Afişare Mesaje
1
Psihologie / Re: ce e de facut?
« : 26 Ianuarie, 2005, 10:53:00 a.m. »
Herra, zici ca esti prietena mea...sau vocea mea interioara... 
eu si prietena mea suntem impreuna tot de 2 ani si acesti 2 ani au fost plini de certuri de genul asta, despartiri, treburi urate care n-au ce cauta intr-o relatie. Cand ne despartem, trecea o saptamana, 2,3, o luna si iar ne impacam...nici eu, nici ea nu puteam sta departe unul de celalalt...si ea spunea exact ce spui tu...si eu la fel... Ce am facut? Impotriva tuturor sfaturilor primite de la prieteni, am mai dat o sansa relatiei noastre, pentru ca nu puteam unul fara celalalt....si ne-am pus pentru prima oara fata in fata, sa vedem de fapt unde e problema...comunicarea in situatia asta ne-a salvat...(cred 
). Acum sa-ti spun ce am descoperit. Amandoi, ne gandeam la "barbatul vietii", respectiv "femeia vietii", ca la Fat Frumos sau Ileana Cosanzeana, intr-o poveste unde sa nu intervina probleme sociale, tot felul de "balauri" raufacatori, probleme cotidiene peste care TREBUIE SA TRECI.Ideea e ca nimeni nu e perfect, doar cei doi amintiti mai sus, in poveste. Asa ca ne-am spus si ceea ne ne "deranjeaza" la celalalt, cam cum am vrea sa fie relatia noastra...(incluzand toate problemele ce apar si nu apar in basme sau in filmele de dragoste americane) si am descoperit ca avem cam aceleasi puncte de vedere..am acceptat amandoi ca am gresit in multe privinte, ca intr-o relatie nu e vorba doar de "mine" de genul: "se poarta nu stiu cum", "ma face sa sufar", "uite ce a zis", "uite ce a facut", ci e vorba si de: " l-am facut sa sufere", "m-am purtat cum nu trebuia", etc. La noi totusi problema principala era incapatinarea, orgoliul, si un fel de concurenta deplasata...dar am rezolvat problemele astea...oricum, ne iubim si existam unul pentru celalalt...eu ti-am spus pe scurt povestea noastra...sper ca ajuta cu ceva...
eu si prietena mea suntem impreuna tot de 2 ani si acesti 2 ani au fost plini de certuri de genul asta, despartiri, treburi urate care n-au ce cauta intr-o relatie. Cand ne despartem, trecea o saptamana, 2,3, o luna si iar ne impacam...nici eu, nici ea nu puteam sta departe unul de celalalt...si ea spunea exact ce spui tu...si eu la fel... Ce am facut? Impotriva tuturor sfaturilor primite de la prieteni, am mai dat o sansa relatiei noastre, pentru ca nu puteam unul fara celalalt....si ne-am pus pentru prima oara fata in fata, sa vedem de fapt unde e problema...comunicarea in situatia asta ne-a salvat...(cred ). Acum sa-ti spun ce am descoperit. Amandoi, ne gandeam la "barbatul vietii", respectiv "femeia vietii", ca la Fat Frumos sau Ileana Cosanzeana, intr-o poveste unde sa nu intervina probleme sociale, tot felul de "balauri" raufacatori, probleme cotidiene peste care TREBUIE SA TRECI.Ideea e ca nimeni nu e perfect, doar cei doi amintiti mai sus, in poveste. Asa ca ne-am spus si ceea ne ne "deranjeaza" la celalalt, cam cum am vrea sa fie relatia noastra...(incluzand toate problemele ce apar si nu apar in basme sau in filmele de dragoste americane) si am descoperit ca avem cam aceleasi puncte de vedere..am acceptat amandoi ca am gresit in multe privinte, ca intr-o relatie nu e vorba doar de "mine" de genul: "se poarta nu stiu cum", "ma face sa sufar", "uite ce a zis", "uite ce a facut", ci e vorba si de: " l-am facut sa sufere", "m-am purtat cum nu trebuia", etc. La noi totusi problema principala era incapatinarea, orgoliul, si un fel de concurenta deplasata...dar am rezolvat problemele astea...oricum, ne iubim si existam unul pentru celalalt...eu ti-am spus pe scurt povestea noastra...sper ca ajuta cu ceva...