Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Versuri => Subiect creat de: Lorelei din 12 Ianuarie, 2009, 04:53:59 a.m.
-
Să uit aş vrea tăcerea ce ne leagă
şi nisipiul ochilor tăi goi
şi de-aş putea să şterg lumea întreagă
din toate aş începe cu noi doi.
Aş şterge-albastrul nopţii cea dintâie
şi amintirea primului sărut
şi mâinile, mirosul de lămâie,
ce-acum aş vrea să nu le fi avut.
Aş arunca poemele şi luna
din nopţile târzii cu fulgi de nea...
ca între oameni gri să-mi fie una
de treci sau nu cândva prin lumea mea.
Şi ceasurile toate le-aş întoarce
în sens opus, ca litere să şterg
din lungile scrisori pe mări ca arce
plecate unde gândurile merg.
Aş ocoli cărările comune
dorinţe, gânduri, dorul vechi şi lung
ca din retina mică de cărbune
chipul tău drag pe veci să îl alung.
Ţi-aş rătăci întâiul drum şi parcul
în alte continente l-aş muta
ca un Ulise încordându-şi arcul
aş săgeta uitata lumea ta.
Să uit uitarea, umbra ta sălcie
şi mâinile-împletite-n dans târziu.
Intensitatea clipei nu mai fie!
Aştearnă-se tăcerea! Nu mai fiu!
Tu lasă-mă şi umbra ţi-o ridică
din umbra verde-a sufletului meu
să pot să plec apoi în lumea mică
şi uşa s-o închid cu lacăt greu.