11
« : 07 Martie, 2005, 07:33:47 p.m. »
Tocmai ma gandeam la tine...o particica din mine ar fi vrut sa mai stea langa tine...atat...si ar fi suficient pentru a ma simti bine;dar cealalta parte imi spune ca nu se mai poate,ca nu esti suficient de bun pentru mine,ca provenim din doua medii total diferite si nu te poti ridica standardelor mele…si din pacate sau din fericire,nici nu mai stiu,ascult de cel de-al doilea glas.Nu de alta,dar nu ma pot lasa dusa de val…mi-e frica,mi-e ingrozitor de frica.In primul rand mi-e frica sa nu sufar,apoi mi-e frica sa nu o fac pe persoana draga mie sa sufere…si totusi am reusit “performanta” si le-am realizat pe ambele…
Totul pun sub semnul gandirii,si nu ma multumesc cu putinul…o fi rau sau bine?Oricum nu-mi pare rau am fost impreuna,mi-ai aratat ce frumos este sa iubesti,cate poate face dragostea din om.Era deajuns o vorba din partea ta,un mic gest tandru…si uitam de toate.Nu stiai la ce sa te astepti din partea mea…azi puteam fi impreuna…maine cine stie?si totusi cand iti spuneam ca vreau sa ne vedem,nu conta programul tau initial,ai renuntat la tot pentru mine,chiar si la prieteni…Mi-ai cumparat chiar si flori si te-ai plimbat cu ele pe strada,considerand ca e cam rusinos sa faci asemenea gest…si totusi l-ai facut pentru mine…dar eu nu l-am apreciat(sau cel putin nu asa cum vroiai tu).As mai putea continua…dar vreau sa stii ca si eu am “depus unele eforturi”.Cand ieseam in oras,incercam sa nu atrag priviriile baietiilor,si evitam pe cat posibil sa intru in discutie cu ei,stiind ca esti gelos…
Amandoi tinem unul la altul…esti gata oricand sa recunosti…desi mie mi-e cam greu trebuie sa recunosc…
Marele tau defect a fost ca nu te-ai putut adapta mediului meu de viata…restul…faptul ca amandoi tinem unul la altul…nu mai conteaza.O fi asta din orgoliul meu,sau dinntr-o copilarie,nu pot sa-mi dau seama.Tot ce-mi dau seama e ca mi-e greu sa continui…tot ce pot sa fac e sa incerc sa te uit…desi imi e enorm de greu…
Afişare Mesaje