Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Zona liberă => Subiect creat de: D3m3nTzYkA din 29 August, 2004, 04:03:42 p.m.
-
Am observat,am simtit,am trait... dragostea doare... dar este cel mai frumos sentiment care ne condamna la suferintza... fara dragoste suntem nimicuri,oameni ai vietii care trec printr`o mare fara sa simta valul care ii inaltza... am deschis topiku` asta pt ka am vazut ca aici majoritatea sunt in engleza...trebuia sa fie si`n romana cateva,si cred k e cat d cat interesant..pt ka toti iubim si aspiram la dragoste!
-
Si cat o sa te mai doara!... ::) La anisorii tai si deja ranita in dragoste?! Aici e, sigur, cineva te va iubi mereu, orice ar fi!
Semneaza.... cineva care te iubeste! :)
-
"Vine o vreme când, tot vorbind întruna, începi să vorbeşti de tine. Atunci, se întâmplă rar să nu spui prostii"(Alain)
Incep o agendă nouă. Pe prima pagină vreau să scriu cel mai important lucru pe care-l fac de azi:
DE AZI, m-am hotărât să nu mai mor din prima.
Las o semnătură grăbită şi deschid către sfârşitul agendei cu scopul precis de a-mi continua gândul. Dimineaţă mi-am pipăit încet ridurile. Unu, două… Aşa s-a născut acest “m-am hotărât să nu mai mor din prima”.
Nu-mi iubesc moartea dar dacă este femeie garantat e dizgraţioasă. Prea mult a mâncat din mine şi sigur e supraponderată. De azi am să cântăresc fiecare bucăţică.
Pentru început îi scriu Lui. Lui, care în nici o dimineaţă nu s-a ostenit cu gestul mărunt de a-mi adresa un cuvânt oarecare, să tresar fericită că se gâdeşte la mine. Lui, care niciodată nu mi-a atins umărul în mulţime spre încurajare. Lui, căruia i-am dăruit vis şi n-a putut sub semnătura acestuia să scrie “mulţumesc”.
Deci:
Domnul meu, sufletul meu, de azi zâmbesc. Poţi uita “buna dimineaţa”, “ce mai faci”… Nu-mi mai pasă. Nu mai vreau “bun venit”, acolo, printre prietenii tăi (necunoscuţi pentru mine). Iar visul, visul meu a avut aripa frântă. Mă iartă că ţi-am cerut să-l priveşti.
Cu un deget ating uşor fruntea, simt cum s-a descreţit o cută… E bine pentru început! Obeza mea moarte azi va mânca mai puţin.
Imi spun: bună dimineaţa, bun găsit... şi-mi mulţumesc.
-
Imi imaginez prin ce treci minerva. Si eu sunt la fel. Eu sunt in continuare nelamurit. De ce nu pot eu sa dau drumul trecutului si de ce ma agat asa de mult de el ? Practic, daca as reusi sa las totul in urma, s-ar termina mare parte din suferinta mea. Friend, daca esti pe aici (ca ar trebui sa fii legat de mine), incearca sa imi dai si mie un raspuns. Cat pentru tine minerva... Orice ti-ar spune toti (asa s-a intamplat si cu mine), nu o sa te vindece, decat foarte putin. Marea vindecare va veni din partea unor prieteni cum sunt cei de aici de pe forum. Oameni exceptionali, care au
trecut prin multe si care au ales (fara sa fie obligati de nimeni) sa ne impartaseasca din durerile si bucuriile lor.
Eu unul va iubesc pe toti pentru ca a-ti aparut ! Si nu cred ca voi pleca vreodata de pe acest forum...
-
Mi s-a parut mie sau chiar m-ai chemat? Am sosit, dar un pic mai tarziu, fiindca sfoara cu care suntem legati e cam lunga! :P Despre ce e vorba? a..a......a....a...a! Despre trecut!
Pai de ce i-o fi zicand TRECUT? Nu tocmai pentru ca a trecut? A fost, s-a dus, adica!
Cum spui despre fata pentru care suferi, atunci cand vorbesti cuiva: "fosta mea iubita" sau "iubita mea"? "Fosta mea prietena" sau "prietena mea"? Ai prins ideea! A fost si nu mai e. Cand chiar o sa-ti dai seama de lucrul acesta inseamna ca deja ai inceput sa pui ceva distanta intre tine si... trecut.
Trecutul are si el etapele lui, insa:
La imperfect actiunea se situeaza in trecut dar ea poate sa mai continue inca, acest lucru ramanand neprecizat, indefinit. "Cand s-au intamplat toate credeam ca ne iubeam." ???
La perfect actiunea e petrecuta si incheiata in trecut. Azi, e perfectul simplu("iubii o fata") :'( si deja de ieri, e perfectul compus("am iubit o fata"). :-\
Finalul e exprimat insa de mai mult ca perfectul unde se indica o actiune din trecut situata inaintea altei actiuni trecute. "Inainte de a intalni iubirea adevarata iubisem o fata!" :(
Ti-am spus: e nevoie de timp. Dar cu fiecare pas cu care te indepartezi de trecut te apropii, de fapt, de... viitor. Spre el te indrepti! Cum suna el acum, in prezent? VOI IUBI O ALTA FATA! :)
PS.Citind asta n-as vrea sa zici, aplicand viitorul: "Il voi dezlega pe "bolovanul" asta... chiar acum!" >:(
-
Tu ce crezi, ca scapi asa usor de mine ? Mai am nevoie de tine. Destul de mult. Si dupa ce nu o sa mai fim legati de bolovan, o sa fim legati ca prieteni...
-
Oau! Ce frumos va fi! Gandeste-te, amandoi legati ca doi prieteni... de alte gaturi.... cu nod in ele!
-
Pentru Minerva:
nu mai am putere sa mă lupt cu târziul fiecărei bătăi de inimă
înotând în disperarea de a nu-ţi putea atinge visul
de a nu putea
simţi cu adevărat lumina şi umbra din umbra fiecărei umbre
mă târăsc prin tine ca un orb căutându-te
într-un sentiment spus pe jumătate cu buze de noapte
eu te ştiam deja
dar ce contează?
ne-am rătăcit departe unul de cuvintele celuilalt
în propriul castel de cărţi de joc
sub cascade de litere amorfe conturate
în limba fiecărui demon din noi
nu mai am putere şi e târziu prea târziu pentru a ridica de jos
petalele scuturate ale unui înger îmbătrânit înainte de vreme
oare azi va mai rămâne un mâine pe care să îl rostim împreună
în passo doble nuanţat de anotimpuri purpurii?
verbele noastre capătă cenuşiul perfectului compus
inutil dansând ţipătul unui drum care nu se mai conturează
în întuneric
până vom învăţa dialectul unei inimi fără timpul trecut
şi când târziul va avea numai valoare istorică
în muzeul sentimentelor uitate
-
dragostea poate aduce multa fericire in viata unui om, dar fericirea cateodata isi are pretul si apoi iti aduce depresie... te taie in doua
-
:'( ...am invatat ca daca nu a fost sa fie... NU E...
Daca suntem mai atenti, cred ca reusim sa ne dam seama de la inceput de drumul unei relatii... e important sa ajungi sa cunosti foarte bine persoana de langa tine... e bine sa stii cat mai multe despre cel cu care "defilezi"... astfel vei stii daca relatia care pare atat de minunata la inceput nu se va sfarsi in monotonie, in tristete... oricum trebuie sa mentii sentimentul... mie imi place sa dau atentie detaliilor... sa stiu care sunt limitele mele in ceea ce priveste concesiile pe care le fac de dragul lui... sa pastrez un echilibru ...
Totusi exista o problema... a noastra a tuturor, ni se pare mai important sa aflam cine e vinovat, dorinta noastra de liniste se bazeaza numai pe vinovatia altuia, suntem oare mai linistiti daca vedem ca celalalt a gresit... sau ne simtim razbunati cand dam vina pe altcineva?
...daca nu ar exista atatea reprosuri poate ca multe relatii ar merge mai bine.
Pot sa va spun un lucru care la prima citire ar putea parea ciudat si aberant... greu de digerat.
Mi-am acceptat vina (nu neaparat in dragoste, chiar intr-o prietenie) atunci cand a fost cazul, am acceptat si consecintele cu responsabilitate si nu pot spune decat ca mi-a fost mult mai bine... am uitat, iertand pe cei care m-au ranit si mi-am spus ca data viitoare voi fi mai precauta, e simplu, atata timp cat tu reusesti sa te impaci cu tine si incetezi sa dai vina pe altii o sa reusesti sa treci peste orice, nu e vina nimanui ca o relatie s-a terminat si unul dintre cei doi, daca nu cumva amandoi sufera, inseamna ca undeva ceva nu a mers.
Doare... si atat de tare doare, dar...
"... totdeauna ce pierzi se compenseaza cu ceea ce castigi."
-
iar cum eu nu prea castig mai nimic... de ce nu vezi ca e mai multa tristete decat fericire? sau nu poti sa vezi asta ca treci peste?
-
daca nu castigi mai nimic inseamna ca persoana in cauza nu te merita...
-
Da~!!! __dragostea doare__
Dragostea, o virginitate mai dulce decat oricare alta... dragostea in sufletul unui OM neiubit.
E atat de usor sa-ti patrunda in fiinta... si sa tropaie zgomotos prin sufletul tau...
Dragostea nu stie ca toate deflorarile dor?!
Ce-i pasa ei...
Sa rabzi ca doar esti OM... iti striga-n urechi: " efortul tau a fost mic, iar trofeul MEU inca sta pe perete... "
-
Poate veti rade, dar plang mult. Asa e firea mea, nus slab, pot sa fiu si foarte rau cand sunt nevoit, sincer sa va spun eu cred ca "Suferinta, modul de calire a dragostei" eu cred ca dragostea e un fel de suferinta placuta. Adica intr-o zi eu plangeam dar imi placea ca plang pentru ca stiam ca plang pentru "EA".
Si este foarte adevarat, dragostea doare, doare mult. Am simtit si imi place intr-un fel. Multe fete de la mine gen moony(sceptic) ma amagit spunand ca ma inseala pe la spate, dar nu imi trebuie vorbele altor persoane, am increder ca nu ma insala, la urma urmei, ea ma cerut ca priten, si eu am picat in plasa cu toata placerea :)
-
Evident ca doare, fericire pura nu exista.Din pct meu de vedere sunt amandoua egale poti fi foarte fericit dar iti vine o perioada de tristete cat ti-ai trait fericirea...
-
iar cum eu nu prea castig mai nimic... de ce nu vezi ca e mai multa tristete decat fericire? sau nu poti sa vezi asta ca treci peste?
::)
-
nu ma prind de ceva? sau de ce ai pus ala?
-
da. intradevar dragostea este cel mai frumos sentiment. atata timp cat dureaza.
dupa aceea o tristete amara pune stapanire pe tine. un timp, pana cand iti vei da seama ca te-ai indragostit din nou. ironic nu-i asa?