8
« : 17 Noiembrie, 2005, 03:23:07 p.m. »
ma bucur lorelei.
in ce priveste cautarea cred ca niciodata nu o facem, decat cel mult inconstient, atunci cand suntem singuri. situatia se schimba in momentul in care cunosti pe cineva care a activat in creierul tau un locsor(cica tot ala care e resposabil si de placerea pe care o simtim cand mancam ciocolata),, si de atunci incepi sa simti ca esti in cautare-de calalalt, de mangaierea lui, de sarutul lui, de simpla lui prezenta, chiar si de
palmele si injuriile lui(caci le vrei, o doamne cum le vrei!). ti se pare atunci ca de o viata intreaga il cauti, si de aici poate confuzia ca esti intr-o continua cautare a ceva sau cineva care sa se ti se potriveasca pe deplin sau mai stiu eu, cand de fapt nu vrei zic eu decat sa-ti satisfaci niste nevoi momentane care pot fi: ah ce m-as culca cu aia, sau ce m-ar place sa am acum pe cineva care sa ma poata mangaia pe frunte si sa-mi zica: 'lasa iubitule ca uite asa si pe dincolo'.