insa,este ca imi place cum scrii tu Lumi Cris,continua tot asa,sa-ti dea Dumnezeu putere,sa treci prin toate stilurile,sa folosesti rima de-o schioapa,poate si cea adevarata,
cand iti va place tie cum scrii...cu rima.
Multa bafta!
Cu prietenie,Ari :-*
-
Bineînţeles că nu mai scrie nimeni pe-aici, nimeni nu pare dornic de critică şi parcă şi criticii s-au plictisit să fie "răutăcioşi"... Toată lumea preferă ignoranţa şi poate speranţa că se vor mai găsi unii care să facă pe "măscăricii" vorbind de unii singuri pe la diverse topicuri spre amuzamentul lor. Până acum am fost singura care s-a aruncat cu capul înainte în "gura lupului", cum s-ar spune, dar nu regret deloc lucrul acesta, pt că dacă "neroziile" şi "greşelile" ar fi singurele care mi-ar permite să mă apropii de voi, atunci asta voi face. Şi voi continua, cu permisiunea voastră...
PS: Şi maimuţele... Iubesc! :)
Silenţium
Mă tulburai că nu ştiai s-apui limpede.
Te-am confundat cu incisivii unui vierme.
Te-ai supărat şi m-ai zvârlit în lac de clocot.
Te blestemam, dar am uitat roz repede.
Am auzit trosnind în foc un cântec,
Dar tot n-am înţeles de ce plângeai cu paie.
Mi-ai amintit că nu mai ştiu să curg prin lemn
Şi am şoptit argint: Odă, Silenţium!
-
Ne-am tot grabit sa definim ce inseamna "cenaclu", cu ce se mananca si ce se asteapta de la un astfel de thread, insa, ca o ignoranta ce sunt, am scapat din vedere un cuvant care poate ca ar fi lamurit pe toata lumea in ce mi-as dori eu, de fapt, sa se fi transformat (dar inca mai e timp pt asta) aceasta initiativa: ANALIZA literara. Acesta e cuvantul cheie, si nu CRITICA. Cand vorbesc despre analiza unui text literar, al unei poezii, ma gandesc la imaginile pe care mi le sugereaza acel text, imagini concrete, sau, metaforic vorbind, "traducerea" in limbaj comun al sentimentelor ce se vor exprimate. Simplu si concis. Acum ma simt cam obosita si nici nu am o stare de spirit potrivita pt a va da un exemplu al felului in care vad eu "analiza literara" comentand o poezie (sau mai multe) a unui coleg forumist care, sper eu, nu s-ar supara, dar promit ca o voi face cat mai curand (mai ales ca imi e asa dor de un astfel de "tratament", pe vremuri eram aproape obsedata de gasirea unor sensuri concrete in abstractul uneori de neinteles al unor poezii :D - nu va speriati, exagerez un pic, ca de obicei). Acestea fiind spuse, va astept mai des pe aici. Eu voi fi mereu prezenta. Mi-am dorit uneori sa plec, sa renunt pt o perioada, dar e o dependenta prea dulce si neconditionata, dependenta de voi si de cuvintele voastre, incat mi-a fost foarte greu sa lipsesc si numai 3 zile... Va doresc numai bine, dragi prieteni. Sa ne citim mult mai des! Si la cat mai multe sentimente frumoase! :-*
-
Hop şi eu cu un sfat! Se pare că avem voie să ne dăm cu părerea şi mai suntem şi luaţi în seamă. :)
Revenind, părerea mea este că poezia este suprasaturată de metafore. Toată lumea scrie metaforic, orice devine o metaforă şi cred că este exagerat iar originalitatea... eu una nu o mai găsesc. Scrie în funcţie de structura ta interioară, nu îţi impune limite. Şi caută să transmiţi un mesaj, un sentiment, să imprimi în conştiinţa cititorului o impresie puternică. Părerea mea... Să auzim numai de bine!
-
Scrie în funcţie de structura ta interioară, nu îţi impune limite. Şi caută să transmiţi un mesaj, un sentiment, să imprimi în conştiinţa cititorului o impresie puternică.
S-a gandit cineva pana acum ca de fapt tot ce scriu e doar in functie de structura mea interioara? :D Nu caut sa ma explic, si nici nu imi doresc neaparat sa trezesc impresii puternice in cititorii mei, pentru ca ceea ce mie mi se pare extraordinar... de minunat sau de dureros, poate, altcuiva i se poate parea meschin, fara culoare, retoric... Oricum, sfaturile sunt bine venite si iti multumesc din suflet pentru ele, Katya. Pentru mine reprezinta un reper, la fel ca steaua polara pentru un calator ratacit... Asta nu garanteaza totusi ca nu ma voi abate niciodata din drum, pentru ca nu intotdeauna drumurile sunt drepte. Uneori dai peste gropi sau peste copaci cazuti sau peste munti sau peste diverse alte obstacole pe care este musai sa le ocolesti pentru a-ti continua in pace drumul... Pentru mine, acestea pot fi clipele de restriste, de melancolie sau mai stiu eu ce alte sentimente neconcordante cu... logica. Ma bucur totusi ca in ciuda tuturor acestor "defecte" pe care le enumerati, am totusi cititori... Si banuiesc ca voi mai avea, atata timp cat va dainui in oameni curiozitatea ;D
-
Ciob
Mi-a căzut o frunză şi s-a spart.
M-am chinuit să o lipesc,
Însă m-am înţepat
În fiecare ciob verzui uscat.
Am sângerat şi-am însetat
Şi mi-au scăpat
Şi toate celelate Frunze,
Ce s-au spart
La rădăcina albă.
Am îngenunchiat
În cioburile triste
Împrăştiate pe asfalt.
M-am auzit strigat,
Însă deja uitasem
Că sunt puţin crăpat
Şi m-am împiedicat…
M-am spart…
Sunt… Eşti un ciob
De brad stricat.
Până
Aveam şi eu o boală:
Îmi creştea în palmă
Un munte de rană.
La început era cât o ghindă,
Apoi a-nceput să se-ntindă.
Mi s-a lăţit palma,
De ziceai că-i o talpă
Verde de Godzilla.
Mama nu mi-a mai dat voie
s-o mângâi seara.
Tata s-a îndurat
Şi m-a ajutat
s-o car până la şcoală.
Se făcuse şi grea
Şi mai că mă ajungea
De înălţime.
Dar puteam spune şi eu cu mândrie
Am şi eu o boală
Şi n-o mai are nimeni!...
Până te-am întâlnit pe tine,
Cu rana ta de munte înrămată.
Miorlau
Curgea ploaia cu glas
Miorlăit de câine.
Zborul unui cocor
Desena cu pene pe şosea
O floare cu tulpina
Amputată.
Am cules-o de la poalele blocului
Şi-am aşezat-o la urechea
Parabolicei.
"Ce bine-i şade cu ie
Şi opinci de cauciuc!’’
Mi-am zis şi-am râs
Cu ochi de lumanare.
Ploaia încă mă sâcâia
Şi-am miorlăit şi eu la ea
Ca o antenă.