Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Ai nevoie de un sfat? => Subiect creat de: eVo din 02 Iulie, 2004, 12:33:00 a.m.
-
nush daca s-a mai abordat ac sub sau nu , sunt nou pe forum , as vrea totusi sa aflu parerile voastre despre diferenta de varsta dintre parteneri .. cat de mult conteaza aceasta cand este vorba de 8 ani ? credeti ca poate rezista o relatie in timp ? cum ar trebui sa se comporte partenerii ? care ar fi motivele pe care se bazeaza o astfel de relatie si ce ar putea distruge relatia ?
-
problema nu consta atat in numarul anilor care va despart, cat in preocuparile si conceptiile care va unesc. trebuie sa aveti aceeasi capacitate de a iubi si intr-o oarecare masura si aceleasi capacitati cognitive.
e greu de spus cu siguranta pe ce se bazeaza compatibilitatea dintre parteneri. lucrurile astea se simt pur si simplu.
-
Diferenta de 8 ani este admisibila dupa parerea mea in masura in care exista o legatura serioasa intre cei doi parteneri, dar acest lucru este perfect valabil si la o diferenta mai mica de 8 ani. In primul rand, inainte de a incepe o relatie trebuie sa fi sigur ca iti doresti acest lucru, daca este doar atractie fizica sau doar atractie spirituala nu va tine prea mult timp. Zic asta din experienta mea proprie, sunt de parere ca desi eu nu pun mare pret pe aspectul fizic, totusi conteaza si acest lucru destul de mult. Daca esti hotarat ca iti doresti o relatie cu partenerul respectiv nu vad de ce nu ar tine, chiar daca este vorba de o diferenta de 8 ani, totul e sa vrei, o relatie se poate destrama chiar daca diferenta intre cei doi parteneri este de ordinul zilelor.
-
corect ! cred ca nu conteaza varsta biologica ci varsta sufletului .. cred ca orice relatie ar trebui sa aiba la baza dragostea si iubirea dintre parteneri si cred ca comunicarea e foarte importanta intr-o relatie .. e normal ca sa fie divergente de opinii ca doar sunt doua mentalitati diferite .. dar prin toleranta cred ca se poate rezolva orice ..
numai bine
-
Desi spunem ca in lumea moderna nu e loc de prejudecati, exista totusi o prejudecata de data recenta, inexistenta aproape inainte dar foarte frecventa acum... si anume, ca femeia trebuie sa isi caute un barbat mai in varsta decat ea...
M-i se pare ciudata aceasta prejudecata si lipsita de orice fundament.
-
muzafer .. cele care cauta un partener mai in varsta decat ele cauta de fapt .. maturitate si protectie + faptul ca un barbat matur stie mult mai bine cum sa o faca fericita .. si cum sa ii ofere exact ceea ce vrea , iar chestia asta e destul de veche .. stii ce e nou .. dreptul femeilor de a avea o relatie cu un partener mai tanar , lucru care era posibil numai barbatilor in trecut .. oricum societatea incepe sa le accepte asa cum sunt
-
Hm... ai tu dreptate, cred ca mie imi e greu sa inteleg intrucat, deoarece eu caut protectie intr-un fel, si recunosc, am fost si suna atras de femeile mai in varsta. ;D
-
si eu la fel ;)
-
probleme pot fi...dar ganmdeshte pozitiv :P
-
incerc din tot sufletul ;)
-
8 ani diferenta nu e asa mare lucru. Ce spuneti de o relatie in care el e mai mare ca ea cu 27 de ani? Completare: ea are 25 de ani, relatia lor dureaza de 3 ani si sunt pe punctul de a se casatori. Interes material? Nu poate fi vorba pentru ca amandoi lucreaza pe branci pentru a-si construi un camin. Va rog sa nu ma aburiti cu teorii despre nevoia ei de protectie! Ea e o fire destul de independenta, o adevarata luptatoare. Ei, amandoi au trecut prin multe probleme impreuna. Dar au razbit. Argumente pro sau contra unei asemenea relatii? Sunt pe faza!
-
In America orice e posibil,nu?
Eu n-am prea auzit de asemenea mari diferente intr-un cuplu.
Totusi nu sunt casatoriti. Dupa aceea lucrurile s-ar putea inrautati.
Personal, daca as intalni vreodata un asemenea cuplu m-ar duce gandul ca e ceva necurat la mijloc. Dar daca tu spui ca nu... atunci te cred si nu pot sa zic decat de bine. Teoretic, in principiu, se poate si asa.
Dar tot teoretic vorbind orice diferenta e posibila. In realitate lucrurile astea sunt cu adevarat o raritate.
PS1: Sa nu uitam ca in America si barbatii arata mai bine si mai tineri.
PS2: Totusi el la 52 de ani nu si-a facut un rost inca?
-
Continuare la mesajul de ieri
O asemenea femeie ar trebui sa se gandeasca la faptul ca acum diferenta dintre ei nu e atat de vizibila dar cand el o avea 70 si ea nici 40 vor sari in ochii tuturor.
Apoi sa se gandeasca la relatia dintre parintii ei si viitorul lor ginere. Nu de alta dar vor fi de-o seama.
Apoi, daca el nu are un rost la varsta asta, inseamna ca vine dintr-o alta casnicie si se poate sa aiba copii de seama prea tinerei lui sotii.
In ultimul rand sa stie ca va fi o vaduva tanara. Poate chiar de 35 de ani.
Si ca un bonus, n-o sa fie numai vaduva ci va avea probabil si-un copil mic, orfan. Ce sanse mai are ea sa se recasatoreasca apoi?, nu stiu, dar oricum sunt mici!
Ceea ce am scris acum are la baza experienta a doua cazuri nefericite de care cineva mi-a povestit intre timp.
-
Diferenta de varsta - o problema a cuplului
Ridica diferenta de varsta probleme reale, sau la mijloc sunt doar prejudecatile unei societati prea traditionaliste? Fiecare dintre noi cauta partenerul potrivit din cat mai multe puncte de vedere (afectiv, al comunicativitatii, sexual, social).
Uneori, atunci cand il intalnim, totul pare perfect, cu o exceptie: e mult mai in varsta sau mult prea tanar pentru noi. Este aceasta intr-adevar o piedica pentru a forma cuplul dorit?
Cuplul presupune interactiunea si identificarea cu partenerul, comunicarea, atractia fizica si spirituala, dezvoltarea propriilor identitati. Criteriile generale care stau la baza formarii unui cuplu sunt fie similaritatea - "cine se aseamana, se aduna" (cu alte cuvinte, asemanare de varsta, religie, nivel cultural si socio-economic), fie complementaritatea - "contrariile se atrag" (ceea ce presupune satisfacerea reciproca a dorintelor, nevoilor, intereselor).
Aceste doua criterii, desi opuse, nu se exclud si se pot asocia pentru a forma un cuplu stabil. Un astfel de exemplu este cel in care apare diferenta de varsta intre parteneri ca un element de complementaritate, alaturi de elemente de similaritate: interese, dorinte, nivel cultural etc.
Ce implica diferenta mare de varsta?
Diferenta de varsta devine semnificativa pentru cuplu atunci cand depaseste 9 -10 ani, deoarece in acest caz partenerii apartin unor generatii diferite si se inscriu in tipologii psiho-fizice si sociale distincte. Cele mai frecvente probleme cu care se confrunta astfel de cupluri sunt cele legate de complexele varstei. Partenerul mai in varsta considera de multe ori ca ii "inchide" viata celuilalt, ca nu poate tine pasul cu ritmul tineretii lui. Sunt posibile reactiile de panica de tipul "Oare isi cauta deja pe cineva mai tanar?", generatoare de neliniste si tensiuni.
Complexelor legate de varsta li se asociaza deseori diferentele de preocupari si interese. E posibil, de exemplu, ca partenerul mai tanar sa fie interesat de distractii gen localuri si discoteci, iar celalalt sa prefere plimbarile in doi sau lectura. De asemenea, partenerul mai tanar este abia in perioada de formare profesionala, in timp ce celalalt poate fi deja realizat profesional.
Diferenta psihologica pe care o poate implica decalajul de varsta se traduce prin niveluri diferite de maturizare afectiva. E posibil ca partenerul mai tanar (mai ales daca acesta are 18-20 ani) sa nu isi doreasca o relatie stabila in aceeasi masura ca cel mai in varsta; mai mult, sentimentele lui nu sunt inca suficient de nuantate pentru a putea raspunde adecvat dragostei partenerului.
Partenerul mai mare ca varsta are de multe ori tendinta de a-si modela perechea, de a o directiona in viata dupa propria scara de valori. Aceasta atitudine poate avea efecte pozitive - este un mediu prielnic pentru dezvoltarea personalitatii celuilalt, dar si efecte negative - poate determina reactii de respingere din partea celui care isi doreste mai multa libertate. Cand unul dintre parteneri nu mai este activ sexual ca urmare a inaintarii in varsta (menopauza/andropauza), pot aparea probleme generate de insatisfactia partenerului mai tanar.
Presiunea societatii conteaza
Nu este de neglijat presiunea sociala care se exercita asupra multor cupluri in care diferenta de varsta este mare. Traditionalismul societatii noastre se reflecta in opinia ca astfel de cupluri sunt "excentrice" sau chiar "nefiresti". Multi dintre cei care se afla intr-o asemenea situatie aud aprecieri de genul: "L-a luat pentru bani" sau "O sa imbatraneasca si o sa o paraseasca pentru una mai tanara".Masura in care diferenta de varsta poate produce astfel de probleme in cuplu depinde de varsta si personalitatea fiecaruia dintre parteneri.
Cand ea este mai tanara... Acestea sunt cupluri ceva mai usor acceptate de cei din jur, in parte, datorita unei mentalitati mai vechi (nu este prea indepartat modelul casatoriilor "aranjate", cand fete de 18-20 ani se maritau cu barbati de doua ori mai in varsta) si, in parte, considerentelor de ordin economic (avand o pozitie sociala si economica stabile, barbatul matur poate asigura tinerei femei o viata sigura si confortabila).
Cand ea are 18-20 ani, diferenta de preocupari fata de cele ale partenerului este, se pare, obstacolul cel mai demn de luat in seama. Dar daca ea trece peste tendinta partenerului de a o proteja, se poate realiza pe toate planurile (sexual, cultural, social, economic) intr-o relatie cu un barbat matur.
Cand ea are 30-40 ani, in ciuda diferentelor de varsta, cuplul poate fi stabil si armonios. Deoarece ambii parteneri se afla la maturitate, diferentele psihologice, sociale sau cele de ordin biologic se atenueaza. Problemele care pot aparea sunt de natura sexuala, o data cu instalarea andropauzei. Desi latura sexuala este o coordonata importanta, in multe cazuri ea nu mai este vitala, iar cuplul poate trece peste acest obstacol, daca exista alte elemente de coeziune (preocupari comune, comunicare etc).
Cand ea are 50-55 ani sau mai mult, relatia cu un barbat mai in varsta este eliberata de majoritatea problemelor (sexuale, sociale). Preocuparile si experienta de viata a celor doi parteneri sunt de cele mai multe ori similare, astfel incat relatia poate evolua armonios.Cand ea este mai in varsta...Cuplurile de acest gen sunt privite cu si mai multa suspiciune de cei din jur. Cei mai multi considera ca o astfel de relatie nu poate avea sorti de izbanda.
Si totusi... Cand ea are 30 ani, se cunoaste deja foarte bine si stie ce anume isi doreste de la partener. Este inca tanara, dinamica, iar relatia cu un barbat mai tanar nu implica probleme majore (conditia fiind ca partenerul sa raspunda adecvat nevoilor ei emotionale, fizice si sociale).
Trebuie amintit si faptul ca barbatii se maturizeaza afectiv intr-un ritm mai lent decat femeile, de unde si nevoia de protectie materna care isi gaseste ecou intr-o relatie de acest gen.Cand ea are 40 ani, pot aparea reactii de panica legate de sentimentul de imbatranire. Aspectul fizic poate trada deja varsta, iar opinia celor din jur iarta rareori asemenea diferente. Insa, dincolo de acest aspect, o femeie constienta de propriile calitati si care isi cultiva feminitatea poate oferi partenerului foarte mult din punct de vedere spiritual, fizic, social.
Cand ea are 50 ani sau mai mult, complexele legate de imbatranire se accentueaza, mai ales pe fondul schimbarilor fiziologice caracteristice menopauzei. Trebuie sa mentionam, insa, ca aceste schimbari nu implica si scaderea libido-ului, femeia putand parcurge "o a doua tinerete" fizica si spirituala. Daca ne pastram entuziasmul tineretii si stim sa infruntam opiniile uneori rautacioase ale celorlalti, varsta este mai putin importanta pentru fericirea cuplului, conditia fiind ca o iubire deplina sa stea la baza intemeierii acestuia.
A.M., 30 ani: "Cand ne-am cunoscut el abia implinise 20 ani. A fost o iubire imposibila, derutanta. Am cochetat cu ideea de a finaliza aceasta legatura, dar am inteles ca ea nu s-ar fi putut materializa in mod fericit: el - superficial si imatur; eu - intuind esenta lucrurilor."G. D., 32 ani: "Chiar daca e imatur si ia lucrurile mai in gluma, fiind mai tanar, are o inocenta care il face sa fie entuziast, plin de daruire si lipsit de meschinaria pe care ti-o da uneori experienta de viata."
-
Draga friend, in cea mai mare masura sunt de acord cu tot ce ai scris. E normal sa punem mai intai raul in fata mai ales atunci cand facem pasi mari in viata. Totusi, admitand ca cei doi se iubesc (acum, nu ieri, nu maine!), ti se pare ca ar trebui sa isi calce peste sentimente in ideea ca maine nu se vor mai iubi sau ca nu se vor mai intelege datorita diferentei de varsta? Iar in aceasta situatie, punand raul in fata, daca ea isi gaseste un partener care se va purta urat cu ea si va ajunge sa regrete despartirea de fostul partener, sau daca, mai rau, ea moare peste 2-3 ani departe de el, nu crezi ca toata teoria despre legile firesti cade? In ceea ce priveste trecutul unui asemenea partener pot doar sa iti spun ca uneori in viata facem lucruri la care ne obliga altii si uitam de noi insine in dorinta de a le face celorlalti bine.
Cred ca o asemenea relatie depinde foarte mult de ceea ce isi asuma cei doi parteneri. da, suna ca un cliseu, insa intrand mai in atomica problemei lucrurile sunt foarte ample. Eu, personal nu ma vad langa unul dintre barbatii de varsta apropiata pe care i-am cunoscut si care mi-au facut avansuri. Multi din ei erau insurati si adevarati mielusei in preajma nevestelor. La restaurantul la care am lucrat mai demult aici in America aveam ca si clienti un asemenea cuplu. El imi cerea ori de cate ori avea ocazia (chiar si cand sotia lui era afara la o tigara) sa ii arat chilotii. Sigur ca refuzul meu se vroia a fi vehement dar plin de tact. Pana intr-o zi cand nu am mai suportat presiunile si i-am spus de fata cu nevasta-sa ca mi-am pus chilotii intr-un plic si ca o sa i-l aduc la masa odata cu nota de plata. Nu iti descriu reactia lor! Dar mie imi era lehamite de atitudinea unui om care poza drept integru. Si ca el sunt cei mai multi barbati. Eu nu vreau unul din acesti barbati! In cautarea mea destul de acerba de echilibru, stabilitate si siguranta (nu financiara, pentru ca pentru asta am destul de multa forta si ambitie sa lupt si singura), sunt gata sa ma lipesc de un asemenea om fara teama de societate si reactia ei, asumandu-mi totodata responsabilitatea sa ii ofer barbatului de langa mine tot ceea ce presupune un camin al lui Dumnezeu. Iar daca lucrurile nu vor fi asa cum vrem, cel putin voi sti ca nu e vina mea. In aproape orice casa sunt "duhuri" dar sta in puterea noastra sa le scoatem afara. Si asta e un argument suficient pentru a scapa din start de ganduri de genul: "Daca isi cauta pe alta?"
PS: da, despre mine e vorba. Am tinut sa confirm acest lucru. Stiu ca ti-ai dat seama de mult.
PS 2: nu ne-am cunoscut in America ci in Romania. Si nu avea bani. Eu cu atat mai putin.
-
Buna, Diana.
Desi imi face mare placere sa conversez cu tine, de cateva zile ma tot chinuesc sa unesc doua fraze si nu reusesc. Le am in minte dar cand ma apuc de scris nu se leaga nimic. De data asta poate ca va fi altfel.
Apreciez foarte mult sinceritatea ta. Cand, insa, am citit PS-ul mesajului tau nu mi-am putut stapani reactiile, atat de surprins am fost. Sar de pe scaun, ma-nvart prin casa si zic: "mai, ce chestie!". Si stii de ce? Mesajul tau mi-a trezit interesul de la inceput, m-a tinut in tensiune pe parcurs iar deznodamantul mi-a dat lovitura. Frumos scris! Mi-a placut.
Drept sa-ti spun, n-am intentionat nici un moment sa te determin sa faci destainuiri in mod public. Poate faptul ca am postat aici 3 raspunsuri a sunat a insistenta din partea mea. Sau fiindca au fost situatii in care te-ai recunoscut. Asa a fost sa fie! Nu mi-as fi permis niciodata sa te intreb daca tu esti persoana in cauza, desi mi s-a aprins "beculetul" dupa ce-ti dadusem primul raspuns. Acum insa ca stiu sigur despre cine e vorba imi vine mai greu sa vorbesc. Te stiu hotarata si luptatoare asa ca nu te vei lasa tu "aburita" de interventiile mele. Deja stiu si de ce ai pus intrebarea pe forum. De vina e numai si numai curiozitatea ta, bat-o vina! Hai totusi sa mai conversam o vreme pe tema asta, asa, fara sa ne propunem nimic precis. Doar vorbim. OK?
La mine in familie exista un caz asemanator, insa, nu stiu exact, diferenta de varsta s-ar putea sa fi fost de "numai" vreo 20 de ani.(Nu se poate sa nu fi remarcat folosirea timpului trecut). Ea maritata de la 16 ani are o fata in urma unui mariaj fericit pana in momentul in care el incepe sa "umble". Atunci il paraseste pentru un barbat cu vreo 20 de ani mai mare. De ce a ales asa? Din exact aceleasi motive ca si tine. Ce-a urmat insa a reprezentat cosmarul vietii ei fiindca omul asta s-a purtat oribil. El n-a vrut niciodata sa se casatoreasca legitim dar abia a putut sa se desparta de el dupa o gramada de ani. N-am auzit-o niciodata povestind vreo amintire frumoasa legata de aceasta perioada. Totusi s-a intamplat si un lucru bun, pentru care eu n-ar trebui sa ma exprim impotriva relatiei lor: nasterea unei fete minunate.
Da, recunosc, m-ai prins, aici am vorbit de... soacra-mea.
As vrea sa te relaxezi, chiar daca vorbim lucruri nu dintre cele mai placute. Tu stii deja ce vei face, eu vorbesc cu tine doar fiindca-mi face placere. Nimic mai mult.
Maica-mea a avut doua colege de serviciu care s-au maritat asa ca tine. Amandoua groaznic de nefericite. Diferenta de varsta si-a pus amprenta pana la urma in amandoua casniciile si mai apoi au ramas si vaduve si cu copii. Una dintre ele ar fi spus odata: "cand vad pe stada cate una tanara la brat cu unu-n varsta imi vine s-o iau la bataie acolo si sa-i bag mintile in cap!". Saraca femeie suferise mult in viata. Ramasa singura nu s-a mai maritat nicidata.
Lumea cunoaste si alte situatii. VIP-uri cu bani isi aleg sotii tinere si frumoase. Chiar si la noi sunt destule exemple: Valeriu Lazarov cu Augusta Dumitrascu, Ilie Nastase cu... Amalia "nu mai stiu cum" sau Ion Tiriac cu Andreea Marin. Dar in cazul lor, al fetelor, deducem lesne ce urmaresc. Chiar vorbeam cu frate-miu, atunci cand am citit intr-un ziar de Andreea Marin, si-mi exprimam consternarea zicand: "Cum poate sa-i placa de Tiriac?". La care frate-miu raspunde spontan: "Pai de Tiriac imi place si mie!!".(no coment!)
Cand vorbeam de vaduvie intr-un asemenea caz eu nu puneam raul inainte(hai sa fim sinceri!). Vorbeam de evolutia absolut normala a lucrurilor. Orice alta situatie trebuie privita ca pe ceva cu totul exceptional. Viata m-a invatat un lucru: de cate ori am jucat la risc am pierdut. Am adunat o gramada de experiente pana sa trag o concluzie si sa ma cumintesc. Daca aveam o sansa de reusita, dintr-o suta, atunci actionam. NIMENI SI NIMIC PE LUMEA ASTA NU MA PUTEA OPRI ! Doar ca in felul asta am adunat esec dupa esec. Si, din nefericire, unele lucruri nu le voi mai putea repara niciodata.
Tu relaxeaza-te, nu te lasa cuprinsa de emotie. Eu doar vorbesc, nimic mai mult.
Dac-as da timpul inapoi crezi c-as mai actiona asa de nebuneste? Nu-i vorba, si atunci stateam si cantaream situatia dar in ciuda sanselor mari de nereusita eu ziceam: "o sa fie bine!". Si n-a fost.
Stii, gandindu-ma la infidelitate versus vaduvie, cred totusi ca ai avea ceva mai multe sanse sa gasesti un barbat de seama ta si fidel decat unul cu 25 de ani mai in varsta si care sa traiasca pana la 100. Ar merita facut un calcul al probabilitatilor.
Iubita mea sotie ti-ar spune fara tagada ce-ar alege ea dupa aproape 9 ani de casnicie cu un barbat tanar. Pe frate-miu nu-l intreb. El mi-a spus-o deja mai 'nainte.
Parerea universala ca "toti barbatii sunt la fel", adica niste curvari, mie mi se pare pe undeva exagerata. Cunosc o multime de exemple de baieti seriosi. Pe bune! Apoi multi doar dau si ei din gura, dar n-ar fi in stare sa faca mai mult de atat. De aceea, poate si sunt o multime de bancuri in care barbatul isi slaveste virilitatea. Atat mai poate si el sa faca! Bancuri.
Si mai cred ceva: daca am aduna la un loc 100 de barbati "neastamparati", toti locuitori ai aceluiasi oras, si i-am pune sa-si povesteasca faptele de "vitejie", am aduna la sfarsit poate vreo 400 de femei "implicate". Si ca sa vezi chestie, n-am gasi doi care sa vorbeasca de aceeasi femeie. Crezi?
Citesc pe forum foarte adesea ingrijorarea voastra, a fetelor, legata de "viteza" pe care si-au luat-o pustoaicele de la 14 ani. (tacerea baietilor e de inteles in cazul acesta) Sau fete care zic despre sexul facut abia dupa casatorie ca e o prostie.(baietii isi rad deja in barba de placere) Sau discutia, devenita notorie, despre diferenta dintre a face sex si a face dragoste, purtata tot de o fata. (de data asta baietii privesc in pamant, incurcati, neantelegand despre ce e vorba) Adaugam la toate acestea ipoteza ca nici barbatii n-ar mai curvi daca n-ar avea cu cine si tragem o concluzie surprinzatoare: iarna nu-i ca vara dar femeile sunt ca si barbatii!
Logica este simpla, concluzia evidenta, si cu toate astea n-am prea auzit de cazuri in care cate-un jun sa fi renuntat la burlacie pentru a umple de fericire o superba doamna careia postasul ii aduce in fiecare luna cuponul de pensie. Asa ar putea si el dormi linistit, eliberat de grija ca nevasta-i pune coarne.
Mi s-ar parea chiar un lucru superdestept din care toata lumea ar avea de castigat: el, tanar, se insoara cu superba pensionara care, dupa o batranete cum n-a avut in tinerete, moare. Acum el nu mai e deloc tanar, insa neepuizat cum il stim se casatoreste cu o superba fata fara experienta si aflata in cautarea echilibrului. Trece o vreme si el o paraseste pentru prima lui sotie(deh!, prima iubire nu se uita) iar ce-a de-a doua isi gaseste consolarea in bratele pline de putere ale unui tanar admirator. Si figura se repeta le nesfarsit. Toata lumea doarme linistita in tinerete cu gandul la perechea de la batranete. Ce zici?
Sunt sigur ca atunci mult indragita urare "tinerete fara batranete" ar trece, si pe buna dreptate, drept un groaznic blestem.
Blestemat sa fiu si eu dac-oi mai adauga macar o singura litera scrisa cu rosu acestui mesaj kilometric!
Pa! Good-bye! Au revoir! Ciao! Adios!
-
Draga friend, ma simt flatata ca am reusit sa iti starnesc o asemenea reactie (implicit starea de agitatie din ultimile doua zile!). Da, practic hotararea mea este luata si cu toate astea imi face placere sa discutam pe aceasta tema, dar nu dn dorinta de a ma justifica sau de a dovedi ca am dreptate.
Am spus de multe ori ca in viata depind foarte multe de ceea ce ne asumam. Poate ca tu esti dispus sa iti asumi riscuri pe care eu le evit din capul locului. Iti spuneam in postul trecut ca eu nu sunt dispusa sa imi calc peste sentimente doar pentru a ma inscrie in legile firesti (impuse de nu stiu cine?!). Nu cred ca e vorba de lasitate din partea mea! Pur si simplu mi se pare mai potrivit pentru mine sa imi asum un altfel de responsabilitate, cea de a oferi linistea si comfortul unui camin cuminte unui om care nu a avut parte de asa ceva. Poate ca din vina lui, poate nu. Mi-am asumat aceasta responsabilitate in fata Marelui Dumnezeu care mi-a spus ca singurul mod de a avea succes in aceasta privinta (si nu numai, stiu!), este sa stau aproape de El. E o mare provocare! Ca si cand iti pune cineva carbuni aprinsi in mana. Poti sa ii tii? Nu! Trebuie sa iti misti mainile, sa nu te arda! Si toata povestea asta are parti formidabile: sunt constransa intr-un fel pozitiv sa stau aproape de Dumnezeu si aduc slava Lui asupra noastra si asupra caminului meu, sunem si eu si sotul meu si Dumnezeu multumiti si fericiti (termenul e putin bombastic dar imi place). Una din prietenele mele ma sfatuia la un moment dat sa am curajul de a imi lua viata in propriile maini atunci cand am semne ca relatia cu sotul meu nu va mai merge. I-am spus ca uneori curajul presupune sa infrunti problemele pe care le ai si in aceste cazuri fuga nu este o solutie. Da, imi place sa cred ca sunt o luptatoare, imi plac provocarile dar numai cele in care stiu ca imi tine spatele Dumnezeu. Si daca planul meu va esua, ma voi ridica, ma voi scutura de praf si voi pleca mai departe, convinsa ca nu am stiut sa fac un front comun cu Dumnezeu suficient de puternic, ii voi cere mai multa tarie, mai multa intelepciune si sa ma ia in brate atunci cand imi va fi prea greu. Poate ma contrazic putin aici. Data trecuta spuneam ca daca lucrurile nu vor fi asa cum vrem, nu va fi vina mea. Spuneam asta pentru ca, e adevarat, "mai trebuie sa vrea si chinezul sa vanda orezul". Venirea mea in America a fost semnul pe care eu l-am cerut de la Dumnezeu ca e dispus sa binecuvanteze relatia mea cu viitorul meu sot. Daca nu as fi primit viza, as fi stiut ca Dumnezeu nu vrea sa fim impreuna. Ar fi urmat despartirea, fara doar si poate! Dar nu a fost sa fie asa. Si asta e un argument in plus sa cred ca merita sa merg pe drumul pe care sunt acum.
...Recitesc ce tocmai am scris si imi dau seama ca e o insiruire de idei din care stiu sigur ca vei intelege mai mult decat am reusit sa exprim in cuvinte. Nu iti face probleme, nu m-am simtit obligata sa fac destainuiri personale, ci mi-a facut placere!
Cunosc personal un cuplu in care el are 22 de ani si sotia lui are 46 si un copil de varsta sotului. Sunt aici in California, sunt romani si se iubesc! gusturi, mentalitati, situatii diferite pe care poate e cel mai bine sa invatam sa le acceptam asa cum sunt. Mai ales daca nu ne afecteaza personal. Sunt multe cazuri in care exceptia infirma regula, nu o cofirma si atunci e mai important, asa cum iti spuneam, ce isi asuma fiecare.
Te mai astept cu drag on line!
-
Buna Diana...
Am citit in mare parte cam toate mesajele legate de acest subiect!
Poate te intereseaza si parerea mea!
Am o varsta foarte apropiata tie, sunt si eu departe de casa, sunt si mai departe de iubita, care momentan e mai aproape de tine, fiind in Grand Canyon.
Diferenta de varsta! Eu judec aceste lucruri din punctul de vedere al ceea ce conteaza cel mai mult in viata pentru fiecare! In ce fel afecteaza aceasta diferenta de vartsa ceea ce eu imi doresc cel mai mult in viata! Si acest fapt ii da importanta mai mare sau mai mica acestei diferente de varsta!
De fapt la ce te incurca aceasta diferenta? Nu poti sa ai un prieten mai in varsta?, sau un iubit, un sot, sau un tata! Toti murim la un moment dat, si nu putem trai cu teama asta in suflet! Ce e daca el va muri mai repede si mai incet.... nu depinde de noi asta! Daca ma face fericit, daca imi ofera o singura clipa de fericire, si eu consider ca asta compenseaza orice altceva, nu voi refuza acea clipa de fericire pentru ca la un moment dat va trebui sa traiesc singura, sau sa cresc un copil singur! Cum te-ai descurcat pana acum, sunt sigur ca te vei descurca si in continuare! Tu ai spùs-o: esti o luptatoare!
Cineva spunea: Traieste clipa!
Eu iti spun: Traieste-ti viata ca pe o clipa!
Pietro
-
Multumesc pentru incurajare! Stii, oricat de hotarata sunt pe acest plan, uneori chiar am nevoie de o vorba buna, mai ales atunci cand lumea isi indreapta armele impotriva mea. Nu ma refer la tine, draga friend! Ma refer in exclusivitate la cei care chiar incearca sa destrame ceea ce eu cladesc cu destul de multa truda. Dar incercarile lor nu pot face, in fond, altceva decat sa ma faca mai puternica si mai darza in lupta. Si apoi, cineva spunea ca nu ne dovedim a fi intelepti prin capacitatea de a da sfaturi altora, ci intelegandu-i pe cei din jur. Asa ca prefer sa ii inteleg...
-
diferentza de varsta?...sunt oameni care traiesc in 18 ani cat altzii in 30...sunt oameni care au puterea de a iubi la 16 ani cat nu o au altzii oata viatza...Dragostea nu are limite...dragostea este pentru cei ce shtiu sa iubeasca shi pentru cei ce vor sa iubeasc...
-
Care este diferenta intre dragoste si iluzia ca traiesti o mare poveste de dragoste ?
-
Dragostea o simti fara sa iti dai seama, pe cand in cazul unei iluzii ca traiesti o poveste de dragoste... Ei bine, acea iluzie ti-o induci chiar tu. Iti dai seama ca nu simti exact dragostea si atunci iti impui singur(a) aceasta iluzie, tocmai pentru ca tu sa fii fericit.