3
« : 18 Aprilie, 2005, 09:41:23 p.m. »
Buna...
as vrea sa va spun o poveste....am nevoie sa fiu sfatuita, sa fiu ascultata, sa fiu inteleasa....
iubesc...si nu sunt iubita....sunt patru luni de cand suntem despartiti... am fost impreuna, si
in timpul acela,am invatat sa rad,sa fiu fericita,sa ma bucur de viata si de tot ce inseamna iubire.El m-a invatat sa fac asta.Uitasem parca!
Si totul era atat de frumos,pana cand el a fost nevoit sa plece din tara:(
Si a fost bine...un timp.
Vorbeam la telefon,ne trimiteam mesaje,ne scriam e mailuri...ne simteam aproape unul de celalalt!
Despartirea asta de atatia mii de km ar fi trebuit sa dureze o singura luna...si a plecat in ianuarie,si nici acum nu a venit!
Intr-o zi,am primit un email in care mi-a spus ca pentru el sunt o enigma (dar una frumoasa-spune el)si ca sa imi dea dzeu sanatate, ca de restul ma ocup eu...
Am crezut ca innebunesc!
I-am trimis sute de mesaje,sute de emailuri,l-am sunat si de fioecare data imi zicea ca ma suna el ca nu poate vorbi,si niciodata nu a sunat inapoi!
zilele trecute,a venit niste prieteni comuni de acolo de la el,si i-am intrebat ce face EL!
Inca mai evita sa imi raspunda...dar au vorbit cu altii si acei oameni mi-au zis ca are pe altcineva...
Din acel moment,eu nu mai sunt om....tot ce imi doresc e sa mor...il visez mereu....ma trezesc din somn si iau un pumn de pastile pentru a putea dormi fara sa visez...nu mai vreau sa sufar...vreau sa uit si nu pot...nimeni nu se poate apropia de mine...nici macar mama...ii urasc pe toti cei care incearca,si nu stiu cat voi mai face fata durerii...mi-e tare teama csa voi claca si voi cadea prada disperarii...si voi face acea greseala irevocabila....moartea sa fie o solutie?
Afişare Mesaje
