Mesaje

1

Noutăţi, comentarii, sugestii / Re: Calitatea subiectelor pe forum.

« : 25 Noiembrie, 2008, 12:14:52 p.m. »

Diana...in ceea ce te priveste eu te privesc strict cum te-ai catalogat tu: un punct!

Esti omul care iti asumi mai multe decat ar fi cazul sau te privesc direct si personal!
Ai penita foarte rasucita, de aceea prefer sa te ocolesc. Esti alunecoasa si cu doua fete!
Esti omul momentelor!
Apari mereu, din senin, cand e vorba de indesat degetul pe rana, rasucesti, faci fuori si...dispari!
Inteligent as spune, doar ca in ce te priveste nu are nimic de-a face cu inteligenta ci cu alte sentimente...

Ai venit pe acest forum, ai lasat o bucata din tine, iar cand ceva nu ti-a convenit ai inceput sa iei inapoi si sa lasi in urma puncte - de parca nu am merita sa mai avem nimic din ceea ce am crezut candva ca esti.

Nu iti asumi responsabilitatea celor scrise de tine, dar iti place sa faci critica constanta altora, sa arati cu degetul si sa pari literata!

Nu ma intereseaza la urma urmei ce faci tu. Te priveste!
Eu insa mi-am asumat mereu cele scrise: prost, foarte prost sau bine si nu accept sa vina o duduie cu fite sa ma tot catalogheze dupa cum considera domnia sa Punctulet sa o faca!
Nu iti place felul meu de a fi, te intriga, te roade pe suflet, in serile de nesomn - fa ceva, dar nu te lua de mine! Lasa-ma stimabila in pace cu mesajele astea care in ce ma priveste nu valoreaza nici cat o ceapa degerata!

Nu te-a interesat multa vreme (nici cand ti-ai sters topicurile) de acest forum, nu ai activat - cand ai activat a fost prin cateva mesaje critice si scriptice (ma refer la ultima perioada), iar acum, dintr-o data te arati consternata de calitatea forumului!
Oare, prin cuvintele tale ce inseamna asta?

Cer ingaduinta de a nu raspunde ordonat la "rechizitoriul" lui Lady Allia, ci, pornind de la el, sa expun cateva opinii care sper ca se vor include intr-un fel si in obiectivele “anchetarii” mele facuta de L.A.
Ar fi culmea ipocriziei sa declar ca imi face placere aceasta “ancheta”! Prin urmare, ii inteleg si pe cei care se supara cand sunt supusi criticii. Dar nu se poate face nici macar o omleta fara sa se sparga ouale.
Dumneata, L.A., vorbesti despre mine (nu despre scrierile mele!) cu o virulență care imi aduce aminte de “rinocerița” lui Eugen Ionescu. Iar acest lucru ameninta sa ajunga la un moment dat o psihoza generala (in piesa respectiva). Necitit cum trebuie, si Caragiale a fost acuzat ca insulta natiunea.
Neimplinit poti vorbi usor si orice… Si lasului si leprei, si fricosului ii e lehamite in sinea lui de el insusi, vrea cumva sa se elibereze. Dumneata iti poti determina singura simptomele.
Cea mai stupida si cea mai tragica moarte e cea psihica. Deci, fată, nu-mi plac mortii vii, cameleonii, starvurile, iedera, etc., etc.
Sari si tresari calul, ignorand viata, te situezi inafara ei, intr-un punct mort, incercand sa-ti injghebezi nefericitul tau fel de a fi, iei din dreapta si stanga ce apuci sa-ti incropesti acolo un mizer demonism sau o deznadejde. Ma cuprinde tristetea si ma tulbura nemultumirea aceasta fata de tine. Retin razvratirea din lacrimile tale. Ai un gust teribil al prabusirii tale. Imi pare rau, vrei sa treci Styxul si nu ai in palma un banut pentru luntras.
Nu poti rade eficace de mojic, recurgand la forme care fac din el un dulce pitoresc!

PS1: te legi in mod nejustificat de semnatura acestui cont (Rett), care apartine sotului meu. N-ai de unde sa stii ca intotdeauna isi asuma responsabilitatea a ceea ce scrie, si asta si datorita anilor petrecuti in Tibet si India, in preocuparile sale de istorie comparata a religiilor (de unde m-am contaminat si eu, vrand-nevrand  ).

PS2: pentru cei de care imi pasa: mi-am sters mesajele si contul cand mi-am dat seama ca scriu din orgoliu, ca in mod constient sau inconstient scriu din spirit de competitie, mai bine sau mai prost, avand iluzia ca scrisul meu poate schimba oameni. Intrasem intr-o binecuvantata criza de creatie. Criza de creatie a fost, realmente, o perioada fericita si ma gandesc si acum la ea cu nostalgie. Am scapat de aceasta obsesie si, pur si simplu traiesc fara sentimentul ca-mi risipesc viata ca pe un simplu ban marunt.

PS3: Pentru admin. si moderatori: recunosc ca reactia mea contravine regulamentului forumului, a carui autori initiali sunt Joey si Diana. Dar, se pare ca nu mai este operant din moment ce atacul virulent la persoana facut de LA in mesaj public nu a fost sanctionat.

2

Noutăţi, comentarii, sugestii / Re: Calitatea subiectelor pe forum.

« : 23 Noiembrie, 2008, 01:27:18 a.m. »

Eu nu mai cred in rabdarea celor care citesc.
Lecturarea unor topicuri imi creaza o stare de panica, sentimentul timpului pierdut. Evident, pierd pe drum (din cauza vitezei) ceea ce este totusi bun, ignorand stiluri, ignorand numele autorului.
Poezia in jurul careia se face actualul scandal face parte dintr-o falsa zona vulnerabila. Falsa deoarece iti lasa gustul imperfectiunii sau al unui cult pentru imperfectiune. Epigonii apar tocmai pe dâra acestor imperfectiuni.
Gemetele poetice nu sunt decat sofisme (asta pentru a da dreptate unor creiere mai tandre).
Desigur, poate interveni si aici mistificarea: te prefaci ca bei paharul cu apa sau oferi un pahar cu apa salcie. Cu atat mai rau cu cat nimeni nu observa.

In ideea care ma intereseaza scriind aceste ganduri, nu pot accepta tacerea frunzelor galbenei Lorelei sau a lui Rudy care-si asuma o multumire mijlocie chiar cu indraznetul risc al saltului in devenirea lui istorica.

Diana Nistor

3

Versuri / Re: Regasire

« : 14 Martie, 2008, 07:27:01 p.m. »

Apleaca-ti fruntea, surioara mea
Sa-ti simt in palme dorul plin si-adanc,
Sa-ti mangai fruntea alba ca de nea
Si sa-mi adormi in brate ca un prunc.

Sa te pazesc si visurile grele
Sa le alung c-un suflu spre apus.
Cand te trezesti sa-ti spun ca toate cele rele
Tot dusu-s-au si s-au tot dus.

4

Zona liberă / Re: Ganduri de Decembrie

« : 15 Decembrie, 2007, 08:17:26 a.m. »

            Simfonie Iubirii - Oda Dragostei

Umbrele sfarsitului a inca unui an se revarsa in jurul tau, prieten drag, si odata cu ele, o tainica melodie iti patrunde in suflet. Crepusculul se identifica cu aurora. In zadar ai inchide ferestrele, ti-ai astupa urechile, caci ea este mai tare ca tine. Inima ta nu mai izbuteste sa ramana impietrita caci aceasta melodie pune pe ea stapanire pe de-a-ntregul. Iubirea - un tot armonios. Simfonia aceasta universala n-are nici o nota falsa in intreaga ei partitura. Cheia ce se afla la inceputul ei etern si minunat e Dragostea. Cine ii frange "legile" introduce o nota falsa, iar bagheta magica a dirijorului orchestrei cosmice il elimina. Accentele sale parca exprima in acelasi timp, durere si speranta, suferinta si revolta, disperare si optimism, credinta si tenacitate, martiriu si eroism. Toate laolalta cheama, parca, indeamna, porunceste sa te intorci, sa pasesti pe urmele ei.
Opreste-te o clipa! Stai in loc... asculta Simfonia Iubirii. Este o clipa in care te poti opri, e timpul pentru pentru Ganduri de Decembrie.

Fie ca anul care se incheie, deopotriva cu cel care umrmeaza sa va aduca fiecaruia dintre voi forma trairii curate!

Rett si Diana

5

2007 / La Multi Ani, Minerva!

« : 23 Octombrie, 2007, 12:00:50 a.m. »

Nu pastram in aniversarile noastre decat data nasterii noastre. Desi s-ar putea ca o alta zi sa fie infinit mai nuantata si mai apta de memorie decat insasi geneza. Pastrez in memoria curenta linistea plina de forta, combinatia dintre frumuseetea interioara si exterioara a Minervei, deosebita siguranta a convingerilor, stilul ei rafinat, o inima deplin consacrata propriilor idealuri. Minerva inspira incredere celui ce o priveste. Cuvintele ei sunt o aplicatie inteligenta si umana; zugraveste aspectele esentiale cu trasaturi de penel bine conturate care inalta viata la un nivel deosebit, in ceea ce priveste demnitatea si importanta ei. Citind-o, ascultand-o, privind-o ai avantajul comparatiei, simti o briza racoritoare in orice caz.
…………………………………………………………………………………………
Zeita vestita pentru agerimea mintii printre zei, si iscusinta, inteligenta, practica, iata dar cateva din atributele caracteristice zeitei Minerva si nu numai zeitei.  Simbol al stiintei divine si al intelepciunii umane.

Da, Minerva, ai avut dreptate cand ma sfatuiai ca “a fi credincios acestui timp inseamna mai presus de orice, a descoperi in realitatea lui samburele de explozie al lumii viitoare, fiecare, singur, cu geniul sau bun de-a dreapta sau cu ingerul lasitatii sale de-a stanga.” Abia dupa aceea sa inceapa judecata. Binecuvantata sa fii tu intre femei si biecuvantata sa fie judecata ta!

La aniversarea ta din 23 Octombrie ale lui 2007 iti doresc tot ceea ce te poate implini cuminte sufleteste.
Cu prietenie si admiratie,
Diana

6

Zona liberă / Re: Ganduri de Decembrie

« : 01 Ianuarie, 2007, 12:31:06 a.m. »

m-am redecoperit mai eu ca niciodata.

Poate ca si eu, in esenta mea, sunt unul dintre acei oameni in stare sa poarte totul, in spinare, pentru ca nu au siguranta ca totul se sfarseste si incepe aici in materialitate. Si asta si poate pentru ca mai important lucru ar fi descifrarea spiritualitatii noastre, care se opreste in viitor.
Decembrie - Ianuarie, nazuinta spre piscuri, din stanca in stanca, din creasta in creasta
Decembrie nu e un popas in sine ci un mijloc, un start spre o noua elevare. Itinerarul nostru istoric nu e orizontal ci o necontenita verticala.
 Vorbesc uneori cu sotia mea despre voi. Scrisul vostru inseamna a izbuti sa construiesti si sa canti din acea lira de forma si dimensiunile unui cap de cal de argint pe care Leonardo da Vinci a adus-o Maurului la Milano cand i s-a tocmit zugrav si arhitect al Curtii.
Lira voastra are o rezonanta care face sa vibreze peretii si niste strune de tonuri nemaiintalnite, dintr-un aliaj a carui formula poate fi innobilata pe ici, pe colo...
                  "Pe camp galben de tutun
                  La mijloc de rau si bun!" - Ion Barbu

Va doresc multa bucurie si sanatate, La multi ani!

7

Zona liberă / Ganduri de Decembrie

« : 23 Decembrie, 2004, 07:35:31 a.m. »

Scriu avand responsabilitatea a ceea ce fac, fiind ca dupa parerea mea scrisul te definitiveaza, in sensul ca te arata fara posibilitatea de iesire.

Luna cea din urma a calendarului nostru adevereste conceptia potrivit careia Eclesiastul e indreptatit sa exclame: “Mai bun e finalul decat inceputul unui lucru!” (Ecl. 7-8). Oricat de bun a fost augurul sub care am pornit la drum in acest an, necunoscute erau piedicile ivite in cale iar telul nostru se afla inca departe. Acum, cand el este atins, cand putem arunca privirile inapoi spre calea parcursa, si constatam ca cele pe care ni le-am propus si-au gasit realizarea, putem fi stapaniti de sentimentul unei adevarate satisfactii. Modul in care noi intampinam si parcurgem aceasta ultima luna a anului releva ceea ce credem despre marea insemnatate a unui final.
A mai trecut un an. Am intors paginile inca unui capitol din cartea vietii noastre. Am mai strabatut o etapa din itinerarul pe care il parcurgem de la leagan la mormant. Luna decembrie pune in fata fiecaruia dintre noi intrebarea: “Cum am folosit anul care se apropie de sfarsit, ce am facut noi dintr-insul, am irosit, oare, zilele sale in zadar sau le-am pus in slujba unui tel inalt si nobil?”
Decembrie – “bilant sufletesc”.Iata marea semnificatie a acestei luni care leaga trecutul ce nu se mai intoarce de viitorul pentru care ne pregatim: inaintea celui dintre mai sever dintre judecatori – constiinta noastra proprie – se perinda in aceste zile gandurile, sentimentele si faptele noastre, sunt supuse unei minutioase analize. “Sa iti inseli aproapele, e un pacat; sa il inseli pe Dumnezeu e o naivitate; sa te inseli pe tine insuti, e o crima.” – spunea un intelept rabin. In valmasagul cotidianului, suntem adesea inclinati sa ne autoiluzionam si sa utilizam doua masuri diferite in ceea ce priveste aprecierea oamenilor; exigenti peste orice limita cu ceilalti, iertatori fara margine cu noi insine. In timp ce nu gasim nici o scuza pentru greselile aproapelui, ne acordam noua, cu darnicie, circumstante atenunante in toate imprejurarile. Luna decembrie e menita sa ne trezeasca din acest “dolce fa niente” in care ne place sa ne leganam. Ea ne introduce in cea mai dificila dintre invataturi: aceea a cunoasterii propriei noastre fiinte, cu toate umbrele, cu toate slabiciunile, cu toate pacatele ei.
Primul cuvant al fragmentului biblic ce il citim in aceasta luna e “PRIVESTE”. Invata-te, omule, sa privesti inspre propriul tau eu. Deschide ochii mari si indreapta-I spre adancul constiintei tale. Scutura de pe ea praful tuturor autoinselaciunilor si priveste astfel in oglinda sufletului tau – acesta e mesajul pe care ni-l aduce luna Decembrie. Firul vietii nu trebuie depanat la intamplare. Mereu ne incumba datoria de a veghea ca el sa nu se incalceasca. Rostul cel mai inalt al finalului de an e, poate, tocmai acela de a ne opri putin, de a scruta caierul fractiunii de viata ce s-a scurs, pentru ca astfel sa putem tese mai departe la maiastra broderie a existentei noastre: o privire retrospectiv, plina de seriozitate, menita sa indrepte toate firele ce s-au incurcat, si sa le imbine intr-un tot armonios.
Simpla si zguduitoare e, in aceasta privinta, ruga psalmistului: “Invata-ne, Doamne, sa stim numara zilele vietii noastre” (Psalmi 90-12)
Stim sa patrundem in labirintul celor mai grele socoteli, insa cea mai elementara din ele, aceea a purtarii evidentei zilelor noastre, de aceasta uitam adesea. Suprema implorare ce o adreseaza, deci, cantaretul Psalmilor este ca intotdeauna sa aiba inaintea ochilor aritmetica vietii, asa cum o spune si Luceafarul poeziei romanesti:
   “Cu mane zilele-ti adaugi
   Cu ieri, viata ta o scazi
   Si ai cu toate astea-n fata
   De-a pururi, ziua cea de azi.”
Sa stim sa adunam, sa stim sa facem si operata scaderii: iata ceea ce e necesar pentru ca fiecare din noi sa avem o justa perspectiva a vietii. Asa cum stim sa numaram, sa cantarim, sa socotim bunuri materiale, sa stim sa fim, cel putin tot atat de parcimoniosi, sa dovedim tot atata grija pentru cel mai pretios dintre capitaluri: zilele vietii noastre.
Am gresit, oare, pana acum, socoteala? Daca nu indreptam, nu pornim, oare, mai departe, spre alte erori de calcul? Decembrie ne cheama la aceste simple revizuiri si in aceasta rezida explicatia deosebitei gravitati cu care apare aceasta luna pe rabojul vremii.
Astfel, luna decembrie este nu numai un final, ci si un preludiu. Ea devine o calauza spre telurile nobile si inalte catre care se indreapta pasii vietii noastre, asa cum steaua ce a strealucit deasupra Bethleemului a fost o calauza.

8

Nou veniţi / Re: Mesaj de salut...continuare

« : 12 Decembrie, 2004, 03:07:24 a.m. »

…Ca intr-o poveste: unul a aruncat un pieptene si s-a facut o padure., altul o oglinda si s-a facut un lac, un al treilea o piatra si s-a ridicat un munte. Si le vom trece pe toate. Cu credinta ca noi suntem cu adevarat cei chemati sa reuseasca si fara sa ne fie teama sa credem si in noi insine si in cei de langa noi. Ma alatur voua (pentru ca imi faceti acest favor crezand in visul si in viziunea lui JS. Incerc sa va servesc mai presus de mine insumi si invatand sa fiu recunoscator pentru privilegiul de a o face.
Poate de undeva, din cine stie ce vesnicie albastra, de dincolo de patimi si minuscule interese intemeietorul forumului sa se uite cu macar un pic de multumire cum reusim sa pastram drumul deschis pe care l-a construit ori de cate ori ne zidim un suflet si un trup pentru ca “pietrele” pe care le tot punem una peste alta sa nu se naruie.

   "Orice inceput se vrea fecund.
        Risipei se deda florarul."  (Lucian Blaga)

Florarii sunteti voi, moderatori, administrator, si cei care dau vitalitate clipei, o energie in perpetua efervescenta (membrii).
Risipiti cu darnicie, imaginatie, devotament, munca sufletului si mintii voastre – mii de inimi asteapta sa rodeasca floarea cea mai minunata din lume:  IUBIREA, -  ajutorul pe care sa il dai celui care are nevoie de el si care pierduse poate si ultima speranta ca il va mai primi. Indraznesc sa propun sa devenim un forum si un membru. Si asta pentru ca, de fapt:
 
   Uneori pluralul nu exista.

9

Nou veniţi / Mesaj de salut

« : 11 Decembrie, 2004, 04:54:08 a.m. »

Intotdeauna o sa imi aduc aminte cu bucurie si voi ramane adanc recunoscator pentru suportul plin de caldura si entuziasmul pe care il aratati de a-mi fi gazda unor scurte mesaje. Multumesc din inima pentru ajutorul, pentru timpul si suportul acordat. Toate acestea se recomanda a fi o suma minunata a existentei voastre. Mult noroc moderatorilor, membrilor si nu in ultimul rand administratorului forumului. Stiu ca ei vor purta stindardul LoveTime cu onoare si distinctie.