Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: Morticia9 din 20 Mai, 2004, 09:27:25 p.m.
-
Cum poti tine o minte "open".. sa nu cazi prada izolarii.. adormirii interioare? uneori raspunsul negativ la o intrebare, asteptare te poate face sa te retragi intr-o lume (care doar ti se pare) mai sigure, unde te simti (?) mai in siguranta.. A voi la parola
-
intr-un fel, oricine e izolat...daca ne gandim la amploarea pe care o pot lua trairile, emotiile, tot ceea ce tine de universul interior al fiecaruia. mai mult chiar, mi se pare firesc sa fie asa. omul nu traieste in Realitate, ci, cel mult, interactionaza cu ea si-si creeaza un model intern, propriu, al acesteia.
avem doar iluzia autocontrolului, noi, oamenii... si, da! cand se intampla sa ne pierdem un punct de stabilitate, ne simtim vulnerabili si ne intoarcem spre singura dimensiune in care ne regasim , cea interioara.
acum vin si te intreb: oare e vorba intr-adevar de o falsa siguranta? ce-ti ofera mai multa stabilitate: exteriorul, realitatea sau dialogul cu tine insati?
-
Oare asta nu inseamna infrangere? Omul nu se poate adapta la realitatea, pe care el si-a creat-o; pe care ceilalti (buna-rea) au creat-o pentru ei si implicit pentru noi.
Traim in anul 2004 inca in grote.. in grotele din noi? caci in grota nu adie decat un fir de libertate.. si aceea este doar speranta libertatii, caci nu exista comunicare/ interactiuni decat la nivel de dialog interior.. Ne hranim din amintiri, din scenarii, din sperante pe care nu avem curajul de a le face realitate ..
Sa nu pot oare sa aduc in planul real universul interior? sa il suprapun.. sa creez o particica din realitate dupa modelul meu interior? Chiar atat de teama imi este de suferinta? Oare nu sufar mai tare stand inchisa? dar ce bine ca simturile amortesc dupa o perioada..
si oare nu fug de mine izolandu-ma in interior? Caci daca nu reusesc sa intru in contact cu ceilalti, nu am decat o interactie cu mediul; cat se poate spune ca am maturitatea de a umbla libera prin interior? De fapt nu sufoc interiorul cu pasteluri care evoca realitatea (de care fug din cauza ca nu sunt destul de sigura pe mine)?
Cineva imi spunea ca un OM se vede dupa ceea ce a facut pentru ca aceasta viata sa merite a fi traita.. Sper sa traiesc pentru a vedea ca a meritat sa traiesc
-
"problema nu consta in ceea ce a facut lumea din tine, ci in ceea ce ai facut tu din ce a facut lumea din tine" spunea un om intelept....
izolarea, sinonima aici nu singuratatea, e o stare emotionala subiectiva...care va sa zica tine de modul in care fiecare se percepe pe sine, pe ceilalti si, implicit, relatiile pe care le are cu ceilalti. una dintre cele mai importante cauze ale singuratatii este lipsa comunicarii.
tu resimti o asa-numita singuratate sociala, se pare... intr-un asemenea caz nu-ti ramane, daca ma intrebi pe mine, decat sa cauti cat mai mult interactiunea cu ceilalti si cu lumea. trebuie si POTI sa gasesti un echilibru. asa cum ai puterea sa-ti controlezi gandurile, tot asa ar trebui sa poti sa te adaptezi la mediu...
numeni nu se hraneste numai cu ganduri, sentimente si idei...psihicul si toate functiile lui nici macar n-ar exista fara interactiunea cu mediul, se formeaza progresiv, ba mai mult, e in continua transformare, chiar si cand se presupne ca a atins maturitatea. izolarea totala nu se atinge decat in cazurile patologice. oricat de mult mi-ar placea sa ma debarasez de mediu, nu-mi pot asuma postura de nebuna patologica:)) asadar si prin urmare, trebuie sa admit ca sunt inevitabil "conectata" la realitate...trebuie doar sa incat s-o folosesc in avantajul meu;)
-
;D Am inteles... sa depasesti faza de "ceea ce incearca oamenii sa faca din tine".
Si daca problema nu este izolarea sociala; din punct de vedere social avand o viata activa..
Ce parere ai?: Fiecare om incearca sa mearga pe un drum, unii mai incet altii ba.. Si la un moment dat, incercand sa strabati, te intalnesti cu oameni care sunt pe acelasi drum, indiferent ca i-ai ajuns sau ca ei au facut-o. Acest "incident" il numesc uneori "sa fii pe aceeasi lungime e unda" cu cineva care, culmea se lupta cu aceleasi probleme, are aceleasi preocupari..
-
exact...asta-i mersul!
ce e atat de tragic in toata situatia asta?
::) ne invartim aiurea in cerc...am senzatia ca ajungem sa ne contrazicem doar de dragul de a o face :)
eu una o sa-mi pun o pancarda mare si stralucitoare la intrarea in grota: intra cine vreau, ramane cine e demn!
-
;D
-
Nu inteleg in schimb de ce ne-am plimba in cerc... ::).. sunt unele din discutii care ar putea pune baza unei ascendente faine
Dar uneori sunt persoane care nu vor sau care nu-i intereseaza grota.. Atunci ce fac? ies? parasesc locul in care ma simt un pic mai sigura? ma expun ca eu la randul meu sa nu fiu dorita sau sa nu fiu demna.. daca pot face asta in mod constant, ce rost isi mai are grota.. de ce nu o pot parasi?
Tragicul, pt mine, nu vine din "mers"-ul acela... ci din ceea ce implica.. nu accepta ideea ca poti sa fi cu cineva mai mult decat cativa pasi.. caci inevitabil - unul va ramane in urma sau o va lua la goana.. asta e ideea de singuratate.. cat va fi privita ideea de ajutor ca o piatra legata de gat (si aici nu ma refer la ajutor material; sa reusesti sa il ajuti pe cel de langa tine sa evolueze sau sa o faca el in favoarea ta)..
cat priveste contrazicerea.. poate ca nu e altceva decat revolta impotriva modului astuia de a gandi.. uneori nu pot vedea mai departe de el, si totusi imi doresc mult sa trec de el.. Poate sa fac ceva.. Oare se poate?
-
Izolarea... Fiecare persoana are 2 "personalitati" : "eul public" dat de rolul individului in cadrul relatiilor sociale si... "eul privat". Daca exista o anumita discrepanta intre cele doua "fete" ale personalitatii apare o descurajare a exprimarii libere a emotiilor. Simplist vorbind: izolarea. Nu vorbesc numai de emotie... "unii oameni sunt timizi doar din teama de a nu declansa forta din ei", altii au o lehamite fata de ceea ce-i inconjoara. E acel ceva pe care-l formulam: nu-i neaparat sa am o parere despre lumea in care traiesc, prefer doar sa-i subliniez subtilitatile. Personal am momente cand reduc la minim ceea ce merita si nimic nu-i mai placut decat o intoarcere in mine si... o izolare
-
Ce te faci atunci cand acea intoarcere in mine, se dovedeste o fuga de probleme si o ascunzatoare pentru temerile tale? caci este o interdependenta.. cu cat te temi mai tare, cu atat te izolezi mai mult.. si ceea ce tu nu vrei sa infrunti este cel care te condamna la singuratatea din tine
-
intoarcerea in tine se poate face in multe feluri. gandirea eliberata prin reculegere, ne ofera o imagine cu infinit de multe metode de modelare. putem urmari dupa bunul nostru plac chiar in mediul lor bizonul, mamutul sau leul, putem sa construim obstacole pentru ei, putem sa le observam mania, sa le prevedem riposta... ajungand pana in a-i devora.
la genul asta de intoarcere ma refer. poate a sunat putin poetic dar daca gasesti ragazul de a analiza ceea ce te izoleaza, de ce, care-i vina ta care-s bizonii sau leii sau... mamutii cu care te lupti atunci vei invata din aceasta izolare tocmai sa nu fii un izolat in societate.
-
Ii banui.. ii cauti.. ii aflii.. ii vezi.. le simti puterea inca de departe.. le auzi tropaiturile si stii ca de te vor vedea la randul lor, pot sa te faca una cu pamantul.. de ceea ce mi-e teama? de faptul ca stiu ca nu sunt destul de sprintena sa le ies din cale atunci cand sunt furioase toate aceste fiare..
-
in fata animalelor furioase ne putem inzestra cu agilitatea maimutei, cu aripile pasarii... nimic nu ingradeste forta gandului, elibereaza-te de servitutile trupului. intoarcerea in interior fa-o pentru a analiza doar cum sa-ti modelezi fapta... ce atitudine e potrivita momentului. daca te apleci asupra ta doar sa dai frau liber melancoliei n-ai sa iesi din izolare. :)
-
Morticia9 sunt un pic confuz ???
In primul rand:
Izolare nu inseamna adormire interioara.. poti sa te izolezi de ceilati, tocmai ca sa poti sa fii mai atent la ceea ce se intampla cu tine, sau invers, poti sa fii foarte implicat in ceea ce se intampla cu ceilalti, dar sa fii atat de indepartat de tine si de propria constiinta, incat...
Ce intrebi tu cred ca este cum faci sa nu devii defensiv in fata frustrarilor si dezamagiriilor, nu ?
-
Bine spus Minerva, ceea ce ai spus la urma imi place mult.. cred ca acea melancolie de fapt deseori vine de la faptul ca oamenii nu stiu cum sa dobandeasca agilitatea maimutei sau aripile pasarii... nu exista reguli scrise.. nu exista ghid.. iar cei care au trecut mai mult sau mai putin de aceste lucruri nu vor, nu stiu sau pur si simplu nu incearca sa invete si pe altii.. o motivatie ar fi ca fiecare om este unic.. dar, spunea cineva, oricare din noi reinventam roata.. in felul nostru..
din pacate noi suntem singurii care ne ingradim forta gandurilor noastre si a faptelor noaste.. in schimb o sa incerc sa fac asa cum mi-ai recomandat.. o sa incerc sa vad ce moment al vietii este si sa ii gasesc rezolvarea cat mai bine posibil..
-
Tot citind discutia voastra despre izolare mi s-a nazarit o intrebare de care nu pot scapa: cum e mai bine sa mori: ca un rege, inconjurat si compatimit de cei din jur, sau in singuratate si demnitate, ca magarul?
Eu, una, prefer a doua varianta. ;)
-
viulian, nu am incercat obligatoriu sa pun egal intre izolare si adormire interioata.. dupa cum ai spus, izolarea poate fi motorul unei vieti interioare foarte active.
frustrarile si dezamagiriile pot fi un motiv al izolarii.. poate ca am incercat sa gasesc metode prin care sa nu te lasi doborat de acele dezamagiri.. nu ma refer doar la cauze ci si la efecte.. deja cand izolarea s-a instalat.. cum faci sa iesi din acea stare?...
ca o concluzie.. cauzele, recomandari preventive, efectele, indepartarea si recuperarea.. izolarea, la cel mai rau nivel, poate fi asemanata cu o boala a sufletului..
nu stiu daca m-am facut inteleasa.. daca ai nelamuriri te rog sa intrebi
-
Diana.. probabil ca eu nu cunosc povestea despre care zici ;D
dar dupa mine.. depinde.. cat de iubit este acel rege? este rege cu adevarat si in sufletul supusilor lui? se spune ca atunci cand esti "sus pus" ::) este mult mai greu sa iti mentii demnitatea, principiile... puterea schimba oamenii?
dar de asemenea poti sa te inseli si in cazul "magarului".. este sarac din alegere proprie sau din cauza ca nu a putut isi atinga scopul in viata, sa aiba un trai mai decent..
curios, dar acum nu-mi pot da seama cum as vrea sa mor.. stiu insa ca daca as muri acum, as muri saraca, dar inconjurata si plansa de cei dragi
-
Morticia, nu faceam referire la nici o poveste!
Si apoi, regii, oricat de detestati ar fi, nu mor niciodata singuri. Iar magarii...oricat de populari ar fi, nu cred ca mor "asistati" de oi sau caini ciobanesti. Nu?
Eu nu as vrea sa planga nimeni la capataiul meu, pentru ca nu vreau sa duc povara suferintei cuiva cu mine. De aceea spuneam ca as prefera sa mor ca magarul.
Ce scop in viata sa isi atinga bietul dobitoc? Cel de a sluji? Ce altceva poate sa isi propuna? Dar chiar si asa:ce poate fi mai inaltator decat sa fii de folos cuiva?
Hm! Incep sa intru in filozofii! Mai bine ma opresc acum decat...prea tarziu! :)
-
:) cat mi-ar fi placut sa nu se dea doar extremele rege-magar.
Diana vorbesti de... izolarea completa. E altruism in gestul tau. Evident nu dorim durerea celor dragi dar asta nu se poate decat cu cei care au trait toata viata ca niste misei... pe ceilalti se va gasi acel om care sa-i planga. Daca urmez logica ta si ceea ce am scris mai sus (si cred in ce am scris) categoric imi doresc sa mor ca un rege.
-
Diana..nu vreau sa duc povara suferintei cuiva cu mine.. Eu una as vrea sa vad ca le pasa.. altfel la ce bun atata amar de viata.. poate se aplica doar in cazul meu dar este mai important sa ma imbogatesc sufleteste, alaturi de cei dragi, decat rational in singuratate.. poate de aceea simt apasarea izolarii atunci cand ea isi face aparitia
-
M-ai inteles gresit, draga Morticia. Nici eu nu alerg spre singuratate! Insa nu as vrea sa traiesc incercand sa ii fac pe oameni sa ma pretuiasca. Adica, da, e bine si placut sa fii simpatic si util celorlalti, dar daca asta presupune sa renunti la ceea ce crezi cu toata inima, doar pentru a fi pe plac oamenilor...lucrurile se schimba! Iar sa faci scop din a fi apreciat de oameni mi se pare o uriasa autoinselare. Sa te planga cineva cand mori nu cred ca poate fi prea placuta imaginea, chiar daca in fiecare din noi este cel putin o urma de orgoliu care s-ar revolta daca nu ne-ar plange nimeni moartea. Dar e asa de putin important ce se intampla in momentele imediate de dupa moarte incat deja cred ca am vorbit prea mult despre asta!
-
am inteles ce vrei sa spui cu privire la apreciere.. vrei sa fii iubita pentru ce esti tu .. nu vrei sa "vanezi" simpatia nimanui, oricat de interesant, puternic sau inteligent ar putea parea sau fi ... sunt intru totul deacord.. in schimb nu stiu de ce crezi ca nu exista apreciere si afectiune adevarata.. la modul ca ar putea cineva cineva sa tina la tine si sa te planga sincer pentru ceea ce ai reusit sa devii si pentru ce ai facut in viata.. indiferent daca esti lipit pamantului de sarac sau mai bogat decat Bill Gates -> de aceea nu cred ca este concludent sub ce invelis corporal sau ce statut ai in societate cand mori ..
dar nu inteleg ce vrei sa spui prin : Dar e asa de putin important ce se intampla in momentele imediate de dupa moarte incat deja cred ca am vorbit prea mult despre asta!
-
Atunci cand esti ferm angajat in calatoria ta interioara, nu mai are importanta incotro te indrepti in exterior... Adevarata calatorie este calatoria catre pace in inima ta.
-
:) Cat este de adevarata si de falsa, in acelasi timp, aceasta afirmatie.. Atunci cand esti "esti ferm angajat in calatoria ta interioara" este imposibil sa nu vezi, in adevarat sens al cuvantului, si exteriorul.. ceea ce parea pana acum de neinteles parca incepe sa capete contur de CAPISCO.. vecina de la 1 care zbiera de fiecare data cand tu ascultai muzica un pic mai tare, iti dai seama ca de fapt face asa, culmea, pt ca vrea sa fie bagata in seama..din cauza singuratatii ( ;Dexagerez poate putin.. :D)..cand incepi sa pui ordin in interior, usor usor se aranjeaza lucrurile si in exterior... nu mai este "nu conteaza unde mergi si ce faci"
Si pe de alta parte, da.. cea mai importanta devine calatoria interioara.. in functie de ea se desfasoara si calea din exterior.. iti influenteaza ganduri, decizii, prietenii, viata..
-
D3rb3d3u.. incearca sa "te bagi si tu in seama" ;)
In schimb imi place motoul tau.. dar mi se pare un pic gresit..
-
Deodata el aude un ciocanit la usa.. Se ridica dintre vise si deschide usa. Era ea.
- Ce ma bucur sa te vad!
- Ce faci aici? Cum m-ai gasit?
- Nu stiam ca vei fi aici. Am venit sa imi aduc aminte. Tu?
- Si eu am venit sa imi aduc aminte. Vreau sa stau in trecut.
- De ce te multumesti cu trecutul? Vino cu mine!
- Unde?
- In viitor . . . .
Nu stiu daca inteleg.. explica-mi pls
-
D3rb3d3u,
sunt de acord cu viulian. am tot citit ce ai scris si pentru ca vad in tine ca "ai de unde", te provoc sa discutam de un subiect ce-ti place... ;) (promit sa-mi fac temele). pana atunci, astept!!!
:)
-
si ca sa nu fiu un simplu trecator in acest subiect, mai pun aici cateva randuri.
singuri ne nastem si singuri murim. de ce nu am si trai singuri. doar in izolare avem parte de cele mai sincere momente, cu noi insine. asta nu e un lucru bun sau un lucru rau. e un lucru dat. asa zic eu.
-
Baieti, baieti!
nu e cazul sa ajungeti la un asemenea schimb de cuvinte. nu cred ca asta este scopul. daca totusi asta este, intrati pe private si rezolvati-va acolo "problemele" barbateste! ;)
D3rb3d3u, astept un subiect de la tine...(citeste un pic mai sus)!
cu bine
-
... ca acum multe secole , semiramis scoase o manusa si pac , il trosni pe d3rb3d3u peste obraz... , why?
-
Izolarea:adevarul este ca dupa ce am fost dezamagita de o anumita persoana,o "prietena" mi-a fost teama sa mai am incredere in cineva din jurul meu(intr-o persoana cunoscuta)si asa am ajuns sa ma izolez.Am ajuns ca de fiecare data cand eram invitata de o colega,un coleg la un suc,la o iesire in oras...refuzam ...(nu am vrut sa mai am o relatie de prietenie,de teama)si astfel am ajuns astazi foarte singura.Singurii mei prieteni fiind necunoscutii si cartile(in care caut un refugiu)...
Uneori cand analizez mai bine situatia ma trec fiorii,oare teama aceasta va disparea vre-odata,voi putea fi din nou o fata obisnuita?
-
dar poate ar trebui ca increderea asta ta sa se limiteze pentru un anumit tip de prieteni.Poti sa le zici ca iti place sa manaci inghetata,dar nu un secret fff important... .Si foarte important e sa sti cu cine sa fi prietena...
-
Desi paote suna ciudat...persoana ni care am cea mai mare incredere nu sunt eu, e iubitul meu. El imi este si prietenul cel mai bun. O data ce am inceput sa-l iubesc si am simtit nevoia reciproca de a ne vedea zilnic pentur cateva ore bune, am inceput sa cam intrerup legatura cu prietenii mei...in sensul ca nu ne-am mai vazut asa des cum obisnuiam, nici la telefon nu mai discutam asa des...Cu prietena mea cea mai buna timp de 10 ani de zile nu am mai vorbit de vreo 3 saptamani...e trist...Dar pe de alta parte stiu ca ce imi doresc cel mai mult este sa fiu cu el...Si stiu ca el imi va fi alaturi indiferent de situatie...Si mai stiu ca cei ce-ti sunt cu adevarat prieteni, iti raman cu adevarat prieteni!
-
in ceea ce priveste prietenii dragilor, consider ca e importanta calitatea, nu cantitatea. "prieteni" de-o bere gasim oricand. prieteni de suflet mai greu. acum, in functie de nevoi, alegem. nu conteaza foarte mult ca nu ne vedem cu prietenii de suflet in fiecare zi, conteaza sa fim prieteni cu adevarat, nu dupa cum ne pica noua, dupa toane.
in ceea ce priveste izolarea de lume, la fel noi o alegem. pentru a scapa de ea, nu trebuie sa iesim numai cu prieteni de suflet. putem iesi cu colegi, amici. ei ne pot deveni prieteni in timp...
-
am auzit pe cineva spunand ca de fapt problema ar putea fi faptul ca exista o vina ce ne-o aducem noua... iar ceilalti vad pe fata noastra adevarul si nu fac decat sa ne trateze asa cum o facem noi cu propria fiinta...
cu alte cuvinte.. te simti vinovat si nu poti trece peste, astfel incat si ceilalti incep sa creada ca este indreptatit sa se poarte astfel..
-
In izolare reusim sa ne descoperim pe noi insine?
Sunt persoane care aleg izolarea - pe o perioada scurta de timp, meditatia pentru a se regasi.. exemplu postul
-
Izolarea este un motiv de comportare.Izolarea ar putea fi egalul temerii,... aceasta din urma fiind o emotie.Si izolarea si frica se produc din instinct.In cele mai multe cazuri izolarea se produce din cauza fricii,fiind si-o forma de conditionare a durerii. Deci, aceasta izolare se produce in primul rand din frica. Frica c-am fost inselati de prietenii, trauma unei copilarii prin sperieturii, frica de-o noua iubire,...toate acestea duc la izolarea de noi si de tot ceea ce este in jurul nostru.
Vointa noastra este cea care ne ajuta sa depasim momentele de izolare.Daca vointa este inexistenta, si recurgem doar la formele medicale,poate aparea teama permanenta(medicina spune anxietate),transformandu-se din acest moment intr-o patologie.
Ce-l mai indicat este inlocuirea izolarii cu metode de autoeducare,naturiste( sa nu-i spun ecologice) etc.
-
...toate acestea duc la izolarea de noi si de tot ceea ce este in jurul nostru.
.. era o vorba.. poti sa fugi oricat de tare si oricat de departe, dar niciodata nu o sa poti sa fugi.. de picioarele tale :D
izolarea de ceea ce este in jurul nostru e usor detectabil.. cum poti sa iti dai seama daca nu te-ai izolat de tine insuti?.. si mai ales, ce poti face "sa te aduci inapoi"?
-
Am spus mai jos draca Motricia9 cum poti sa te salvezi de izolare,...prin vointa. Daca izolarea nu poate fi controlata prin vointa devine o boala de natura psihica, tratata altfel.
Uite iti reamintesc cazul din Franta cu romanca... este un caz de izolare ce a devenit patologic.
Motricia draga cum mai vine si asta?! >:( izolarea din jurul nostru este usor detectabila? Dar care-i grea? ;D
-
e simplu (sau asa-mi pare mie).. cand te izolezi de tot ce e in jur, o vezi pt ca practic nu ai nimic (sa-i zicem spiritual) de la ceilalti (pt ca refuzi sa iei parte).. traiesti prin gandurile tale, prin faptele tale, nu accepti prea usor schimbarea.. dar cand te izolezi de tine? va fi greu sa iti dai seama, asta si pt ca nu "comunici", paradoxal, cu tine.. nu mai ai o viata interioara.. dupa parerea mea este cel mai trist mod de a-ti irosi viata
sincer nu stiu prea bine cazul din Franta, asa ca nu te contrazic
vointa intotdeauna trebuie sa aiba in spate o motivatie.. care este motivatia ta Maria? "C-asa vreau eu" deja a fost ocupata de cei de la Holograf :D
-
Izolarea:
-izolare voita (calugari, pustnici, unii intelectuali), care aduce intarire spirituala, apropiere de D-zeu, iluminare, etc.
-izolare fara de voie (lipsa iubirii, lipsa prietenilor), care duce la colapsul propriei personalitati care cedeaza sub greutatea singuratatii, ducand in timp la depresie si poate dereglari de personalitate.
-
Izolarea pentru ceilalti este transparenta? Poti sa "vezi" daca cel din fata ta e izolat voit sau nevoit?
-
Izolarea...eu cred ca izolarea,la fel ca singuratatea este buna...dar cu masura...Cred ca uneori toti avem nevoie sa ne rupem de ceilalti pt o perioada,sa ne analizam sentimentele si sa vedem totodata cine este alaturi de noi.Nu spun ca este bine sa te indepartezi de toata lumea si sa ramai doar tu cu tine,dar este nevoia,pe care cred ca toti o avem,de a sta in scorbura noastra.
Devine o problema atunci cand rupem orice contact cu cei din jur si ramanem prea mult timp pierduti in *gandurile noastre*