Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: R.L. din 24 Mai, 2010, 01:47:10 a.m.
-
Ati avut vreodata senzatia ca societatea in care traim va limiteaza viata?
Eu da, de multe ori doream sa fac lucruri nebunesti, copilaresti in mijlocul zilei si ma abtineam datorita unui "bun simt" invatat de la cei ce ma inconjoara.. Ca de exemplu ieri simteam nevoia sa cant, sa ma invart pe strada, sa dansez, sa ma bucur de viata, sa ma distrez si nu am facut-o datorita unei retineri, unui gand, care il atribui oricarei fapte pe care o fac...si anume "Ce vor crede ceilalti despre mine daca fac asta?".. Chiar acum ma gandeam cum ajung nebunii sa fie socototi nebuni? Si am ajuns la concluzia ca fac ce vor fara sa isi puna intrebarea de mai sus.. Ne pretam atat de mult la regulile societatii in care traim incat ma intreb daca nu e mai bine sa fi un nebun fericit decat o marioneta controlata de societate.. Voi ce credeti? Poti face un lucru iesit din comun si sa nu fi considerat nebun?
-
Cred ca nu societatea ne limiteaza, ci noi insine. Pai societatii ii e teama de ce vor spune ceilalti? Sau noua? Important este, cred, sa constientizam pana unde e societate si de unde incepem noi... Da, nu o sa merg goala pe strada chiar daca as avea chef, pentru ca pana la urma trebuie sa traiesc in aceasta societate, ca imi place sau nu. Sa nu uitam, insa, nici satisfactiile, tot societatea ne si valideaza, nu doar ne cenzureaza, ea ne aplauda, ea ne da note...
Ceea ce ramane insa, dincolo de toate, este cum ne simtim noi cu noi. Daca realizez pana unde se intinde socialul, si ii accept normele pentru ca este solutia optima (cele mai putine pierderi, cele mai multe satisfactii), nu inseamna ca renunt la mine insami, inseamna doar ca imi "calculez" argumentele "pro" si "contra".
Totusi, sa facem diferenta intre o medie cvasi-acceptabila si extreme: una e sa canti singura pe strada (eu cred ca lumea te va privi cu un suras), alta e sa iti dai toate hainele jos ca e prea cald si tu in casa stai goala (extrema). Libertatea mea incepe acolo unde se termina libertatea celuilalt. Cu alte cuvinte, realizez si efectul potential al faptelor mele si decid daca dau curs impulsului sau nu.
Dupa parerea mea, societatea te limiteaza numai in masura in care ii dai voie. Daca in sine tu esti libera, nici macar inchisoarea nu te poate limita. In lucrurile cu adevarat importante...
-
atât timp cât ceea ce faci nu deranjează pe alţii şi manifestarea ta este decentă, cred că este ok. este normal să ne inhibăm acţiunile, cu teate că mulţi nu o fac. uite o să-şi dau un exeplu: oamenii care urinează pe stradă: nu sunt nici decenţi şi sunt şi deranjanţi. :)
-
si unde se trage linia intre cvasi-acceptabil si extrem? in fond cred ca m-am exprimat corect, am zis iesit din comun, nu am zis iesit din limita bunului simt..