Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: viulian din 09 Mai, 2011, 09:01:55 p.m.
-
Incep eu!
In primul rand, m-au dus la bunici, cam la un an asa ... si cu toate ca nu mi-a lipsit nimic - mi-a lipsit mama. Imi amintesc si acuma cum ma uitam la masini pe sosea, poate poate o recunosc pe cea a parintilor.
Si mi-as mai fi dorit sa-mi cumpere calculator mai dedemult. In liceu, cu toate ca ar fi avut bani, tata nu vedea nimic util in calculator (el na, sef pe santier, lemne, betoane, n-avea viziunea ...).
Am avut un amarat de CIP (din acela de se conecta la televizor) tot liceul, si abia in primul an de facultate cand mama a vazut ca ma descurc, si-a luat inima in dinti si mi-a luat un PC. Un 386 cu 4Mb de RAM si hard de 40Mb.
Si am avut colegi care lucrasera deja de cativa ani pe PC, si cred ca m-ar fi ajutat. Pe de o parte, pe de alta, frustrarea ca n-am ma facea sa ma gandesc mereu cum as programa, cum as face, asa ca incercam sa compensez - si na, acuma a devenit meserie.
Voi ? V-ati dori ca parintii fi decis alte chestii, cand v-au crescut ?
-
Mi-aș fi dorit ca tata să fie mai apropiat de mine, să-l cunosc și să mă cunoască mai bine, să nu fi existat așa un fel de zid între noi, comunicarea prin intermediul mamei etc.. Aș fi vrut să am certitudinea că mă ... place, iubește, că faptele mele îl fac mândru, notele și toate cele.
În rest nu știu, poate că mai multă ... libertate. Nu spun că nu am avut libertatea mereu de a face tot ce mă ducea capul, ei așa spuneau, dar nu și-au dat seama că oferindu-mi prea multă încredere mă făceau să fiu prea atentă și șovăielnică. Mereu simțeam nevoia să mă asigur, la tot pasul, că sunt de acord cu deciziile mele.
Altceva nu știu. Subiectul m-a pus pe gânduri și m-a răscolit oarecum.