Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Versuri => Subiect creat de: goeteri din 17 Martie, 2017, 02:12:30 p.m.
-
Îmi plâng piroanele din tălpi pe zidul din Ierusalim,
Cerșesc la minte să-nțeleg de oroarea morții din Berlin.
Nu știu cum Carnavalu’ ascunde în dans asasinate-n Rio...
Și nu pot timp să schimb, să-nviu, tot ce-a pierit; doar spun ”Adio!”.
Mă înec încet pe zi ce trece, voi pierde-o o zi Veneția!?
Mă strigă încă deportații din nord, crunt ger în Iakuția.
Nu mai am mâini, picate arse în kerosen, în plin New York...
N-am cum să strig -sunt răgușit- la cel ce mă subjugă; ”Porc!”.
Tot mai fudul și leneș, pierd, vând țară, cumpăr din Pekin,
Nu cred ”civilizat”... terori nu-s africane, știu Dublin!
Mă paște încă frica stângii, o mojică, hoții Moscovei!...
Ah, n-aș vrea frontiere; ’n țară maiași, nemți, neplecați evrei!
Sângerez tot, cât mai am roșul de eterne drame și războaie
Și stau cap gol -cu trup la fel- să-mi spele neant păcate-n ploaie,
Că-s mai puțin de-ai mei, uciși parșiv, degeaba-n București...
O fi conștiința în toți o zi, să strige-un vinovat; ”Greșești!”?”
Mi-a rămas, lângă, o resursă, s-o întreb pe ea; ”Mă mai iubești?”...
26.01.2013