Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Citate celebre => Parabole Zen => Subiect creat de: dance din 05 Februarie, 2011, 06:40:38 p.m.
-
Cel mai frumos dar facut cuiva este speranta
O fetiţă locuia cu bunicul ei, deoarece părinţii muriseră într-un accident. După o vreme, fetiţa se îmbolnăvi grav, iar bătrînul, din puţinii bani pe care îi avea, reuşi să plătească un doctor care să o vadă.
După ce o consultă, medicul îl chemă pe bătrîn şi-i spuse că atunci cînd ultima frunză din nucul din faţa casei va cădea, fetiţa va muri, căci boala sa e foarte gravă.
Prin uşa întredeschisă fetiţa auzi spusele medicului. Bunicul încercă să pară că totul e bine, dar toamna veni şi frunzele din nuc prinseră să cadă una cîte una… Fetiţa urmărea şi ea căderea frunzelor…
La un moment dat, în copac rămase o singură frunză, dar fetiţa se simţea din ce în ce mai bine… Cu timpul, se însănătoşi complet, iar într-o zi, fără să o vadă bunicul, se sui în nuc să vadă mai îndeaproape frunza ce refuzase să cadă. Mare îi fu mirarea cînd observă că frunza era legată cu o bucată de sîrmă…
Bătrînul îi redase speranţa de a trăi…
-
Mi-a placut citatul acesta - are tenta de Zen si l-am mutat corespunzator.
Finalul e super. Oare sunt singurul care citind, a crezut ca fetita va muri cazand de acolo cu tot cu frunza ?
Nu stiu de ce, dar cand am vazut ca se suie in copac dupa ultima frunza... parca si vedeam predestinarea.
Acuma ca ma gandesc mai bine, mi se pare putin contradictoriu totusi. De ce ? Aparent bunicul nu stia ca fetita a auzit discutia (adica e ca si cum fetita trage cu urechea la usa intredeschisa) iar tot timpul dupa, bunicul nu aduce vorba de asta, "ascunde" discutia cu doctorul...
Daca bunicul stia ca fetita a auzit, atunci da, el a daruit speranta ..
Daca bunicul nu stia, atunci, se agata el de o speranta ..
Ce ma enerveaza in poveste e doctorul. Ce e cu atatea metafore pe capul lui, neputinta l-a facut filozof ?
-
Parerea mea e ca doua lucruri sunt acolo:
1. Bunicul avea nevoie de speranta pentru el, de ceva de care sa se agate si atunci a legat frunzat.
2. Bunicul vazuse ca fetita a auzit, dar asta nu se mai precizeaza in parabola :P
In orice caz nu, nici vorba sa ma gandesc ca va cadea de-acolo :laugh: Cred ca si pentru ca titlul "speranta" mi-a creat un anume orizont de asteptare care nu permitea un asemenea final.
-
Nici mie nu mi-a trecut prin cap că ar fi căzut din copac, dar nici nu am întrezărit finalul așa cum apare el.
Mi-a plăcut foarte mult și sunt convinsă că se aplică foarte bine în realitate. Eu am avut ocazia de a asista pe viu la o asemenea poveste, oarecum. Când un doctor îți spune că vei muri, cauți încă unul, iar dacă acesta din urmă îți spune că sunt sperațe te agăți cu tot sufletul de ea și te influențează psihic. Cineva trecut prin fața morții mi-a spus că dacă ai sufletul curat, dacă vrei cu adevărat să învingi, o să te poți smulge din ghearele morții- să crezi numai. M-a surprins foarte mult puterea psihicului, mă surprinde constant.
Și eu am o problemă cu medicul din poveste sau cu alegerea asta de a spune că nu mai e nicio speranță, vei muri sau mai ai n luni de trăit. Avem dreptul de a crede în minuni atâta vreme cât asistăm frecvent la ele- direct sau indirect. Cine se crede cutare să-mi spună că nu se mai poate face nimic? +că majoritatea se lasă pradă verdictului dat de cutare, ceea ce e grav. Când spui unui om că va muri sigur, îl dezarmezi, îi iei tot, curmându-i speranța îi curmi însăși viața.
Revenind la parabolă, nu cred că bunicul a legat frunza pentru nepoată- clar nu știa că fetița e la curent, altfel ar fi fost menționat lucrul acesta. A legat-o într-un moment de revoltă, de răsculare. Pe mine sentimentul acesta m-ar cuprinde, pe lângă disperarea mea zilnică. Revoltă împotriva medicului, a însăși naturii: ”Cine sunteți voi să decideți pentru mine, să-mi decideți viața-moarte!? Mă ridic împotriva tuturor!” și a legat frunza ca un gest de împotrivire și revoltă. Iar astfel gestul său și înverșunarea sa i-a redat viața micuței.
-
Da, intr-adevar, cum spunea si Just, unele cuvinte au o influenta extrem de mare asupra psihicului... imi amintesc de problemele din relatia cu partenera mea, pe care le aveam si de care nu am scapat pana nu mi-am revizuit unele ganduri...
Daca frunza aceea ar fi cazut, poate fetita ar fi ajuns mai rau... S-ar fi gandit ca din clipa in clipa este sfarsitul... insa... vazand ca nu cade... i-a mai ramas speranta ca se poate intampla o minune si gandind pozitiv spre vindecare... s-a facut bine..
Foarte frumos. :)
-
Once you choose hope, anything's possible. - Christopher Reeve
Cred ca amandoi au ales speranta; si bunicul, si nepotica. Oare noi ce am face daca am fi in una din posturi? Cum am gasi puterea de a avea sau de a darui speranta?