Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Totul despre iubire => Subiect creat de: Lord_Saladin din 09 Septembrie, 2004, 01:30:57 p.m.
-
Toti oamenii, cu mici exceptii, la varsta adolescentei, pornim la drum avand in fata o imagine idilica a iubirii...
Asa a fost si cel mai bun prieten al meu... si multi altii, si altele.Si am pornit impreuna cu el , mandri si increzatori, sa infruntam "dusmanul"... eu am fost in prima linie....ma avantasem cu curaj, in urma altora e drept... vroiam sa fim si noi ca invingatorii.... insa un glont de batjocura si dispret, zvarlit in inima mea de o fata cu 3 ani mai mare, m-a ranit cumplit in picior...era prima rana ce o primeam... prietenul meu m-a ajutat, si inaintam impreuna pe front, sub grindina de gloante si obuze...
Astfel am reusit sa inaintam impreuna un timp... dar eu nu stiam ca si el a fost ranit... a fost ranit si el, de altcineva, si a cazut... nu am putut sa il ajut... el a cazut ...
Eu am continuat sa ma tarasc mai departe... am mai primit un glont.... si inca unul.... si inca unul, acesta din urma lovindu-ma chiar in inima, unde ma durea mai tare... dar ma tarasc mai departe... ma tarasc mai departe alaturi de putinii supravietutori... vazand in urma mea pe prietenii mei ce au cazut.... ce nu mai sunt in stare sa continue drumul suferintelor... .
Oare merita ? :)
Are vre-un rost iubirea, care, intocmai ca si carticica apocaliptica, iti este miere in gura si pelin in stomac ?
-
Tu ce zici?Merita? Dragostea..cea care itzi cauzeaza cele mai adanci rani in inima ,tot ea...ea itzi ofera cele mai frumoase clipe pe care ai putea sa le traieshti ! Atunci ce faci? Oricum suferi. Suferi daca iubeshti ..dar suferi daca refuzi sa iubeshti shi sa ifi iubit pentru ca tu nu vei cunoashte sentimentul care innobileaza un om. Ramane la latitudinea ta sa stabileshti care dintre suferintza merita intr'adevar... ;)
-
Da, merita sa iubesti. :)
Dar aici ma refeream prin cei "cazuti", la aceia care au suferit dezamagiri si nu mai sunt in stare sa iubeasca, si se complac in relatii ocazionale in care nu pun suflet... oameni care si-au pierdut increderea, si-au pierdut nadejdea...
Mai pot fii oare ajutati ?
-
Am mai spus si o repet cu aceeasi convingere; ce nu te omoara te face mai puternic! Daca nu ai murit sub gloante, pe campul de lupta, cu siguranta ca "soldatelul" e cel putin caporal acum! ;)
-
La fel ca prietenii tai,Muzafer,asa am fost si eu lovita..la o varsta frageda,pot spune...chiar el mi-a tras un glontz in inima si cu toate ca m-a ranit rau si m-a durut tare eu inca il iubesc si il iubesc din suflet...Ma gandesc cand se va cicatriza rana???au trecut luni bune si inca ma doare ,inca mai curge sange...ma intreb ,eu voi putea sa ma ridic?poate daca imi va intinde EL mana,cred ca doar atunci.... :'(
-
Well , eu te felicit ca tu ai trecut prin obuze , gloante si dastea.Sa vezi ce naspa e la nivelu urmator cand tre sa lupti cu lasere,plasma gun si dastea... .Ca vin si te ochiesc numa in inima.Si trag acolo pana te intrebi de unde ai atetea vieti si de unde atata putere de a continua... .Cred ca iti cicatrizeaza inima dar nu ti-o pot distruge , si tocmai daia o sa rezisti la rachete nucleare, si vei continua pana cand iti cedeaza inima... rock on
-
Nu vreau sa par misogin prin cuvintele ce le spun.... dar o femeie adeseori poate da dovada de o extrema cruzime... .
"Cand o femeie conduce, lucrurile se rezolva intr-o maniera cruda si sangeroasa " - Firdaussi , Shahnameh
-
depinde ce tip de femeie este....eu una sunt foarte sensibila si nu as face rau nici unei insecte....
-
acum depinde si de barbat si de femeie , normal:)
-
Pacat ca Viulian nu e aici sa ne lamureasca un pic cu psihologia femeii.... :D
-
(viulian appears from a cloud of mist)
Parerea mea e ca dragostea asta si iubirea au o conotatie de "neconditionat". Te arunci ca si cum cineva acolo este responsabil sa te prinda si sa aiba grija de tine.. si ca face neconditionat asta, manat de marea iubire.
Adica daca te-ai casatorit cu o tipa, ea trebuie musai sa te iubeasca, doar asa a jurat. Si sa traiasca cu alegerea facuta dupa o luna de nebunie timp de 20 de ani ? Cam nedrept.. La fel si la baieti. De ce sa raman cu o tipa care dupa 2 ani deja se schimba radical si nu mai este ceea ce imi doresc ?
Nu, iubirea trebuie sa fie ceva fain, ceva fara "strings attached" si fiecare sa fie la fel de liber ca si celalalt. Daca relatia va fi faina, va apare de la sine, pentru amandoi, dorinta de a sta alaturi de cel celalalt.
Asa ca iubirea este ceva conditionat (pana cand nu ajungi precum maestrii spirituali care ating adevarata iubire si atunci ei ofera fara sa pretinta nimic in schimb).
Ca omul se straduie sa o faca neconditionata, din cauza propriului egoism.. asta e. E _clar_ ca nu e calea cea buna, caci produce suferinta.
Suferinta este un indiciu a cat de buna este calea pe care esti. Daca suferi, nu esti inca unde trebuie, nu ai inteles inca despre ce e vorba..
E adevarat, daca nu suferi, asta nu inseamna ca esti unde trebuie, poate doar traiesti o mare iluzie. Doar experienta personala raspunde acestor intrebari..
Deci daca iubirea produce suferinta, macar din respect pentru ce este iubuirea, haideti sa nu-i mai zicem iubire. Sa-i zicem nevoie, dorinta, gelozie, sa ne uitam ca la un mix din asta de toate cele care omenesti.
Asa ca pe scurt, cum vad eu, a suferi in "iubire" merita doar pentru un sigur lucru: atata timp cat cauti sa intelegi de ce apare suferinta.. si sa gasesti in tine raspunsurile.
Iar oameni.. sunt de toate felurile. Cum zice si Muzafer. Unele femei sunt crude (de fapt doar se apara sa sufere, ermetizandu-se si baricadandu-se si nearatand sentimentele - sau poate razbundandu-se?). Si cred ca si unii barbati fac la fel...
-
Viulian, am cateva intrebari.Inteleg ca tu mergi pe ideea de a iubi fara sa ceri ceva.Dar de ce se mai casatoresc oamenii daca dupa parerea ta iubirea e ceva material o nevoie gelozie etc.Ca sa stea 2 3 ani si cand au deja copii si vor sa se desparta sa aduca suferinta pentru aia mici?Sunt de acord cu ideea ta(?) ca exista oameni care stiu sa iubeasca cu adevarat si sa nu ceara nimic in schimb, e chiar un ideal... dar cine poate fi asa?nu cumva tot exista un sentiment de gelozie pe care il poti controla dar te macina de zi cu zi?
-
Incerc sa raspund pe rand..
Dar de ce se mai casatoresc oamenii daca dupa parerea ta iubirea e ceva material o nevoie gelozie etc.
Nu am un raspuns exact, insa uite.. eu nu sunt manat de dorinta de a ma casatori. Am 26 de ani, si o situatie stabila, lumea stie asta.
De fiecare data cand ajung acasa la parinti, si ma mai plimb prin oras, ma intalnesc cu diverse persoane care ma stiu dar nu m-au mai vazut de ani de zile de cand am plecat din orasul natal.
INEVITABIL, la un moment dat apare intrebarea "esti casatorit ?".
Incep sa devin alergic :)
Si mai e si cultura asta care incepe sa te faca sa te simti vinovat daca tu vrei sa stai cu o fata doar ca iti este bine dar nu prea iti vine sa te casatoresti; dupa 6-12 luni apar inevitabil discutii despre casatorie si nu face bine sa le eviti..
Deci iata cateva motive care pe mine ma imping catre casatorie, si trebuie sa fiu destul de lucid ca sa observ presiunea si in felul asta sa anihilez. Sa ma uit la ceea ce imi doresc eu cu adevarat, si nu la ce cere societatea de la mine.
De aceea se casatoresc oamenii.. pentru ca dau de cineva cat de cat ok, se creaza o stare de echilibru cat de cat ok, lucrurile merg cat de cat ok, 1 luna, 2.. 6.. 1 an.. 2.. siii de ce nu ?
(nu discut despre cei care se iubesc cu adevarat, etc sau despre cei pentru care a se casatori este un interes material). Cunosc cazuri in care casatoria s-a facut aproape din lene si spaima ca daca se despart de partenerul actual, va fi greu sa gaseasca pe altcineva. Si cum familionu si toti etc.. bateau la usa cu "hai, nu va casatoriti ?" atunci....
-
nu cumva tot exista un sentiment de gelozie pe care il poti controla dar te macina de zi cu zi?
Oh, ba evident ca exista.
Insa de aceea ziceam (daca nu aici, tot pe forum sau pe alt thread) hai sa nu numim lucrurile lumesti, iubire.
Eu am niste nevoi care imi sunt satisfacute, ea are niste nevoi pe care i le satisfac (variind de la posesie, siguranta, distractie, etc), etc, niste patternuri oedipale se potrivesc bine, si iata marea iubire..
Mie, cel putin, imi place sa cunosc notiunea de iubire si sa inteleg cat de mult pot rational ideea de iubire asa cum este vazuta de mistici si iluminati (am citit mult, calea mea este calea luciditatii).
IIsus spune "Dumnezeu este iubire", Buddha zice de Nirvana, toti maestrii ofera celorlati fara ca sa ceara in schimb..
Aceea stiu sigur ca e iubire..
Eu nu pot sa fac asta, dar caut sa inteleg de ce, ce ma limiteaza, ce ma face sa fiu gelos, ce ma face sa pretind, si in plus incerc sa nu abuzez de cuvant, stiind ca nu stiu/simt inca ce e cu adevarat.
De aceea incerc sa ridic un semn de exclamatie asupra afirmatiei "iubirea produce suferinta". Parerea mea este ca mintea omului si dorintele lui produc suferinta, nu si iubirea!
"Dumnezeu este iubire", doar, nu ?
Si daca da.. haideti sa gasim acea iubire, ce rost are sa ne pacalim si amagim singuri, sa ne furam caciula, zicand ca sentimentele noastre de dependenta si control sunt marea iubire care ne face sa suferim ?
O pasare este frumoasa in inaltul cerului, acolo unde este mediul ei, acolo unde fiinteaza ea cu adevarat; Ca omul e egoist si o "iubeste" tinand-o intr-o colivie (de fapt satisfacandu-si lui dorinta de control asupra obiectului de care e obsedat (sa zicem!) ) nu e nimic inaltator in asta, nu ?
Asa ca accept ca sunt gelos, accept ca sunt posestiv, accpet ca fac isterii cand ma enervez, dar nu spun ca iubesc! (sau cel putin nu MAI spun, odata spuneam si eu, dar am inceput sa vad diferenta).
-
absolut corect.noi am fost nascuti cu o anumita"educatie" data de parinti bunici etc.Daca ei ne-au zis ca daca doi oameni nu se inseala si se iubesc noi credem ca aia e adevarata iubire si asta ni se pare ceva normal.Imi place cum gandesti.
-
adevarata iubire nu are o descriere anume...
-
asta daca nu sti sa exprimi ceea ce simti ;)
-
"O pasare este frumoasa in inaltul cerului, acolo unde este mediul ei, acolo unde fiinteaza ea cu adevarat; Ca omul e egoist si o "iubeste" tinand-o intr-o colivie (de fapt satisfacandu-si lui dorinta de control asupra obiectului de care e obsedat (sa zicem!) ) nu e nimic inaltator in asta, nu ?"
Tu nu ai dori o partenera care sa "zboare in inaltul cerului"...
Misticii se refereau la iubirea lui Dumnezeu fata de oameni... care e intr-adevar, neconditionata. In nici un caz nu se referau la iubirea dintre barbat si femeie... iubirea dintre barbat si femeie e "alta mancare de peste", si implica fidelitatea, interesul COMUN (nu separat)...
"Iubirea nu e un sentiment, sau un gand... caci sentimentele vin si trec.... iubirea adevarata e un LEGAMANT, caci dureaza toata viata aceasta, si viata viitoare."
Un legamant de fidelitate, sprijin reciproc... iubirea implica, si posesivitate... nu suna tocmai ideal, dar asa e.
Unii pot lasa "libertate" partenerului sau partenerei, dar pe propria lor piele sufera consecintele nesabuitului act.
-
de ce mi se pare mie ca tu vorbesti doar de iubire in general si nu iubirea dintre doi oameni?
-
Fidelitate, respect, ajutor, intelegere, dar nimic reciproc, doar din partea unuia dintre parteneri.Asta este casnicie? Daca a fost facut un legamant in fata Domnului, ar trebui respectat de ambii parteneri.Daca nu, inseamna ca nu exista decat un act si legamantul nu. Cat sa asteptam? Iubirea nu exista decat in doi , degeaba esti fidel si speri sa primesti iubire, niciodata nu va fi cum iti doresti cand esti singur , mai ales cand nu mai iubesti. Cum sa mai speri in alta iubire cand totul s-a naruit si ti-au fost distruse sperantele si increderea?Te ridici si mergi mai departe dar nu mai vrei sa vezi nimic si dai cu piciorul la tot ce ar fi putut fi mai frumos in viata ta.Aici te aduce o iubire neimpartasita, o ibire pierduta.