Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: viulian din 03 Mai, 2011, 10:07:20 p.m.
-
Eu am realizat, uitandu-ma la nunta regala, ca sunt doar un om normal.
Undeva, in sinea mea, visam ca odata o sa vina momentul sa fiu liber, ca nu voi mai avea grija zilei de maine, ca nu va mai trebui decat sa fac ce-mi place si ce vad cu ochii, ca o sa vizitez lumea, si cate si mai cate ...
Si privind la nunta, am realizat ca nu fac parte din elita, ca totdeauna va trebui sa ma stressez, sa muncesc, sa "make the best" din cele cateva ore dupa servici, si de cele cateva saptamani de vacanta pe an, sa am grija mereu sa fie mancare, de familie, eeeetc ... Ma simt asa, mai adult, mai "uzat", cu o gingasie copilareasca pe sfarsite. Uf.
Sunt curios ce ati realizat voi despre voi insiva ...
-
Eu din contra, am realizat ca sunt ... a-normala definind normalitatea dupa criterii personale si e al naibii de greu.
Cand toate fetele ies la un shopping "rapid" ori socializeaza pe facebook, tu sa refuzi spunand ca ai altceva de facut cand in fond pur si simplu nu te regasesti defel in orice ar face ori discuta ele.
Cand te invita vecina, cordiala, ca pe cealalta vecina la o vorbulita(defel inocenta, fie vorba intre noi) despre cealalta vecina si tu refuzi nu pentru ca faci curat, ci pentru ca te enerveaza in atata hal incat se ridica instant sangele in obraji numai cand o auzi.
anormala si de neinteles petru ca pur si simplu n-am chef de yahoo messenger sau orice fel de messenger, anormala ca nu ma prezint la "girl`s night", ca nu ma preocupa fardurile sau decolteurile, ca nu-mi place sa am zeci de "prietene" care-mi calca pragul si flirteaza pe la spate cu sotul sau se duce in stanga si drepta comentand cate kilograme am pus pe mine.
Ca am anumite preocupari si mai ales stari pe care cei din jurul meu nu le pot defel percepe sau le gasesc inexplicabile...
si atunci mai duc lupte asa cu mine incercand sa ma ... integrez in normalitatea lor, dar in cele din urma tot la mine revin, inacceptabil pentru unii, dar inevitabil pentru mine. In fond, desi sunt momente in care-i greu sa te pastrezi, ceea ce conteaza e sa fii tu in armonie cu tine... restu-i neglijabil.
Esential e sa te gasesti important in functie de standardele personale si nu comparand cu exteriorul sau privind gradina vecinului.
Personal, nici nu m-am uitat la nunta, am gasit televizarea si mediatizarea ei mai mult decat ridicola sau ne-esentiala, parca ma ajuta pe mine cu ceva sau imi ofera vreo invatatura, mai important ar fi fost sa puna una din comediile lui Caragiale.
:-X
-
Mai mai mai... ce topic ai deschis si tu... Iti dai seama cat de sinceri si vulnerabili ne ceri tu sa ne expunem aici? :D Iti dai seama ca daca am descoperit ceva dificil, descoperirea a venit cu eforturi dureroase, cu scoaterea la iveala a propriilor vulnerabilitati sau slabiciuni sau neimpliniri... Cat curaj sa avem si noi sa expunem asta in piata publica?? :laugh: :laugh:
-
Eh... si eu acuma ...
Ar fi interesant de vazut daca la vulnerabilitati mari sunt si aparari mari :D
Mai ales ca daca incerci sa le dai o forma ... parca devin mai usor de acceptat. Pe forum sau nu, asta e alegerea fiecaruia ..