Mesaje

1

Ai nevoie de un sfat? / Re: prietenii persoanei infidele!?

« : 02 Aprilie, 2007, 06:25:21 a.m. »

  Cazul tau imi aminteste de trecutul unei bune prietene,se incadreaza intr-un tipar aproape perfect...Unde el incearca din rasputeri sa salveze "dragostea" dintre ei iar ea nu stie ce vrea.Te rog sa nu mi-o iei in nume de rau dar am citit "povestea" ta cu ea si nu mi-a venit in gand decat "LASA-O".Stiu ca aceste cuvinte te infioara pentru ca e greu sa iti concepi viata fara persoana iubita.Nu incerca sa faci din ea ceea ce vrei tu sa fie.Oamenilor li s-a dat puterea de a alege.Te-a inselat o data, de doua ori...uneori ma intrebam cat ai sa mai rezisti.Sa stii ca prietenii persoanei infidele intr-o mare majoritate ii vor pastra secretul.Putini sunt cei care vor veni la tine sa iti spuna "Vezi ca prietena ta te inseala cu...". Si tot la fel de putini sunt cei care ii vor spune EI "Vezi ca nu e bine ceea ce faci". Stiu cat de mult a suferit El in cazul prietenei mele si e inuman o asemenea suferinta. Aduna-te si continua-ti viata mai departe pentru ca o relatie in care nu mai exista incredere este sortita esecului.Sanse?!Cate sanse vrei sa ii dai, pana are sa te doara si cel mai indepartat colt al sufletului tau? Cei din jur pot sustine "cauza" sau sa o condamne, influentand sau nu decizia, DAR in final fiecare suntem raspunzatori pentru alegerile pe care la facem in viata.Cu cat ai sa incerci sa ii ingradesti libertatea cu atat maresti sansele ca ea sa o caute singura ascunzandu-se de tine.Cauti din nou miciuna?Uite asa o poti avea din nou. Ai grija de sufletzelul tau pentru ca nu meriti sa fi supus unor asemenea incercari.



     Multi pupici 

2

Ai nevoie de un sfat? / Re: Infidelitate...

« : 31 Ianuarie, 2006, 07:33:50 p.m. »

 Se spune ca " ce nu stii nu te doare", dar cand stii ceva doar pe jumatate nu te mai poti preface si minti ca totul e bine.Problema e ca mereu aflu ce face ,pe unde e.De multe ori au altii grija sa ma informeze fara sa cer aceasta.Mie imi spun de el,lui de mine.Toate se afla... ...E ok atunci cand sunt de bine dar cand auzi fara sa vrei ca prietenul e in cautare de aventuri, atat de repede iti piere zambetul de pe buze.
         Draga Bke,intr-un final aflu si e nasol rau de tot...pentru mine.Fiecare reactioneaza diferit la o anumita intamplare,sunt femei si femei.E una cand ai putere sa ascunzi unui barbat ce te doare si sa te comporti cu el cum nu s-ar fi intamplat nimic dar asta tine o perioada pana cand tot ii spui ce ai de spus ca nu o poti tine asa la nesfarsit sau cand ii spui in fata imediat ce ai aflat de greseala  si poate ai sau nu ai argumente concrete in legatura cu ce s-a intamplat.Eu de obicei adopt prima varianta dar in mine e alarma generala.Cand nu aflu nimic normal ca nu am pentru ce imi face griji  dar sa il iubesti si sa mai ai si un zvon ce iti mareste indoiala...nu e prea placut 

3

Ai nevoie de un sfat? / Infidelitate...

« : 31 Ianuarie, 2006, 04:55:20 p.m. »

Coincidenta sau e chiar vorba de el?!!!!!!!
           De obicei la salonul de infrumusetare esti ca si la spovedeanie.O confesiune a unei tipe ma tine intr-un suspans extraordinar.Povestea cum se tine unul dupa ea  de vre-o 40 si de ani dupa ea,bogat si mai arata si beton,ca i-ar promite marea cu sarea si de 2 ani e super indragostit de ea.Pana aici totul era ok dar surprinderea a fost cand entuziasmata spune ca i-a cumparat deja bilet de avion pentru luni seara la ora 7 sa   il insoteasca in scurta lui calatorie. Pai de obicei atunci e ora la care pleaca el...Si la cumparaturi o duce...Offfff....Nu am liniste de cand am aflat.De la el am o alta varianta complet diferita: a mers doar cu prietenul lui cu masina.Mi-e foarte greu sa il cred.Nu i-am spus nimic azi cand a sunat.Mi-a dat un fel de explicatie povestita cam aproximativ ce a facut de cand nu am vorbit ieri.A intrat in detalii care pareau sa-i justifice textul,au fost 3 la numar dar in general imi spune cu amanunte foarte multe sau deloc.Am nevoie e doar un nume care sa limpezeasca mintea mea.Cu siguranta ea isi va face aparitia la salon cu stirile cat de repede va putea.Stau ca pe ace si nu mai am stare.Teoretic nu as avea motive sa imi fac griji.E foarte atent,dragut si imi repeta acum cat de mult ii pare rau ca nu am putut merge cu el...toate acestea teoretic.
                  Sunt perfect constienta ca e vorba doar de nemarginita neincredere care a urmat celor intamplate in decembrie.Ce inseamna sa iti pierzi increderea in cel iubit?Un complet dezastru!Nu ma pot bucura de nimic  .Orice cuvant,orice gest e pus la indoiala,cantarit cat de adevarat e,analizat pana isi pierde valoarea.Si atunci unde e farmecul unei relatii dupa ce iti pierzi credinta in vorbele lui?Pai nu mai e,o duc asa de dragul de a o duce.Il vad cum incearca sa imi dea siguranta  dar toate fara nici un rezultat.Dupa ce am patit-o odata mi-e imposibil sa mai am aceeasi incredere oarba.Am vazut cum e fara el si nu am rezistat asa,cum e acum cand sunt cu el tot nu pot fi fericita pentru ca am o indoiala vesnica in suflet .Nu vreau sa ma despart de el pentru ca stiu cat de mult as suferi din nou.Va rog din tot sufletelul meu sa ma ajutati. ...Cum pot avea din nou increderea care mi-o doresc atat de mult?

4

Ai nevoie de un sfat? / Re: Infidelitate...

« : 23 Decembrie, 2005, 08:38:26 a.m. »

       In perioada sarbatorilor se spune ca se pot intampla miracole.Unul dintre ele a fost in viata mea  .Cand am crezut ca totul s-a sfarsit a avut loc o rasturnare de situatie la care nici nu indrazneam nici macar o secunda sa visez .Dupa cum stiti povestea cu scumpul meu ...cat de brusc si dureros parea ca se terminase totul intre noi...se pare ca nu a fost dat sa fie asa. 
                 In ziua in care ma pregatisem sa imi iau viata de la capat si sa incep a-mi planifica ultimele zile din an dupa ore astfel incat putinul timp liber ,ce pana nu de mult era petrecut cu el, sa imi fie atat de bine organizat incat gandurile mele sa se indeparteze pe cat posibil de modul in care se terminase relatia ...trebuia sa se intample ceva deoarece prea sigura eram pe mine.O curiozitate spontana ma rupe din obiceiurile mele fixe de dimineata si ma intoarce in dormitor direct tinta spre telefon.Sunase el...raman cateva clipe cu telefonul in mana si nu-mi puteam crede ca a cedat tentatiei.Cum nici eu nu sunt o fire astamparata il sun inapoi.Protocolara si rece il intreb de ce m-a sunat si al meu isi cere scuze pentru ce s-a intamplat dorindu-mi Sarbatori "frumoase"...si atat.Inchide telefonul...inca eu il mai tineam pe al meu lipit de tampla si priveam in pamant.Un moment am simtit o singuratate insuportabila...atunci i-am spus inimii mele : "Te las sa-ti amintesti,sa-l iubesti  si sa traiesti in sufletul meu asa cum nu ai indraznit pana azi." .Primele lacrimi din dragoste imi atingeau obrajii...iubeam cu toata fiinta mea.Nu stiam ca pot ascunde sentimente atat de frumoase.Il intrebam de ce sunt doar eu aceea care plange dupa clipele de iubire,de ce doar eu  ma gandesc la noi.Trecusera 10 minute dupa care imi spun ca nu mai are rost si atunci imi suna din nou telefonul...el...Cu o incapatanare de neclintit motiveaza ca mi-ar datora o explicatie si nu vrea sa lase lucrurile asa.Un santaj sentimental indirect incepe ...ca el ar minti sa spuna ca nu i-a fost bine langa mine,inca i-a fost atat de bine si cat de surprins a fost cand a vazut ce repede am renuntat la el.S-a suparat pe mine pentru ca am ales in locul lui.Aflase de la prietenul lui ca nu mai vreau sa il vad si imi spune:"Cum poti sa fi suparat pe cineva atata timp cat nu iti pasa asa cum ai aratat tu?Daca ai fost suparata pe mine incat sa iti doresti sa nu ma mai vezi inseamna ca totusi ti-a pasat de mine...". S-a agatat de cel mai mic semn sa descopere ce a insemnat el pentru femeia cu suflet de gheata.I-am putut lua afectiunea si atentia,dandu-i in schimb indiferenta dar nu i-am putut lua speranta.Acea speranta care i-a dat putere sa lupte pentru a nu ma pierde.Asa cum ea nu isi concepea viata fara el la fel nu o vedea el pe a lui fara mine.Cu cat treceau minutele cu atat imi dadeam seama ca nu are sa renunte si se va zbate pana cand nu va mai putea.Am clarificat multe lucruri in acea zi si comunicarea ce lipsise intre noi era acum subiect de discutie.Cand m-a luat in brate am simtit cata nevoie are de mine.Azi stiu ca dragostea dintre noi nu a fost decat in mintea mea,a fost in inimile noastre.Nu exista iubire fara lacrimi si viata fara un sfarsit.In tot raul a fost si un bine,poate acum stim ce valoare avem unul in viata celuilalt.De acum va fi un timp in care el va face tot posibilul sa fie cum a fost inainte,simte ca il iubesc dar nu am sa ii pot da niciodata siguranta totala pe mine.Eu mai am o viata profesionala activa in care sunt apreciata ,admirata si  la care nu am de gand sa renunt.Dragostea mea e numai el si asa cum are viata lui profesionala o am si eu pe a mea.Ne respectam acest lucru...si...tot ce pot sa spun e ca va fi bine.A gasit in mine femeia care isi poate face viata fara el si fara sa-i fi sarit in ajutor candva.Cu toate ca anii mei sunt putini,am trait 20 de primaveri,nu am sa il las sa ma domine si sa aiba o mare influenta asupra deciziilor mele asa cum a avut asupra ei.Pe de-o parte ii si place mult acest lucru la mine,dorinta mea de a fi independenta si de a fi capabila sa realizez acest lucru am avut-o si implinit-o cu in urma cu un an.De aceea am un sfat din suflet pentru fete,va spun ceea ce imi spun si mie sa ma feresc mereu : "Nu va implicati viata profesionala cu dragostea pentru ca rareori acestea se impaca."
               
              Va doresc "Sarbatori fericite!!!" si multi pupici prietenilor ce mi-au fost alaturi cu cele mai intelepte sfaturi...    

5

Ai nevoie de un sfat? / Re: Infidelitate...

« : 19 Decembrie, 2005, 11:10:41 p.m. »

Dragii mei prienteni,
...ati fost atenti la iluzia mea,mult mai receptivi decat mine .Din indiferenta mea fata de tot ce ma inconjoara am omis detalii care au avut o importanta majora in a-mi dezlega neintelesul.
           Aceea care credeam ca mi-ar lua "pretiosul" loc in viata celui mai cel barbat fatal care imi dominase gandurile in ultimul timp s-a dovedit a a fi "prietena" lui de ani de zile.Detalii: obosita de plans deoarece era un an de cand prietenul de suflet se alaturase ingerilor...deschid telefonul si vad apeluri pierdute si numere care nu erau cunoscute bogatei mele agende.Ajung acasa si sun.
 " -Sunt x,m-ati sunat?..
   .-Da,sunt z prietena lui Y....
   Eu cu acelasi ton linistit.
   -Da?
   -Da...cu o voce tremuranda....stiai de mine?
   -Nu...rece si clar.
   -Nu mai pot,nu mai rezist,trebuie sa vorbim...deja auzeam disperarea care o cuprinseAcea disperare cand o femeie nu mai poate sa suporte durerea ce ii apasa sufletul si chinul e atat de mare incat cuvinte nu sunt pentru a exprima  cata suferinta poate zace in sufletul ei.Ii raspund:
   -Bine.
   Ma opresc in fata oglinzii,imi aprind o tigara,ajung sa o sting si pe a doua.Nu simt nimic ,nu vreau nimic.Mai arunc o data privirea in imaginea reflectata si imi spun: "HAI CA POTI...".Ma aranjez putin,imbracata elegant ca si intotdeauna si...imi suna telefonul...raspund...
   -Nu pot sa te vad...aproape plangand.
   -De ce? O intrebare care astepta un raspuns ...
   -Nu pot,pur si simplu nu pot...
     A inceput o conversatie care a durat timp bun in care din rivala i-am devenit confesor.Am si dorit lucrul acesta dar mai mult simt ca l-am facut din instinc.Acel instinct care nu poate lasa sa moara un suflet in chinuri sub privirea mea cand stiam sau mai bine spus vorbele mele o alinau.Va intrebati ce i-am putut spune...nici eu nu mai stiu tot.Ce stiu e ca i-am adus pentru cateva clipe zambetul pe buze celei care iubea cu patima iluzia mea,pe cel care a reusit sa imi daruiasca clipe de fericire adevarata.O copie reusita a unui paradis in doi.Dar in fine...sa continui...
    Eu ii raspundeam scurt la intrebarile despre mine si...el.In schimb tot ce aveam eu in mintiuta mea despre dragoste de la motto-uri pana cele mai obisnuite si folosite proverbe romanesti si internationale ,le-am adaptat la momentul de fata in vorbe pline de intelepciune.Si abia mai tarziu in camera prietenei mele am realizat ca nu pe ea o alinam si ii inspiram curaj sa treaca peste tot cu capul sus...ci acelei parti din mine care se zbatea dupa zidul de gheata in care s-a trezit inchisa.
    Si azi...cand am ridicat capul din patul meu de acasa cu care ma obisnisem foarte greu in lipsa lui...am vazut raze de soare in camera mea si...afara era zapada si SOARE!!!Cat de mult adoram aceste zile...mi-am mentinut zambetul pe buze intreaga zi,radiam de o fericire care era totusi ciudata avand in vedere ziua cea trecut.Da...a trecut. Pe la amiaza imi suna telefonul,el.Un fior imi trece prin stomac,brusc toata siguranta pe mine cu care ma mandrisem din zorii zilei se risipeau in mine.O conversatie obisnuita ,el entuziasmat dar entuziasmul meu era prea puternic.Si dupa cum stiti la noi tacerea era tot la fel de obisnuita.Sa nu intrebam "cine,de ce,cand si cum" nici el nu a intrebat.Zic eu..." Ma bucur ca te-am auzit..." El..."Si eu".
 Inca nu aflase.Dupa cateva ore suna si imi spune ca vrea sa ma intrebe ceva,eram ocupata si ii spun sa sune mai tarziu.Acel tarziu nu a durat decat vre-o 2 ore in care eu nu am dat nici un semn...si...ma uimesc de ceea ce vad:
     Amandoi in fata mea.Inca zambeam de la o faza din jurul meu dar atat de natural incat emanam fericire din toata fiinta mea.El astepta sa imi vada reactia.A avut parte de o reactie la care nu se astepta...ma vedea zambind si ...nu simteam nimic in acele momente ...expresia mea era doar un zambet.Ea mi-a dar inelul care il uitasem la el.Eu i-am spus.Nu aveam nici cea mai mica intentie de a lasa ceva acolo,dintr-o aiureala de dimineata.I-am spus la telefon ce o asteapta cand se aseaza in patul lui si sa faca ce vrea cu el(cu inelul mai intai am gandit dar dupa o secunda ...dar si cu el).Mi l-a intins cu o mana tremuranda ,l-am luat,i-am spus un "  multumesc" de parca mi-ar fi adus un act de care nu aveam nevoie atunci.Au plecat si s-au asezat la masa.Bineinteles ca mi-am facut "n" drumuri pe acolo...si inca radiam de fericire.El ma studia si isi intorcea privirea insistent si vizibil pentru toti de fiecare data cand apaream.Ea a venit mai tarziu la mine si mi-a multumit. PENTRU CE?imi ziceam in mine...M-a intrebat cat de implicata am fost?Ceea ce ma intrebase si la telefon.I-am spus ca acum nu mai contraza ce am simtit si nici ce simt acum,tot ce conteaza e sa infrunte viata si sa fie fericita.Au plecat impreuna...si nu stiu ce-am simtit atunci...
              A venit noaptea in care visul meu sa se spulbere la adierile realitatii.Sun clipe in care totul se prabuseste...sfarsitul a venit cu un val plin de durere ce ma inconjoara atat de incet incat imi simt sufletul de plumb.Nu pot sa plang,lacrimile ce stau acum in ochii mei imi dau putere sa merg mai departe,sa nu ma opresc in aceasta suferinta...tacerea din mine inchide dragostea...am asteptat de ajuns,speranta dispare odata cu iluziile...nu a venit nimeni sa strige "TE IUBESC"
              Privesc in jurul meu si nu vad decat un pustiu ce ma inconjoara cu ganduri ce nu sunt ale mele.Sunt mii de vorbe ce-mi repeta la nesfarsit ca nu are sa se intoarca nicicand.Sunt clipe in care nu mai cred in iubire,sunt clipele in care renunt cand simt iluzia atat de falsa.Dragostea dintre noi nu a fost decat in mintea mea.
              Traim in lumi diferite,sub acelasi soare,visam in aceleasi nopti senine,dorim pe cineva aproape sub aceleasi triste ploi cand amintirile ne cheama in trecut....
           Oare de cata dragoste am nevoie pentru a nu mai simti singuratatea?
          Ar opri el gandurile cu un sarut inainte sa imi atinga buzele toate vorbele grele ce stau ca un intuneric greu pe suflet...Dar poate m-ar privi din nou cu aceeasi privire compatimitoare ce inchidea mereu furtuna dintre noi.Nici o mie de cuvinte nu ar putea contura emotiile ce vibreaza in trupul meu cand amintirile imi strabat mintea ,retraind fiecare moment cu o intensitate aproape admirabila pentru o iluzie...

         Aceasta a fost durerea mea...Multumesc celor care au avut rabdarea sa treaca cu privirea printre aceste randuri.Va spun din nou dragi prieteni pentru ca asta insemnati voi pentru mine.Am descoperit aici oameni care inca mai cred,spera si lupta pentru dragoste.Eu ma retrag in munca mea pentru a-mi cladii viitorul stralucit pe care mi-l doresc profesional.Am invatat de mica sa nu depind nicicand de un barbat si am reusit pana acum.Era diferenta dintre mine si ea.Din cauza firii mele agitate si nebune mi se parea de neconceput ca el sa ma includa in afacerile lui si sa ii mai fiu si iubita.Nu o admir,imi pare rau pentru drama pe care o traieste.E si ea femeie si merita sa fie fericita in viata...
   
     

6

Ai nevoie de un sfat? / Re: Infidelitate...

« : 18 Decembrie, 2005, 02:23:33 a.m. »

   Sunshine draga...daca in visele mele mi-am imaginat cum mi-as dori sa imi intalnesc iubirea acestea nu au fost decat iluzii adolescentine fata de ceea ce mi-a fost dat sa traiesc alaturi de el.Inca de la inceput si pana azi fiecare clipa petrecuta impreuna e nepretuita.Uneori ma gandesc ce bine am facut in aceasta lume incat sa am parte de aceasta dragoste.E totul mult prea frumos.Povestea noastra candva se v-a sfarsi.Locul lui nu e langa mine...si nu sunt trista pentru aceasta.
          Ce ma retine? Odata ce am spus tot ce am in suflet,toata dragostea pentru el sunt vulnerabila.La fel ca si orice femeie imi doresc pe cineva doar alaturi de mine.Sa nu imparta afectiunea care imi este destinata mie unei alte femei. Vezi ca aici e punctul cel mai interesant. Vreau ca cel de langa mine sa fie "al meu" ,nu in sensul de posesie , dar eu rapesc afectiunea ce trebuie sa fie daruita alteia.De aceea nu vreau sa il apropii prea mult de mine.De multe ori il vedeam prea dedicat relatiei noastre, ca barbat era implicat pana la ultima farama de dragoste ce o putea tainui sufletul lui.Pentru "noi" era bine ...dar simteam ca nu pot lua acel "tot" care el mi-l oferea din toata inima.Stiam ca exista cineva care are mult mai multa nevoie decat mine de aceasta daruire a lui.E cea care i-a fost alaturi si la bine si la greu pe tot parcursul vietii lui.Are tot ce si-ar dori cineva sa realizeze in viata,e un om implinit. Si nu o singura data m-am intrebat ce vrea cu adevarat de la mine.Aventura?! Aventurile nu se suna de cel putin 6-7 ori pe zi si nu amani intalniri importante doar pentru a-ti vedea iubita cateva clipe.
       Nimic nu mi se pare mai frumos decat o dragoste si mai mai intensa dupa semnarea acelui act care ar trebui sa uneasca destinele pentru totdeauna.De cele mai multe ori dispare. E greu sa traiesti alaturi de cineva care nu te mai iubeste.Mai ales cum suntem sensibile parca totul ne afecteaza inzecit.
       Am sa lupt atat cat mi se cuvine pentru a-mi implini fericirea alaturi de el ,nu am sa daram nimic si nici nu am sa cladesc decat in sufletul meu cea mai frumoasa iubire din anii tineretii.
       Candva am suferit si de aceea o mica ezitare am avut in a ma darui total,am pastrat cele mai dragi momente pentru mine.Sunt amintirile pe care nu mi le va lua nimeni niciciodata.
      Dragostea mea e impartasita...si atunci cand imi aduc aminte cat am asteptat sa o intalnesc ma intreb daca o apreciez asa cum ar trebui.Raspunsul este NU. Intotdeauna intr-o relatie unul intinde obrazul si celalalt saruta.La inceput eram doua suflete unite de o iubire fara margini,eram noi pe acest pamant si lumea.Ceva din vraja de la inceput s-a risipit treptat.De ce? Pentru un sentiment ca ar avea ceva cu cineva eram gata sa renunt la tot.Aveam impresia ca stau in calea fericirii lui si imi spuneam ca sunt oricand pregatita chiar cu pretul suferintei cele mai crude sa ma dau la o parte din drumul lui doar sa il vad fericit.
      Sunshine,niciodata nu am renuntat la nimic pentru nimeni intr-o relatie.Dar pentru el as fi facut-o.Chiar daca ea imi lua locul in viata lui.De aceea te inteleg cat de mult l-ai iubit pe sotul tau...E trist atunci cand realizezi ca de toata dragostea ta celui caruia i-o daruiesti nu are nevoie pentru a-i insenina viata...si tot eu ma trezesc filozofand    ...cea care tine sentimentele ascunse si tace ...

7

Ai nevoie de un sfat? / Re: Infidelitate...

« : 17 Decembrie, 2005, 07:01:10 p.m. »

            Uneori toate gandurile le astern intr-un jurnal.... sunt doar cuvinte puse intr-o ordine aproape perfecta incat cei ce le asteapta cu o nerabdare copilareasca , dupa ce le-au citit isi opresc privirea intr-un punct imaginar si retraiesc momentele descrise de mine dar traite de ei. Au iubit si poate de aceea le e drag sa-si aminteasca...Dar eu? Raman cu aceeasi greutate pe suflet si nu inteleg de ce atunci cand am nevoie de vorbele lor sa ma linisteasca ii simt si mai departe de mine. Pe  chipul meu  nu se vede surprinderea de tacerea ce se lasa dupa fiecare text,o simt eu si imi e de ajuns... Zambesc cald ca asa imi este firea si incepem sa discutam despre enigme ale trecutului ce evident  inca si azi le mai apar in minte.
            Intr-o seara am descoperit intamplator acest site, era exact de ce aveam nevoie de atata timp...sa spun ce am pe suflet si sa primesc un raspuns indiferent daca era unul care imi sustinea dragostea sau imi taia putinul entuziasm ce a mai ramas.
            Iti multumesc Kytty pentru incurajare...dar s-a schimbat ceva.Doua saptamani nu am spus nimic despre "presupunerea" mea ca s-ar fi intalnit cu altcineva.Acest lucru sufleteste a ajuns pana in stadiul in care am simtit ca se prabuseste cerul peste mine.Dupa ce am facut primul pas si cel mai greu ( cum mi-a spus Viulian) adica sa il insel  eram deja aproape in aceeasi situatie si am facut la fel ...am tacut....dar "o  usita mica" am inchis-o fara sa vreau.Acum e tarziu sa ii mai spun ceva. In relatia noastra s-a schimbat ceva...ma intreb daca sunt eu aceea care s-a schimbat sau el.Aparent totul e normal...dar simt o anumita distanta.O manifest si eu si el.Stiu ca nu e ceea ce simtim cu adevarat dar va veni o clipa in care ne vom satura si inevitabil dorinta de a clarifica situatia ne va pune fata in fata.
           Draga Kitty nu stii cat de mult  pretuiesc sfatul.Imi da putere sa lupt pentru a aduce inapoi fericirea care ne-a adus dragostea in suflet. Administratorului nu-i  pot spune decat : "Multumesc ca ai citit printre randuri si ai reusit sa scrii cat mai clar acel "neinteles " in care eram atat de prinsa." E adevarat ca nu stiam ce se intampla cu mine...dar v-am gasit pe voi si acum sunt mult mai aproape de drumul pe care l-am abandonat in momentul in care am dat de greu...
       

8

Ai nevoie de un sfat? / Infidelitate...

« : 12 Decembrie, 2005, 12:34:44 a.m. »

" - Am eu oare dreptul sa iubesc o femeie ca tine?". Intrebarea m-a surprins pe cat mai placut posibil,pe moment.Dupa cateva luni am realizat ca eu eram aceea care ar fi trebuit sa imi pun aceasta intrebare pentru ca libertatea mea de alegere era mult mai presus decat a lui.Prinsa in vraja clipelor frumoase nu am realizat ca jocul nu mai e facut dupa regulile mele:doresti,seduci,obtii ,abandonezi fara regrete.Inainte imi decideam eu limita in relatii,acum imi e impusa de viata lui.Joc rolul pe care nu mi l-am dorit niciodata,un rol secundar. Odata ma opreste si-mi spune "Te iubesc" , il privesc cu drag si tac.La cativa pasi ma intoarce spre el si imi repeta aceleasi  dulci cuvinte.Cu un sarut il opresc sa mai spuna ceva.In timp a  inceput sa imi povesteasca despre viata lui...un fulger mi-a trecut prin suflet dar am invatat sa accept,sa-i iubesc copiii...dar pe ea?!Sunt zile intregi,saptamani in care nu il caut.Mi-l imaginez alaturi de ei si...il vad zambind,implinit si pentru aceste momente din viata lui renunt la orice clipa dorita sa o petrec alaturi de el.Stiu.Suport consecintele.In noptile tarzii cand sunt singura imi amintesc de prima zi petrecuta impreuna...eram fericita.M-a intrebat intr-o seara daca simt cat de mult ma iubeste.Nu i-am raspuns.Eram prinsa in gandurile mele a s-ar fi vazut cu altcineva,vre-o fosta relatie.Dar nu era momentul pentru a-i spune motivul pentru care eram trista in ultimul timp.Atunci era noaptea in care el avea nevoie sa-i spun ce simt pentru el.De curand am inselat barbatul care inseala.Sentimentul de vinovatie a disparut la cuvintele : "acum suntem chit".Oare?Nu stiu si nu voi afla daca s-a intamplat sau nu,nu indraznesc sa intreb.Suna ironic dar dupa infidelitate ceva din mine striga :TE IUBESC!!! De atunci in sufletul meu simt ca mi-am depasit limita : iubesc pe cineva mai mult decat pe mine.Afectiunea mea e    poate o mica siguranta pentru el ca imi pasa.Dar ce rost au toate sentimentele care le-am tinut doar pentru mine cand el nu se poate bucura de ele?Am dreptul sa il iubesc fara sa ii schimb viata.Ma vrea langa el pentru mult timp,nu o spune dar o face prin fapte care ma leaga profesional de el  dar nu stiu cat voi rezista.Mi-e teama sa ii spun ca il iubesc....Cel putin de o saptamana citesc despre iubirea si suferinta altora incercand sa uit de a mea.Il iubesc si totusi nu spun nimic....