Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: Iosif din 04 Mai, 2004, 11:17:02 p.m.
-
Lui Freud îi datorãm termenul de inconstient, care este o componentã a psihicului uman, alcãtuitã din pulsiuni si dorinte refulate - adicã eliminate din constiintã datoritã continutului lor dezagreabil sau imoral - si care nu cunoaste nici timpul si nici realitatea exterioarã.
Aceste dorinte refulate se manifestã fie în vis, fie prin diferite simptome. De altfel Freud considerã visul ca fiind, într-un fel, un soi de simptom nevrotic.
Pentru el cauza visului este o dorintã iar continutul visului este realizarea acestei dorinte.
Dar realizarea dorintei este deghizatã, mascatã, în continutul visului, din douã motive: pe de o parte aceasta permite o descãrcare inofensivã a energiei reprimate de dorinta interzisã, iar pe de altã parte, disimularea adevãratei naturi a dorintei, permite persoanei care viseazã sã doarmã în liniste. Ceea ce-l conduce pe Freud, în final, la concluzia cã visul este o tentativã de realizare a dorintei refulate.
Visul este realizarea simbolicã a urmãtoarele tipuri de dorinte:
• dorinte infantile, vechi, care fac obiectul unor interdictii culturale si care nu pot accede la nivel constient în forma lor brutã, neprelucratã. Sunt dorinte de tipul perversiunilor, incestului sau tendinte distructive, antisociale, criminale.
• dorinte fiziologice prezente : foame, sex, excretie...
• dorinte prezente, costient asumate, care nu pot fi satisfãcute din cauza unor circumstante exterioare.
• dorinte prezente, respinse în incostient datoritã faptului cã nu pot fi acceptate de cenzura moralã, socialã.
Filozofic, inconstientul era definit ca " lipsã de constiintã " , rezultat al unor dereglãri în urma unor stãri confuzionale.
Freud însã doteazã inconstientul de un alt tip de constiintã. Inconstientul este o instantã psihicã normalã la om care precede chiar existenta constiintei.
Inconstientul nu este amorf si inert ci este animat de o logicã ( proces primar ) diferitã de cea a constientului. El este capabil de a elabora un discurs si a produce manifestãri care pot fi percepute de constiintã ( proces secundar ). În acest sens actul ratat, simptomul si visul, sunt cele mai rãspândite expresii ale sale.
Existenta unei cunoasteri inconstiente apare ca un paradox. Cu toate acestea analiza clinicã freudianã a nevrozelor pune în evidentã o cunoastere inconstientã disimulatã si, în acelasi timp, încercând a se face cunoscutã ( procesul de refulare).
Este ca si cum un rezervor urias de cunoastere si informatii se aflã în stare de gestatie în teritoriul stãpânit de inconstient iar accesarea datelor la nivel constient s-ar face prin intermediul unui mecanism de apãrare, care are ca scop tocmai protectia egoului contra presiunii enorme a masei de cunostinte. Cãci cunoasterea constientã al cãrei continut e circumscris frontierelor egoului nu poate niciodatã gera, manipula, masa enormã a cunoasterii înglobate în inconstient.
Cãci Freud gãseste cã inconstientul are douã aspecte diferite si complementare.
El vorbeste despre un inconstient "de jos" - un fel de depozit, de arhivã care contine reziduurile personalitãtii- si un inconstient "de sus" asimilat supra-Eului - expresie a unor instante socializate ale psihicului, de naturã preponderent inconstiente.
Eul (Ego) în acceptia lui Freud are un rol de observator, de regulator si declansator. El interactioneazã si este supus exigentelor care provin din rezervorul de pulsiuni si gânduri refulate, precum si imperativelor Supra-Eului (prezentat ca fiind expresia interiorizãrii interdictiilor). Totodatã este supus presiunii realitãtii lumii exterioare, lumea obiectelor.
Pentru a mentine integritatea personalitãtii Eul cautã sã se protejeze dezvoltând anumite mecanisme de apãrare (refularea, regresia, izolarea, etc).
Munca de analizã care este parte componentã a psihanalizei si implicã tocmai o anihilare a mecanismelor de apãrare ale Eului, face ca pulsiunile si afectele refulate, "interzise", sã redevinã constiente si ca urmare obligã Eul sã se reorganizeze la un nivel superior, optimal.
Pentru a scãpa de angoasã, Eul poate cãuta sã nege realitatea sau chiar sã se "refugieze" în lumea fantasmelor pentru a se proteja, ceea ce va afecta raportul sãu cu realitatea si urmarea este deschiderea drumului spre delir, nevrozã sau psihozã.
Un Ego puternic, "învingãtor" si eficace implicã mãsuri de apãrare eficace, ceea ce presupune în egalã mãsurã limitarea angoasei la un nivel acceptabil si acordare unei pãrti de satisfactie pulsiunilor.
-
Lumea viselor este loocul de unde nu putem fi aluungatzi niciodata!
-
Insighturile lui Freud sunt foarte faine, din pacate analiza are si ea limitarile ei..
In primul rand imparte omul in trei componente - care sunt sinele/eul si supraeul, insa nu zice nimic de transcendent si/sau spiritualitate.
Young s-a ocupat cumva de asta, dar el n-a cautat sa gaseasca adevarul despre spiritualitate - ci de fapt sa-si impuna viziunea lui despre asta. Caci a mers in India in asa zisa documentare, insa a evitat totdeauna sa stea de vorba cu maestrii spirituali. I-a evitat constant. A umblat doar in locurile care slujeau confirmarii chestiilor care el le presupunea deja adevarate.
Avantajul analizei este faptul ca intr-adevar iti rezolva trecutul. Te intelegi si te restructurezi si devii mult mai intim conectat cu tine si cu instinctele tale.
Insa analiza rezolva doar trecutul - si da - e primul pas mare catre tine si fiinta ta. Insa EU-ul ramane in continuare, si in continuare vor ramane frustrarile, inconstientul, dorintele, etc; caci analiza nu rezolva viitorul, ea doar se ocupa de trecut..