Romanian discussion room => Povestea mea => Subiect creat de: instinkt din 27 August, 2004, 02:39:52 p.m.
Titlu: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 27 August, 2004, 02:39:52 p.m.
Crede-ma ca ma chinui sa trec peste tot, dar NU POT !!!!! INTELEGI ??? NU POT !!!!!!!!!! A fost ceva superb, crede-ma ca pe mine ma napadesc lacrimile de fiecare data cand ma gandesc la tot ce a fost si nu mai este. Stii prea bine ca nu am jucat teatru nici un moment si ca ti-am spus exact ceea ce simteam. Pentru ca asa sunt. Exact cum m-ai vazut tu. Eu personal nu am avut ocazia sa stau fata in fata cu cineva in viata asta si acea persoana sa fie in halul in care eram eu. Nu stiu cum as fi reactionat. Chiar nu stiu. Dar stiu ca plangeam cu tot corpul meu. Simteam ca explodez de cat de mult si de sincer puteam sa plang. Si ai vazut prea bine lucrul asta. Nu am crezut ca se poate plange in halul asta, nu am crezut ca voi ajunge sa cunosc o durere asa de mare. Pentru ca de o saptamana si ceva, sunt distrus. Efectiv distrus. Am incercat sa ma mint, crezand ca poate voi intalni pe altcineva, sau ca poate ar putea iesi ceva cu altcineva (stii prea bine cine), dar nu a fost sa fie, tocmai pentru ca inimioara mea s-a cuibarit intr-un singur loc.
Mai tii minte cand vorbeam noi si cand am aflat ca inainte sa ne cunoastem, inainte cu un an, am fost impreuna in acelasi loc, la acelasi concert si nu ne-am intalnit? Mai tii minte ? Cineva acolo Sus a vrut ca noi sa ne cunoastem la un an dupa acel concert. Si a facut sa ne cunoastem intr-un mod cu totul deosebit. Doi copii care nu aveau de unde sa se cunoasca, au hotarat sa faca acelasi lucru intr-o dimineata. Sa intre pe mirc dupa o gramada de timp. Si uite asa a inceput totul. Si din cei doi copii care eram, am ajuns sa crestem impreuna si sa descoperim impreuna multe (dar totusi f putine) din bucuriile vietii. Sunt perfect constient ca mai sunt o infinitate de lucruri de descoperit si ideea este ca vreau sa le descopar alaturi de tine si nu de altcineva. CREDE-MA CA ATUNCI CAND TE-AM PIERDUT, MI-AM PIERDUT ORICE SPERANTA DE A MAI GASI FERICIREA PE ACEST PAMANT. PENTRU CA TU AI FOST, ESTI SI VEI FI FERICIREA MEA, ORICE S-AR INTAMPLA. Nici nu stii cat doare sa stiu ca nu te mai am langa mine. Sa stiu ca esti in alta parte, sa stiu ca nu mai pot sa te strang in brate si sa ma joc in parul tau roscat si moale... Ce mult imi placea sa imi mangai corpul cu parul tau umed... Ce senzatii... Si ce mult ne placea sa plangem de fericire... Si la mare anul trecut si la tine acasa, intr-una din noptile in care am dormit impreuna... M-am uitat in toate pozele pe care le avem impreuna intr-un an si 3 luni. M-am apucat sa citesc rand pe rand toate mesajele pe care le am de la tine, toate mailurile si felicitarile virtuale pe care le am de la tine si am observat cum a crescut relatia noastra. Cum s-au intamplat toate. Iti multumesc din suflet pentru fiecare secunda de bucurie si fericire pe care mi-ai oferit-o, iti multumesc din suflet ca ai facut un pas important in viata ta alaturi de mine si iti multumesc din suflet, ca ai aparut in viata mea. Ii multumesc Bunului Dumnezeu, ca te-am intalnit si nu voi avea liniste si pace in suflet pana ce nu voi cunoaste fericirea completa langa tine. Poate peste cateva luni, poate peste un an. Nimeni nu stie si nimeni nu o sa poata sa spuna ce va fi. Atat imi doresc: sa fim din nou impreuna, asa cum eram o data, sa vin la tine dimineata fara sa te anunt si sa iti fac surprize, sa mai cautam si alte animalute de plus, cum este toto, de care sa te indragostesti si cu care sa dormi cand nu sunt langa tine...
Sunt fericit ca mi-am luat masina alaturi de tine. Sunt fericit ca o numeam Matilda impreuna. Sunt fericit pentru toate lucrurile care s-au intamplat intre noi. Inca nu am reusit sa vad partile negative ale acestei relatii, cu toate ca stiu ca exista. Dar tot ce a fost a trecut, pentru ca ne-am iubit si pentru ca prin iubire, vindeci totul.
Durere. Un simplu cuvant si totusi un mod de a trai atunci cand pierzi totul. Un sentiment necunoscut pentru multi dintre noi si totusi o traire pentru cei care iubesc si sufera din iubire. Te-am iubit din prima zi in care te-am vazut, te iubesc si acum si crede-ma ca o sa te iubesc orice s-ar intampla pe pamantul asta. Sincer, sunt o gramada de lucruri care ma napadesc acum si cred ca as scrie saptamani intregi... As scrie probabil povestea noastra pas cu pas...
In mailul asta este doar o mica parte din tot ce am eu de spus si ceea ce simt...
Semnat: puiutul tau mic...
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: androgin din 27 August, 2004, 08:00:08 p.m.
mergi mai departe, omule! mergi! pentru cineva care are atat de multe de oferit imi pari mult prea inradacinat in trecut... timpul poate lucra in favoarea ta...numai sa-l lasi!
PS: si eu ma credeam sfarsita candva...ma sufocam de durere! (crede-ma ca nu exagerez) apoi am inceput sa ma gandesc mai mult la mine, iar cand m-am descoperit cu adevarat am avut magnifica surpriza de a intalni dragostea ce mi se cuvenea! gandeste-te la tine...
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: friend din 27 August, 2004, 08:29:33 p.m.
Totul este prea proaspat inca pentru tine. Intelegem ce simti si iti respectam durerea. Nu cred ca ai venit intre noi sperand sa gasesti formula magica ce ti-ar aduce inapoi iubirea pierduta. Dar daca ai cautat un umar pe care sa plangi atunci, fii sigur, l-ai gasit.
Ce pare imposibil de acceptat pentru tine in aceste momente e ca ceva asa frumos poate fi pierdut pentru totdeauna. Am trecut multi prin momente asemanatoare si nici noi n-am crezut dar iata ca ne-am convins. Timpul e cel care rezolva aceasta problema fara rezolvare. Intr-o zi te vei trezi un alt om. Cu o alta inima, vei privi viata cu alti ochi. Atunci iti vei aduce aminte aceste cuvinte.
Dar imi imaginez un pic reactia ta: ''Dar nu vreau sa uit! Nu vreau vindecare! O vreau pe ea!'' Orice s-ar spune aceasta stare de plans are ceva placut in ea. Ne place si sa ne vaitam si sa ne victimizam si sa ne plangem de mila. Acesta e adevarul, chiar daca nu ne place sa-l recunoastem. Nu-ti cer insa sa ma intelegi acum. E inca vremea plansului. Plangi! Totul este prea proaspat pentru tine...
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 27 August, 2004, 09:34:07 p.m.
Deja au trecut 3 saptamani de cand s-a intamplat totul, asa ca nu stiu cat de "proaspat" mai este totul... Adevarul e ca dupa un an si aproape jumatate de relatie cum am avut, o sa imi trebuiasca mai mult de 3 saptamani sa trec peste toate... O sa va arat poze si cu mine si cu ea, ca sa va dati seama cum eram impreuna... Cat despre umarul pe care sa plang, ma bucur enorm ca v-am gasit pe VOI si sunt sigur ca o sa ne intelegem de minune...
Si sper sa vina ziua in care voi posta aici o scrisoare de dragoste pentru cea pe care o voi iubi... Daca voi mai putea iubi vreodata...
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: friend din 27 August, 2004, 09:35:46 p.m.
Asa da! Deja e mult mai bine.
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: androgin din 27 August, 2004, 09:58:21 p.m.
:) vei mai putea iubi!
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 28 August, 2004, 10:32:31 a.m.
Ce mult as vrea sa pot sa cred asta acum... Nu mai stiu ce sa mai fac. Dati-mi sfaturi sa mi-o scot din minte ca altfel innebunesc. O doresc enorm de mult inapoi, dar pe de alta parte ma gandesc ca ar putea face din nou ceea ce a facut si asa ca mai bine incerc sa o uit si sa o iau de la capat cu altcineva... Pls help me, ca simt ca imi pierd mintile efectiv...
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: DIANA din 28 August, 2004, 04:42:19 p.m.
Pentru mine cea mai utila "reteta" in asemenea situatii ( ce, credeati ca nu am trecut prin asa ceva? Doar v-am povestit una din experientele mele!) a fost sa imi propun lucruri menite sa ma implineasca personal si apoi sa ii demonstreze "ticalosului care nu a stiut sa imi pretuiasca dragostea" ca ar fi avut motive bine intemeiate sa ramana langa mine. La un moment dat gandurile de razbunare au disparut. Dar efectul lor s-a simtit si nu intr-un sens rau. Eu, insa, m-am trezit vindecata de suferinta si cu o gramada de lucruri de facut pe lumea asta, asa incat nu am mai avut timp sa ma gandesc la "El". Stiu, e usor sa dai sfaturi cand esti in afara situatiei, insa crede-ma, "ce nu te omoara te face mai puternic" si "fiecare sut in fund inseamna doi pasi inainte!" Ai sa vezi! Daca nu e asa, sunt probleme, ori nu e cazul tau! Sunt convinsa ca ai si forta si inteligenta sa mergi mai departe si sa lasi trecutul acolo unde ii este locul. sa iei doar ce este folositor si placut din el si sa te indrepti spre plaiuri cu mai mult soare si pamant mai fertil in care sa rodeasca samanta ta buna si plina de dragoste. Te iubim!
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: RocksyBaby din 29 August, 2004, 11:57:51 p.m.
Nu prea am ce sa iti zic,insa as vrea sa iti dau un exemplu asemanator cu al tau,si vei trage o concluzie.
Cunosc o tipa care a fost cu un baiat timp de 6 ani.Au crescut impreuna,ea s-a angajat la 15 ani la o cofetarie la care el era fiul partonului.Cred ca pentru ea,el era totul...imi povestea o data cum prietenul ei stie sa ii faca surprize,cadouri,o face fericita,se simte bine,iubita...era parca vrajita... Insa un ochi obiectiv ar fi analizat altfel...ei deja nu se mai potriveau...ea era prea inalta pentru el,ea era slaba el grasut,ea era cam saraca,el ft bogat,etc. Relatia lor rezista pentru ca ei au experimentat impreuna,au crescut impreuna...
Sfarsitul relatiei l-a determinat certurile dese din ultimul timp...ea a inceput sa recunoasca faptul ca au personalitati diferite si nu se potrivesc... Intr-un final,el a decis ca are nevoie sa-si traiasca viata si in alt mod...sa se distreze...sa experimenteze...
Sincer,am admirat modul in care ea a reactionat...a reusit pur si simplu sa se autoeduce si sa se controleze...a plans o vreme pt ca nu era invatata sa fie singura...dar dupa ce s-a calmat si a inteles situatia a inceput sa isi faca prieteni noi.Apoi si-a gasit si un iubit,dar nu mai vrea sa isi puna inima la bataie...mi-a zis ca ii pare rau pt timpul pierdut...A invatat sa se distreze si acum pot zice ca e un alt om...
Probabil ti se pare ca povestea asta nu se aseamana cu a ta,insa gandeste-te ca ACESTA NU E SFARSITUL...poate ca e doar inceputul...invata sa te distrezi iar...sa traiesti putin egoist,insa,ii dau dreptate lui frend ... mai intai descarca-te!
Succes...
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 30 August, 2004, 07:30:35 a.m.
Am incercat. Credeti-ma ca am incercat sa las totul la o parte si imi doresc enorm de mult sa ma trezesc intr-o dimineata si sa fiu un alt om. Sa zic ca din clipa aia, nu trebuie sa mai sufar, ci sa traiesc altfel... Lucrez cu ea in acelasi departament. Eu am adus-o aici. Poate ca daca nu o aduceam sa lucreze aici, nu l-ar fi cunoscut pe nemernicul care mi-a distrus viata... Va dati seama ce greu imi e sa ii vad plecand impreuna de la servici, sau stand impreuna in pauzele pe care le avem...
Mi-e frica de tot ce urmeaza sa fie... mi-e frica de ceea ce va fi... nu vreau sa o iau de la capat cu altcineva, ci vreau sa fie ea cea langa care sa ma trezesc pentru tot restul vietii...
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: friend din 01 Septembrie, 2004, 12:57:46 a.m.
''nu vreau sa o iau de la capat cu altcineva, ci vreau sa fie ea cea langa care sa ma trezesc pentru tot restul vietii...''''
Seamana cumva cu: ''... imi imaginez un pic reactia ta: ''Dar nu vreau sa uit! Nu vreau vindecare! O vreau pe ea!'' sau mi se pare doar mie?
Daca nu doar mi se pare, atunci trebuie sa-ti dai seama ca, fie si doar in mica masura, ne pricepem la problema ta. Nu-ti cer sa ne si asculti sfaturile - adica sa treci la treaba! - ci doar atat: crede-ne!
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: friend din 01 Septembrie, 2004, 03:31:05 a.m.
Si inca ceva!
"Credeti-ma ca am incercat sa las totul la o parte si imi doresc enorm de mult sa ma trezesc intr-o dimineata si sa fiu un alt om. Sa zic ca din clipa aia, nu trebuie sa mai sufar, ci sa traiesc altfel..."
Daca insinuezi ca doar propunandu-ti sa fi alt om, asta e de ajuns ca sa te si schimbe, atunci... las-o balta! Asa ceva nu exista! Doar ti-am zis: e o chestiune de timp! Timpul rezolva aceasta problema. E adevarat, insa, ca si tu poti accelera sau intarzia totul. Deznodamantul insa va fi acelasi! Din pacate nu cel pe care ti-l doresti tu cel mai mult. Dar vei trai! Mult si bine! Nu-ti cer decat sa ma crezi!
Si fiindca insisti mult... o sa-ti spun ca am trait asta pe pielea mea! Iata, pe scurt datele problemei:
Tipul relatiei: dragoste mare (cu de toate). Durata: aprox 2 ani. Planuri de viitor: casatorie. Copii din aceasta relatie: Doamne fereste! Locul evenimentelor: facultate, dar mai mult in camera ei din camin. A noastra, de fapt, pana la urma, si a altor vreo 4-6 "tovarasi de suferinta".(numarul varia, ca, deh!, se mai si cearta lumea). Locul de munca: aceeasi grupa. Colegi, adica. Motivul ''problemei'': decizia mea de a merge pe un anumit drum. De fapt, decizia ei de a nu veni cu mine! (incapatanata) Consecinta1(o luna): sut in fund(ea)(mie), despartire, lacrimi, jale, bocet, lasat mai moale, negociere, nou acord, impacare, incalcarea acordului(ea), sut in fund(mie)(eu!), inima rea, jale, bocet, interventii negociatori (oameni de bine), ea - neclintita! eu - ca ea!, reprosuri(ea)(mie!), reprosuri(eu)(dar tot mie!), reprosuri negociatori(mie, cui altcuiva!), lacrimi, dor, ganduri negre, ''Sa cedez eu? A suta oara tot eu?''(eu), ramanere pe pozitie, dusuri reci... In plus: pentru mine - cautarea unei camere in camin; pentru ea - cautarea unui coleg de camera. Eu gasesc primul! Ea a doua, dar destul de repede. Consecinta2(trei luni): nopti fierbinti(ea), nopti si mai fierbinti(el), nopti albe(eu); intalniri la scoala(zilnic)(toti trei), intalniri la masa(eu)(cu ei doi), intalniri pe scari, in campus, prin camin; pupaturi(n-ai sa vezi!)(poate intre ei), ignorarea mea(ea), priviri manioase(el)(mie)(...deja dormisera impreuna!), privire in pamant, vinovata(eu), fumat(ea)(de cand astepta!), culcat seara impreuna(ei), culcat singur(eu), adormit spre dimineata(toti trei); trei luni la fel(pentru mine)(ei... mai schimbau!)(banuiesc), sculat soare, senin(ei), sculat bine-merci(eu)(nu pot sa cred!), culcat din nou(eu), trezit fericit(eu)(mai, sa fie!), ei... (dar, deja, cui ii mai pasa!). Consecinta3(forever): casatorie(ei), a doua tinerete(eu)(doar aveam 21 de ani), prietenii, proiecte, actiune(eu), doi ani nici o relatie(eu), ''hopa, iata o fata interesanta!''(nu pot fi eu!)(e ea), zice ''da!''(ea), eu... intrebasem, casatorie, petrecere, prima noapte(dupa doi ani nu mai dorm singur)(nici nu prea dorm, de fapt), artificii, activitati zilnice, artificii, greturi(ea), adio artificii, suntem trei, depresie postnatala(ea), ''armonie pe trei voci'', bebelus plangacios, nopti albe, adio artificii, bebelusul creste, incepe sa doarma linistit, artificii din nou, tineri si... inconstienti(noi), tot artificii, greturi!, Buf!, sfarsitul lumii, ba nu! iata ca supravietuim, suntem patru, bebelusa e cuminte, doarme, nopti frumoase(pentru toti), bine, recunosc: artificii; tineri dar cu mintea la cap acum(noi), .... samd. Cat despre EI (ceilalti), le doresc numai bine, dar de mult nu ma mai preocupa viata lor. Eu o am acum pe a mea!
Cam asa sta treaba! Daca, cel putin, am reusit sa te fac sa zambesti, e semn de vindecare! Daca nu, nici nu vreau sa ma gandesc ce se-ntampla! O sa-ntorc foaia si o sa-mi propun sa te fac sa... plangi! Dar nu de situatia ta ci de necazurile si tragediile altora. Asta ca sa uiti de tine! Dar asculta sfatul meu: mai bine zambesti acum! Crede-ma!
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 01 Septembrie, 2004, 09:26:22 a.m.
Mi-a inflorit un oarecare zambet in coltul gurii, dar nu a avut putere sa razbata... :(
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: Aimee din 01 Septembrie, 2004, 01:30:42 p.m.
friend.....ai talent.Lucrezi cumva pe la vreun ziar?
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: Goddess din 01 Septembrie, 2004, 02:15:27 p.m.
Ea isi traieste viata in continuare, de ce nu incerci sa faci si tu acelasi lucru?Lasa trecutul in pace...amintirile sunt ptr a ne face viata fericita atunci cand avem necazuri(ex...in momentele triste sau pur si simplu cand ne asteapta batranetea, intotdeauna trecutul ne face m fericiti), acum pur si simplu trecutul este sursa suferintei tale.
Ca sa treci peste trebuie in primul rand sa vrei, sa iti doresti cu adevarat sa fii alt om, sa ai parte de o viata fericita, sa fii un om puternic si sa poti fi independent.Tu insa, nu poti renunta la ea nici acum cand apartine altuia.Uit-o.....este greu....dar nu imposibil!....Ia-ti un concediu, pleaca undeva departe de amintiri(o sa iti fie m ushor ), ascunde suvenirurile pe care le ai de la ea(poze, biletele....), fa-ti noi prieteni si in primul rand fa lucruri care stii ca te fac fericit.Iesi la un fotbal cu prietenii, la o bere si incearca sa nu te m gandesti la ea.Totul este posibil daca vrei cu adevarat.Nu exista nu pot!
Trebuie in primul rand sa ai incredere in fortele tale.Nu trebuie sa fii in viata dependent de nimeni si de nimic.Trebuie sa fim puternici!
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 01 Septembrie, 2004, 02:45:39 p.m.
De cele mai multe ori, se spune ca "nu exista NU POT, exista NU VREAU". Sincer sa va spun, nu stiu in care din cele 2 cazuri ma incadrez. Am iesit cu fosti colegi de liceu la bere, au incercat sa ma mai linisteasca... Am fost plecat 2 weekenduri consecutiv la mare, voi pleca sapt viitoare la zilele mediasului, dar sincer sa fiu, parca aceste drumuri si toate locurile imi aduc aminte de EA. Recunosc ca am o MARE problema. Cum bine spuneati, ma agat prea mult de trecut. Dar cred ca nu vreau sa renunt la trecut, tocmai pentru ca mi-e frica de ceea ce urmeaza sa se intample in viata mea. Daca nu va mai fi la fel de bine ca inainte? Daca nu voi mai fi la fel de fericit ca inainte? Daca nu voi mai avea puterea sa o alint in diverse feluri pe cea de langa mine? Daca, daca, daca... In clipa de fata, intreaga mea existenta se bazeaza pe acest cuvant: DACA... E ora 14.48. Se implinesc 3 saptamani, 3 zile si aproape 6 ore de cand ne-am despartit. De cand nu mai simt ca traiesc....
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: friend din 01 Septembrie, 2004, 04:16:22 p.m.
"Mi-a inflorit un oarecare zambet in coltul gurii, dar nu a avut putere sa razbata... "
Excelent, prietene! Nici nu ma asteptam la mai mult. Vindecarea e aproape! Asculta sfatul "medicului"! Si crede-l.
Ai noroc: m-am hotarat sa ma tin strans legat de tine precum bolovanul de gatul celui ce vrea sa se arunce in mare. Ori renunti la idee, ori ne ducem amandoi la fund! Alege!
Dar, gandeste-te: n-ar fi pacat de noi?
Titlu: Pentru Aimee
Scris de: friend din 01 Septembrie, 2004, 05:36:47 p.m.
friend.....Lucrezi cumva pe la vreun ziar?
Ce ziar! Construiesc, la propriu, viitorul luminos al Spaniei si sustin, la negru, economia Romaniei! "La greu!" >:(
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 01 Septembrie, 2004, 09:42:27 p.m.
"Dar, gandeste-te: n-ar fi pacat de noi?"
Cum bine spuneai intr-un alt post, rar mai gasesti ca noi. Ramane de vazut daca ne vom duce la fund sau daca ma vei tine la suprafata. Oricum, iti multumesc anticipat pentru tot ce ai spus, ai facut si pentru tot ce imi vei spune si pentru toate sfaturile pe care mi le vei da. Inseamna enorm pentru mine... Multumesc.
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: friend din 01 Septembrie, 2004, 09:50:57 p.m.
De regula, bolovanul respectiv nu prea e folosit pe post de pluta! Dar noua TOTUL ne este posibil! Cred ca am fi in stare sa si zburam cu bolovanul! ;)
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: minerva din 01 Septembrie, 2004, 11:53:06 p.m.
Am scris si eu un fel de scrisoare... Poti sa o citesti... am lasat-o comentariu in"zona libera". M-am gandit ca locul ei e acolo unde... dragostea doare.
Ps.: nu te duce la fund! Uite imi pun cativa plasturi pe rani. Mai am, ii putem imparti.
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 02 Septembrie, 2004, 08:16:17 a.m.
Chiar ii imparti cu mine ? Credeti-ma ca am citit ultimele 2 reply-uri si am inceput sa rad. Sa rad de fericire si de bucurie ca va am pe voi. Ranile se vor vindeca, probabil cu plasturi de la minerva, dar cicatricele vor ramane pentru totdeauna.
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: minerva din 02 Septembrie, 2004, 10:59:14 a.m.
da, cicatrice raman. sa speram ca intr-o zi ne vom putea uita la ele si amintindu-ne cu bucurie ca am visat, ca am avut... sa speram. cred cu tarie ca e mai bine sa iubesti si sa pierzi decat sa nu iubesti niciodata. ma bucur darul meu si al celor de aici l-ai transformat in ras.
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: friend din 02 Septembrie, 2004, 01:39:24 p.m.
A RAS, fratilor, deja! :D
Baiatul asta chiar progreseaza nu se incurca. Stiam noi ca merita!
Si nu cred ca e de la prea multii lui prieteni care l-au invitat la o bere! Fiecare. ;)
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 02 Septembrie, 2004, 02:54:02 p.m.
Sper ca e un semn bun ceea ce mi se intampla... Si totul, datorita voua ! Multumesc. !
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: friend din 02 Septembrie, 2004, 03:25:50 p.m.
Vedeti, datorita noua! Stiam ca nu-i de la bere!
Si noi iti multumim pentru frumoasele tale cuvinte cu care ne gratulezi ori de cate ori ai ocazia. Nu peste mult timp vei putea intra si tu in pielea noastra, in care noi nu mai incapem, atunci cand facem cu adevarat ceva pentru cei de langa noi! Te iubim. De mult.
Grabeste-te, avem deja o piele subtire, fina, sensibila, pregatita pentru tine! :) Ne bagam? ********
;D(eu) Yuhuuu..! Ce biineee... ! Suuper! Yes! Yes! Yes! Oaaauuuu!....(Nu ma vede nimeni.)Eeeeei!.... Am lasat departe vise, amintiri..(dans)
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: DIANA din 02 Septembrie, 2004, 08:36:03 p.m.
Stau si scriu afara pe terasa. undeva in preajma e un gandacel mai mare, tare fumos, dar zboara si se tot da cu capul de unul din stalpii casei. Sa fie vre-un sinucigas din dragoste? Bravo, instinkt! Devii unul dintre noi, un "Gigi Duru"! ;)
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: DIANA din 02 Septembrie, 2004, 08:39:59 p.m.
aaaa...urmatorul, va rugam! Cate unul ca doar nu-i concurs! :)
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: friend din 02 Septembrie, 2004, 08:57:30 p.m.
Tu ce crezi: s-a vindecat deja? Totul e prea rapid. Are nevoie ca timpul sa-si faca lucrarea pana la capat. Si apoi, "trecutul" e prea aproape de el in fiecare zi. Eu cand am trecut prin exact asa ceva as fi vrut sa ma aflu pe partea cealalta a pamantului, cat mai departe de ea. Dar noi eram colegi si sanse sa prind vreo bursa de studii la vreo universitate americana aveam cam tot atatea cate are si gandacul tau ca sa-ti darame casa! ;)
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: DIANA din 02 Septembrie, 2004, 09:31:46 p.m.
Nu, e clar ca mai e nevoie de timp pana sa se vindece. Dar cred ca e pe drumul cel bun si asta e un lucru extraordinar! Cred ca in fiecare din noi mai sunt sechele ale trecutului dar depinde de noi sa ne folosim de ele in mod constructiv, pentru iubirile prezente si, deopotriva, pentru cele viitoare! Cu drag!
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 02 Septembrie, 2004, 10:44:12 p.m.
Dragi prieteni, aveti dreptate. Inca nu m-am vindecat. Desi incepusem sa cred ca nu mai am legatura cu trecutul, ma trezesc in fiecare dimineata si primul lucru care imi vine in cap este loredana. In fiecare dimineata ma gandesc daca a dormit acasa sau pe unde a mai fost in oras cu fostul meu coleg de servici. Eu o vad pe ea in fiecare zi la servici. Cum bine a spus si friend, in clipa asta imi doresc sa fiu undeva prin australia sau africa de sud... Cred ca distanta asta m-ar ajuta fantastic de mult... Mai am pana sa ma vindec... Dar o sa vina si ziua aia... Sper....
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: friend din 02 Septembrie, 2004, 10:59:32 p.m.
E extraordinar deja ce se intampla cu tine, nu ca nu m-as fi asteptat! Daca pana acum iti incepeai mesajele cat de cat optimist si sfarseai intr-o nota trista, de data asta incepi normal dar sfarsesti intr-o nota pozitiva. Extraordinar!
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: friend din 04 Septembrie, 2004, 01:29:48 p.m.
Dragul meu instinkt,
Nu trebuia sa fugi in alta parte crezand ca aici doar mesajele cu nota optimista isi au locul. Imi imaginez ca asa ti-ai spus! Nu, noi nu asteptam minuni peste noapte. Era chiar foarte bine sa exprimi aici starea din acest moment. Sus-jos e o alternanta perfect normala. Pentru oricine va trece printr-o experienta asemanatoare ar fi fost chiar recomandat sa gaseasca aici experienta ta, cu suisuri si coborasuri.
Noi vorbim de oameni, nu de roboti. Chiar si acestia mai clacheaza, uneori. Dar o inima de carne care a adunat atatea doruri! Te sfatuiesc sa revii la acest topic pentru ca peste timp sa putem arata exemplul tau celor mult prea multi ce vor veni sa caute aici alinare.
E drept, noi ne-am bucurat de progresul tau dar exprimanadu-ne asa cum am facut-o am vrut sa te incurajam si sa-ti ridicam moralul. N-avem nici cea mai mica indoiala in privinta vindecarii tale. Esti unic, in felul tau, in modul in care iti deschizi sufletul si-ti descrii trairile, dar in privinta suferintei tale esti la fel ca noi toti ceilalti cu vreme in urma. Nimeni nu mai plange dupa o vreme. Ai inteles, cred, din experienta mea trecuta ca am avut nevoie de mai mult de trei luni ca sa scap de cosmaruri.
Am suferit mult si sufletul mi-era un imens oftatat. Am plans, da, si eu! Nu o lacrima, doua, ci milioane am varsat. Se rupea patul sub mine. Vai, de-ai stii ca toti am trecut prin asta! Momente prelungi de melancolie si priviri fixe aruncate in tavan. Nu poti incepe sa te distrezi in perioada asta, cand tu de fapt treci printr-un doliu. Iubirea dintre voi a murit! Ma refer la relatia care va lega. Dar daca n-ar exista uitare nimeni n-ar rezita pe lumea asta.
Uita-te la noi cum vorbim insa azi. Avem puterea de a rade, glumim. De fapt nici nu-i vorba de putere, asta presupunand un efort, ci vorbim cu mare usurinta. Nu in chip usuratic insa! - de aceea ne straduim sa facem totul cat mai bine cand ne oferim sa-ti fim de ajutor.
Deja sunt multe pe care nu le intelegi, dar iti voi spune ceva indraznet. Pentru cei a caror suferinta a fost de data mai recenta n-o sa li se para nici lor credibil, dar asa e: dupa o vreme vor disparea chiar si.... cicatricile! Nu o sa fi un om ruinat, handicapat sufleteste, incapabil de o relatie noua careia sa te daruiesti total si care sa te implineasca plenar. Vei iubi cu ardoare, fierbinte, pasional si te vei darui unui suflet care sa te merite. Ma bucur deja pentru fata care te va gasi, dar si pentru tine ca vei experimenta din nou trairi sublime si ca te vei putea darui fericirii unui suflet drag pentru toata viata.
Crezi ca eu, cand spun sotiei mele "Te iubesc!" ma gandesc la faptul ca am spus asta si alteia inainte? De fapt stii cum ma adresez sotiei mele? "Iubire"! Cand trec prin aceleasi locuri incarcate de romantism, de data asta cu "iubire", amintirile nu imi tulbura bucuria de a fi langa ea. Nici chiar in momentele noastre cele mai intime nu imi zboara gandul catre... "placerile" trecute. Niciodata! Pe forum am deschis un topic in care imi scriu poeziile de dragoste, gandindu-ma la sotia mea, de care ma leaga o iubire fierbinte chiar si dupa aproape 9 ani de casatorie. Cand ma gandesc la ea mi se umezesc ochii. Cu trecerea timpului ne iubim tot mai mult. Iubirea noastra nu are moarte. Abia langa ea am inceput sa iubesc cu adevarat! Iar sotia mea se crede cea mai norocoasa sotie. Asa zice ea, desi toate sotiile au dreptul la fericire. De ce oare crede asta? Fiindca nu mai stiu sa iubesc, sa ma daruiesc si sa fac fericita pe aceea care ma iubeste... ca pe soare?
Vei iubi si vei fi iubit cum n-ai cunoscut pana acum! Nu-mi spune: "as vrea sa cred ca asa va fi!" Asa va fi! Ti-o jur!
Si nu te mai ascunde prin alte topicuri. Vino aici unde ti-e locul si nu pleca decat cand te vei fi vindecat. Da afara totul aici si descopera-ti starile de sus-jos! Prin ele nu ne vei dezamagi, de cate ori trebuie sa iti repet.
Te iubim, nu te ascunde de noi!
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: friend din 04 Septembrie, 2004, 02:01:11 p.m.
Si inca ceva. Fa-ti aici jurnalul trairilor tale zilnice. N-as indrazni sa-ti propun asta daca nu as cunoaste cat de deschis esti si daca experienta ta n-ar fi extrem de folositoare! Scrie zilnic. Topicul incepe frumos, cu una din ultimele scrisori catre "ea" si continua pefect pentru ceea ce ar putea fi o oglinda a acestei perioade dificile. Laude i se cuvin lui andro fiindca a deschis acest drum aici. Sfarsitul va fi sublim, insa. Nu spun mai multe ca sa nu crezi ca vreau sa ma folosesc de tine spre alte scopuri. Vei vedea insa ca "bolo" are dreptate.
Scrie gandindu-te doar la tine si nu la altii, fii sincer si onest. Dar si increzator. O sa fie bine! - iar cand spun asta iti pun o mana pe dupa umeri si te strang usor, aducandu-te aproape de mine ca sa simti ca nu esti singur, ci langa prieteni pe care te poti baza. Prietenii adevarati la nevoie se cunosc!
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: DIANA din 04 Septembrie, 2004, 08:39:17 p.m.
Ideea cu jurnalul mi se pare excelenta si ti-o reocmand si eu. Am jurnal de aproape 14 ani si ma amuz teribil cand il rasfoiesc si regasesc clipele mele tulburi, momentele mele de tristete si de framantare, iubiri pe care le consideram totale, iubiti cu care speram sa ma marit, dezamagiri, promisiuni ferme ca "Le voi arata eu cine sunt!", momente de deprimare si renuntare la viata, reveniri, sperante, urcusuri si coborasuri din mine si in mine insami, amintiri frumoase, din vremuri pe care le-am depasit de mult! Farmecul vietii! Imi sunt dragi toate trairile mele si ma bucur sa le regasesc in jurnal! Datorita lor pot spune ca viata e frumoasa si ca simt ca evoluez. Sper ca nu ti-am ruinat surpriza, draga friend! Si daca am facut-o, imi cer scuze! ;)
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: friend din 06 Septembrie, 2004, 09:09:36 p.m.
Instinkt, te asteptam inca aici! Si nu ne grabim deloc! Iata ca gasim si ce sa facem! Iti place? Avem tot timpul din lume! Vino cand vrei tu! Te iubim, fii linistit! Noi, toti prietenii tai! Si nici nu obosim... Sa-ti tot repetam ca...
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 06 Septembrie, 2004, 09:37:23 p.m.
Voi reveni cat de curand cu un post mai lung. Desi credeam ca am scapat, se pare ca timpul le rezolva pe toate, dar greeeeuuuuuuuuu....
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 09 Septembrie, 2004, 10:19:25 p.m.
Salutare la toata lumea. Friend, nu am vesti deloc bune. Am revenit pe acest topic, dar nu pentru ca mi-as fi revenit miraculos, ci tocmai pt. ca nu dau deloc semne de imbunatatire. In fiecare zi, mi-e din ce in ce mai greu sa o vad la servici, in fiecare fac tot posibilul sa evit contactul cu orice poate sa imi aminteasca de ea, dar nu reusesc. Acum 5 minute am intrat in casa. Am fost in oras cu niste prieteni, la un restaurant. Nu mi-au spus unde. Cand am ajuns acolo, am descoperit ca era restaurantul unde am fost in oct anul trecut, de ziua ei de nastere... Am simtit ca innebunesc. Nu stiu ce sa mai fac. Toata lumea imi spune sus si tare ca timpul le rezolva pe toate... Dar CANDDDDDD????????????????
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: DIANA din 09 Septembrie, 2004, 10:38:27 p.m.
Draga instinkt, nu cred ca e cazul sa disperi! ceea ce traiesti acum e la o intensitate care se atenueaza cu timpul (chiar daca suna banal!). Daca mananci inca de 10 ori in restaurantul de care ne vorbesti, cred ca pana la urma o sa te plictisesti sa o tot vezi pe fosta prietena acolo, in imagini din amintire. Si iti trece! Asa suntem noi oamenii! in cazul asta e o binecuvantare ca avem puterea ne plictisim! Te invit sa te plictisesti! Traieste banalitatea firasca a lucrurilor fara teama! noi continuam sa te iubim...banal...dar sincer si curat! :)
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: friend din 09 Septembrie, 2004, 11:39:20 p.m.
Salutare instinkt. Nu-ti ascund ca ma bucur sa te reintalnesc! Am avut cu totii o perioada destul de agitata in ultimul timp, de cand nu ne-am mai vazut. Stiam sigur ca asa va fi si ca vei reveni aici, nu cand ti-ar fi mers bine, ci din contra, cand ti se vor fi terminat bateriile! Te-au tinut chiar mai mult decat ma asteptam! Semn bun!
Ce pot sa-ti spun, acum, cand vad ca deja aplici toate sfaturile primite? Decat... sa te fac sa ma simti alaturi de tine in perioada asta grea! Cu totii te sustinem in efortul tau de a-ti reveni! Uite, Diana chiar, mi-a luat-o inainte! Nimanui nu-i este indiferenta suferinta ta! Ne esti tare drag!
Ce sa-ti spun, acum, repede? Ca suferinta are si o fatza frumoasa! Prin ea ni se face inima mai buna. Doar asa viata ne innobileaza sufletul. Vei culege roadele acestea atunci cand s-or coace. Te vei bucura tu si cei de langa tine de roadele ei dulci. Acum, necopt, fructul e acru-amar! Cine-l poate suferi? Dar n-ai sa mori! Si fructul se coace de la sine, nici nu sti cum! Deja situatia asta te-a obligat sa faci o analiza minutioasa si sa tragi invataminte. Nu recunosti tu ca acum cunosti mai multe si ca deja, intr-o alta relatie, te-ai comporta diferit?
Si, in plus, remarc eforturile prietenilor tai. Ma pot baza linistit pe ei, caci se vede ca tin la tine! O mai dau ei in bara uneori, dar iubirea lor va risipi impietrirea ta, datorata durerii.
Tu intrebi staruitor, cat timp mai trebuie sa induri supliciul? Si daca ai stii crezi ca ti-ar folosi? Nu te vei descuraja? Eu sunt linistit fiindca nu ma asteptam sa te vindeci repede, cu atat mai mult in situatia data! Nu stiu exact cat timp va mai trece, dar eu sunt pregatit sa-ti raspund aici trei luni! Doar! Intelege tu!
Deja a trecut o luna.
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: Lord_Saladin din 10 Septembrie, 2004, 01:59:30 p.m.
"Am simtit ca innebunesc. Nu stiu ce sa mai fac. Toata lumea imi spune sus si tare ca timpul le rezolva pe toate... Dar CANDDDDDD?"
Nu sunt cel mai in masura sa iti dau sfaturi... dar ti-asi spune ca, daca ai posibilitati, ar fii binevenita o calatorie, intr-un alt oras... sa schimbi locul, sa schimbi atmosfera... sa cunosti alti oameni... si de ce nu, poate chiar o alta femeie, care sa te ajute sa o uiti, si care sa merite dragostea ta.
E clar ca mediul in care esti nu iti prieste... e dureros intr-adevar sa te intalnesti cu ea mai mereu, cu relicve din trecut... de aceea, de vei putea sa o intreprinzi, aceea calatorie te va ajuta sa iti revii... fii sigur de asta ! ;)
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: Lory din 07 Octombrie, 2004, 12:20:44 p.m.
O sa vina o vreme cand nu o sa mai fie nimic... Si o sa te gandesti: eu eram ala? Ce Dumnezeu cautam acolo?? Langa ea? Cine e ea de fapt?? Nici nu o cunosc si nici pe mine nu ma mai cunosc in bratele ei... Dar toate astea se vor intampla tarziu, candva, dupa ce ti-a secat sufletul si nu mai vezi nimic in ceilalti si nu mai ai ce oferi...
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 07 Octombrie, 2004, 12:27:23 p.m.
Cam asa e sa stii. Vreau sa vina mai repede ziua in care sa ma gasesc pe mine. Pentru ca eu nu existam decat in bratele ei, cum bine spui tu aici. Crede-ma ca in secunda in care ti-am vazut nick-ul si am vazut ca ai raspuns exact la topicurile scrise de mine, am tresarit. Pentru ca si pe ea o cheama tot Loredana. Ce nume frumos... Nu o sa il uit niciodata...
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: cv din 07 Octombrie, 2004, 12:56:15 p.m.
Lory ceea ce spui tu e... trecator. Ne inchidem in noi si spunem "n-am sa mai iubesc niciodata" dar... e un fals. Iubim in viata si contra vointei noastre. Ramane amintirea asta trista si poate neincrederea ne facem sa ne ferim un timp dar daca vom descoperi un suflet minunat care stie sa mangaie rana... vointa cedeaza ;) Iti doresc tie si prietenului instinkt sa va vindecati ranile cat mai repede.
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 07 Octombrie, 2004, 07:11:52 p.m.
Eu sunt inca inchis in mine Minerva. Am reusit sa constientizez lucrul asta. Am ridicat in jurul meu un zid si nu las pe nimeni nici macar sa se apropie de el. Dar nu o fac intentionat... Sper ca intr-o buna zi, sa apara o persoana in viata mea, care sa intre fara nici o problema in "cutia" mea.
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: cv din 07 Octombrie, 2004, 07:17:41 p.m.
Zambesc putin trist...stiu eu de zidul ala ceva... din nefericire :(
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: DIANA din 07 Octombrie, 2004, 07:29:37 p.m.
Eu cred ca va veni ziua in care vei crede in aparent absurda idee ca usuferinta din iubire e mai dulce decat ne-suferinta din ne-iubire!
Titlu: Răspuns: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 21 Octombrie, 2004, 08:58:22 a.m.
Ti-am dat un + pentru ceea ce mi-ai spus...
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: Doniacris din 21 Octombrie, 2004, 05:57:59 p.m.
Instinkt, ai un suflet extraordinar de sensibil, fericita va fi acea fata care se va bucura de dragostea ta, mult mai matura si profunda decat cea pe care ai simtit-o pentru Loredana. Iti spun aceasta, pentru ca am trecut si eu - ca fiecare - prin ce treci tu, ma agatam cu disperare de trecut, era ridicat la rang de unic element de supravietuire, fiece detaliu, o melodie sau locuri in care am fost impreuna, ma marcau atat de tare incat credeam ca am murit si ca traiesc doar in virtutea inertiei, fiecare respiratie o simteam ca un cutit in inima, parca tot universul statea pe sufletul meu.
Incearca o idee sa te detasezi de momentele frumoase cu care te amagesti acum, asculta melodiile voastre, mergi pe unde mergeati impreuna si deruleaza clisee cu mangaierile, sarutarile ori ceea ce ai simtit atunci, dar autoeduca-te si spune-ti ca te uiti la un film, e atat de greu, te cred, dar cu timpul o sa treaca, crede-ma! Infrunta tot ce te doare acum, amintiri, locuri, senzatii, ia-le in causul palmei si aseaza-le intr-o cutiuta peste care se va aseza usor nostalgia unei relatii frumoase, nu incarca tot ce ai simtit atunci cu durere si regrete.
Si inca ceva, eu am fost propriul meu bolovan, tu esti norocos, ne ai pe noi si la randu-ne noi te avem pe tine, un suflet sensibil si frumos, un caracter puternic, iar aceasta suferinta a ta este un mare pas catre o traire mult mai profunda si nobila.
Te iubim, Instimkt, hai, iubeste-te si tu putin! ;) :)
Titlu: Răspuns: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: Corinika13 din 21 Noiembrie, 2004, 11:06:03 p.m.
Instinkt, stiu ca tu ai scris acu mai bine de doua luni despre durerea pe care o simti din dragoste, dar eu doar azi am gasit acest site, si azi am citit scrisoarea ta, care m-a intristat si miscat foarte mult. Pari o persoana buna, cu o inima mare si sincer cred ca ar trebui sa-ti vezi de viata ta.Stiu ce ai sa spui, usor de zis, dar greu de facut. Ei bien sa stii ca nu esti singurul din lume care a simtit ceea ce simti tu acum, majoritatea oamenilor au trecut prin asta. Lucrul de care nu reusesti tu de fapt sa te desprinzi este trecutul tau, pentru ca ti-e frica. Ti-e frica de faptul ca s-ar putea sa nu mai gasesti pe cineva care sa te iubeasca cum te iubea ea, care sa se poarte ca ea, care sa te accepte asa cum esti, pe care sa o iubesti , sa o alinti , sa o rasfeti cum o rasfatai pe ea, dar vei gasi. Asta iti promit si garantez eu, pentru ca totul trece in viata si prima dragoste, si fericirea si chiar si durerea din inima ta. De ce crezi ca se numeste prima dragoste si nu unica dragoste? Pentru ca toti trecem prin asta, si prima dragoste nu este si ultima. Fii sigur ca vei mai iubi, poate nu la fel de intens ca pe ea, poate nu la fel de mult, poate chiar mai mult de atat. Sa mai stii ceva de la mine, tot ceea ce nu te omoara te face mai puternic, asa cum te va face pe tine suferinta asta. Eu sunt o persoana care a suferit si ca sa uit "prima iubire" mi-a luat cred ca vreun an si ceva, timp dupa care mi-am dat seama ca se poate sa fiu iubita si acceptata si de alte persoane in afara de EL. In fine, sper sa te fii ajutat cu ceva ceea ce am scris aici si sa stii ca timpul le vindeca pe toate. te-am pupat!
Titlu: Dragostea...?
Scris de: andreiiorga din 22 Noiembrie, 2004, 01:55:56 a.m.
Dragoste? Exista asa ceva? Dumnezeule! Mi se pare absurd sa plangi si sa suferi asa de tare fiindca acela (sau aceea) de langa tine te-a parasit...cand mai ai 3 miliarde de persoane de sex opus dintre care ai putea alege o alta "jumatate". In urma cu un an am plans de nervi (si din prostie, de ce sa nu recunosc) ca o fata m-a refuzat si mi-a spus ca nu-i place de mine. M-am simtit respins...aruncat la cosul de gunoi. Vorbele mele despre iubire, despre pasiune... nu i-au starnit decat rasul. Pe ea o interesa ambalajul, nu continutul. Si dupa nici o luna am cunoscut pe cineva "echivalent" cu ea, daca pot spune asa, si care nu m-a respins. Iar mai nou, cea dinainte dandu-si seama de ce a pierdut... mai ales dupa ce "ambalajul" a tradat-o si a facut-o sa se simta ca o carpa... a venit sa intrebe daca "oferta" de anul trecut mai e valabila, fiindca a ajuns la concluzia ca ma "iubeste". Cam curva dragostea asta, nu credeti? Merita sa suferi pentru sentimentele tale? Nu mai poate exista inca o "jumatate"?. Eu pot sa pariez ca sunt mii de "jumatati". In loc sa plangeti iubirile apuse...eu zic ca mai bine ar trebui sa cautati urmatoarea "jumatate". Cei care nu sunt de acord cu mine i rog sa ma scuze. Nu am crezut nu cred si nu voi crede in iubire.
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: Guardian|Angel din 28 Februarie, 2005, 12:37:24 a.m.
instinkt,sunt curioasa daca ai reusit sa treci peste greaua incercare la acre ai fost supus.....sper din tot sufletul cada...un suflet atat de mare,de curat, de nobil ca al tau....nu merita tot ceea ce ai patit...dar daca ea nu a stiut sa te aprecieze....altii stiu...lasa pe alta sa`ti arate cum e sa fii iubit cu adevarat....lasa timpul si dragostea ce este mai bine pentru tine...nu te mai incapatanapentru ceva ce de eacum,exista numai in capul tau...nu exista numai ea...ia deschide ochii putin si priveste in jur, analizeaza totul"la rece"...aha...ai vazut???vezi cate fete sunt???iti dai seama ca pot avea si suflet bun???realizezi ca una din acele fete ....poate fi cea alkaturi de care sa-ti petreci viata???nu prima iesita in cale....une dinele....stii vorba aia???a fost ce-a fost sa fie....???nu a foist nimic mai mult decat ce a fost sa fie....si daca intr`adevar ea e cea careia ii esti sortit, stai linistit...daca e sa fie,VA FI!!!capul sus...look around!
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: instinkt din 19 Mai, 2007, 04:00:15 p.m.
Dragi prieteni,
Dupa 2 ani si ceva iata ca m-am gandit sa va scriu din nou... Multe s-au schimbat in jurul meu. Destinul m-a dus pe meleaguri la care nici nu ma asteptam. De aproape 7 luni locuiesc si lucrez in Amsterdam. Pana sa plec aici nu s-a schimbat nimic in legatura cu mine sau cu trecutul meu. Am crezut ca venind aici o sa ma separ mai bine de trecut. Aiurea... Intre timp am avut parte de mai multe aventuri, dar nici o relatie serioasa. Am crezut ca am trecut demult peste Loredana, dar se pare ca oricat as incerca sa merg inainte, ceva din trecut ma tine. Si e legat de Loredana... Friend, Minerva, toti: nu stiu daca mai sunteti membrii pe aici pentru ca nu am mai intrat de vreo 2 ani pe acest forum, dar vreau sa va anunt ca inca nu m-am vindecat. Pe 8 august anul acesta se vor face 3 ani de cand ne-am despartit...
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: Comoara din 08 Iunie, 2007, 01:47:39 a.m.
Instinkt, Am citit povestea ta de la inceput, insa niciodata nu ti-am scris (nici nu eram membra pe vremea aia). In primul rand sunt impresionata ca tu esti o persoana atat de speciala. Marea majoritate a oamenilor ar mentiona numele fostei iubite insotite de sentimente de ura. De "boala" ta nu te vei vindeca niciodata. E imposibil sa uiti tot, sa faci trecutul sa dispara. Esti in Amsterdam de 7 luni si se pare ca totul e la fel. Problema e ca nu ai gasit pe cineva care sa-ti faca inima sa bata ca in trecut. De obicei acea persoana se iveste cand te astepti mai putin! Succes!
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: Lady Delerium din 31 Octombrie, 2007, 01:00:38 a.m.
M-a impresionat iubirea ta atat de puternica pt ea si ma bucur ca un baiat poate iubii asa de intens cu toate ca oricat de frumoase sunt lucrurile la un moment dat isi au si sfarsitul! A trecut atata timp de la despartire si cred ca intr-un final ai sa o uiti reindragostindu-te !Sa fi sigur de asta! O viata cat mai frumoasa! :)
Cu toate ca nu s-a mai scris de mult la acest topic citind povestea nu m-am putut abtine sa nu spun si eu cateva cuvinte! Ma bucur ca mai sunt baieti care stiu sa iubeasca! :)
Titlu: Re: Una din ultimele scrisori catre ea...
Scris de: orhideea albastra din 28 Mai, 2008, 11:54:35 a.m.
Si eu ca si tine, am postat o scurta scrisoare catre EL...Nu am putut scrie prea multe, pt exact ca si tine, am impresia ca as putea scrie romane intregi pe baza amintirilor care ma leaga de aceasta iubire. Inceputul povestii tale de iubire, seamna foarte bine cu a mea:eu l-am cunoscut calatorind in acelasi tren, intr-o zi de mai.S-a urcat in vagonul in care eram eu, exact din gara orasului in care m-am nascut, si exact in data zilei mele de nastere(doar luna nu coincidea).Dupa ce am inceput relatia, din povesti ne-am dat seama ca exact cu un an in urma, calatorisem in acelasi tren, la 2 m unul de celalalt.Atunci nu ne-am recunoscut, fiind prinsi fiecare in alta poveste, dar dupa un an, destinul s-a incapatanat sa ne urce din nou in acelasi tren.Si uite asa a inceput povestea noastra. Ieri s-au implinit 7 ani...dar de aceasta data nu am am sarbatorit impreuna, asa cum faceam in fiecare an.De data aceasta, a fost fiecare in alt colt de lume, pe alt drum. In luna octombrie trebuia sa ne unim destinele pt totdeauna asa cum am visat.Era totul pregatit; localul inchiriat si toti cei dragi noua abia asteptau sa vina clipa cea mare.Eram cuplul perfect, care nu s-a certat niciodata serios, plini de vise, aventurieri, romantici incurabili.Insa se pare ca iubirea are legile ei, peste care nu poti sa treci. In 7 ani am invatat sa iubesc necondititonat(el era cu 5 ani mai mic decat mine, deci intrase in aceasta relatie pe la 16 ani, eu aveam 21; am luptat cu prejudecatile, am luptat cu timpul si am lasat fiecare zi sa se scurga in propriul ritm, fara a ma gandi unde va duce acest drum.Trecand anii, depasind obstacolele, am indraznit sa credem ca vom putea ramane pt totdeauna, diferenta de varsta incepand incet sa se estompeze.Anul trecut m-a cerut in casatorie, pe malul lacului SF. Ana, locul meu de suflet, daruindu-mi un inel creat special pt mine.A fost cea mai fericita zi din viata mea...) Cum spuneam, am crezut ca diferenta de varsta a inceput sa se estompeze, si ca stim amandoi ce ne dorim.Insa inevitabil au aparut si momentele de criza:intrebari, framantari.O parte din el isi dorea sa continue acest drum cu mine, cealalta parte ai cerea sa inceapa un drum al sau.Am incercat din rasputeri sa gasim o solutie, dar in final s-a ajuns la despartire.Cu toata durerea din suflet, stiind ca voi pierde dulcea mea minune, m-am hotarat sa-l las sa zboare. Sunt deja aproape 2 luni, decand el nu mai e in viata mea.Am anulat nunta, si incet am inceput sa anunt pe cei din jur ca aceasta casatorie nu va mai avea loc.Nu am cuvinte sa exprim ce este in sufletul meu, dar iubirea neconditionata imi da forta sa continui, facand in fiecare zi inca un pas.In adancul sufletului stiu ca asa e mai bine, chiar daca cei din jur nu ma pot intelege. A fost lupta cea mai grea cu mine insumi:dar am trecut peste "egoismul" meu, pentru fericirea lui.Vreau sa-l vad implinit, vreau sa-l vad traind fiecare clipa, si chiar daca m-a durut, il apreciez ca a avut curajul de a recunoaste ca nu pregatit sa mearga pe acest drum.Eu una, poate nu as fi renuntat niciodata, oricat mi-ar fi fost de teama. Asa ca draga prietene, sunt o dovada vie ca poti continua drumul, chiar daca iubirea nu mai este "palpabil" in viata ta.Sunt fericita ca stiu ca exista, ca e sanatos, ca are o viata inainte pt a-si implini destinul; sunt fericita ca acel suflet inca traieste in aceasta lume, si ca-i pot darui iubire,pt ca am mai invatat un lucru: adevarata iubire nu se loveste de timp si spatiu; ea zboara spre sufletul de care s-a legat,chiar daca nu se mai afla pe acelasi drum. In fiecare clipa, trecand peste durere, ai multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit aceasta iubire binecuvantata, ca am trait clipe la care altii nici nu indraznesc sa viseze,AM FOST CU ADEVARAT FERICITA, si asta e tot ce conteaza!!!!