Mesaje

1

Versuri / ROCADĂ

« : 25 Octombrie, 2008, 11:36:17 p.m. »

Rocadă


Bucureşti – Moscova,
drum bătut, cu gări părăsite.
Bucureşti – Bruxelles,
urmează…

Palatul paşilor pe loc.
Fumoar, iluzii pierdute.
Comuni…
Comuni-ta-tea, iat-o:
ta, ta, te-a, te-a
pulsatilă
inimă bătrână sub haine noi –
lozincă de purpură,
chemare în abis!
Steaua multiplicată
în locul secerii şi ciocanului,
pe fond albastru
de prea mult sânge scurs
de la Nord la Sud şi de Est la Vest –
spre a acoperi cele trei dimensiuni
+ a patra, Oceanul-Timp-Martor.

Individul – o omidă.
Gloata omizilor mâncătoare,
la dracu’!

Banul răsucit în răni contează.
Îmbogăţiţii scurmă-n cadavre
să scoată bani, cât mai mulţi.

Soseşte trenul!
Grăbiţi-vă, luaţi-vă bilete dus!
La întoarcere, vom vedea!

Şi nu uitaţi:
Votaţi Viitorul, prieteni!

2

2008 / Re: Urgent

« : 05 Octombrie, 2008, 06:33:16 p.m. »

   Draga mea colegă,
   Problema pe care ai adus-o în faţa noastră e foarte greu de rezolvat.
   Persoana care îngrijeşte de un bolnav Alzheimer e una sacrificată. Trebuie să aibă foarte multă răbdare cu bolnavul. În asta constă – în fond, şi până la urmă – ajutorul pe care i-l poate da celui iubit, adică bolnavului.
   Sunt medicamente indicate pentru starea staţionară, depistată la timp, dar au şi multe contraindicaţii.
   Concret, imediat dupa diagnosticarea bolii Alzheimer se administrează inhibitori de colinesterază. Aceste substanţe, printre care hidroclorhidratul de donazepil, galantamina si rivastigmina, pot îmbunatăţi temporar memoria şi gândirea, afectate de boala. Efectele acestor medicamente nu sunt spectaculoase şi pot să nu îmbunatăţească simptomele la unii bolnavi. Deşi inhibitorii de colinesteraza scad intensitatea simptomelor, ei nu încetinesc progresia bolii. Cu toate acestea experţii recomandă inhibitorii de colinesteraza, ca prima linie in tratament.
   Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit sigur sau în asociere cu inhibitorii de colinesteraza pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau pierdere a memoriei provocate de boala Alzheimer. Memantinul acţionează altfel decât inhibitorii de colinesteraza, dar nici acest produs nu încetineşte progresia bolii.
   Decizia principala in cazul terapiei medicamentoase nu este să folosească sau nu anumite medicamente pentru tratarea tulburarilor funcţiilor mentale, ci momentul în care tratamentul trebuie început, şi mai târziu momentul în care acesta trebuie încetat. Adevărul e că medicaţia trebuia începută din momentul diagnosticării bolii. Cu toate astea, simptomele pacientului pot să nu se amelioreze prin medicaţie, deoarece aceste terapii nu funcţionează la toate persoanele. În cazul în care medicamentele sunt eficiente, se va continua administrarea lor până în momenul în care efectele adverse sunt mai puternice decât beneficiile sau în momentul în care aceste medicamente nu mai au nici un efect. În fine, aici mai sunt şi alte probleme...
   Reţine că Vitamina E este un antioxidant puternic, şi recomandat, pentru că ajută la protecţia nervilor împotriva deteriorarii lor şi îmbunătăţeşte funcţionarea celulelor nervoase. Vitamina E poate întârzia pierderea abilitaţilor de a realiza activităţi zilnice, de genul îmbrăcatului sau spălatului, dar nu îmbunătăţeşte memoria bolnavilor de Alzheimer. În cazul în care administrarea se face în dozele recomandate (de 2-3 capsule pe zi), acest tratament poate da rezultate foarte bune, la unele persoane
   Un alt medicament, numit selegilina a fost folosit în tratamentul problemelor de gândire şi de memorie, al bolii Alzheimer. Acest medicament este folosit frecvent în tratamentul bolii Parkinson, şi nu este la fel de eficient în tratamentul bolii Alzheimer, ca alte medicamente.
   Dar, aşa cum ţi-am spus chiar de la început, nu există un tratament sigur, care să reducă simptomatologia şi cu atât mai puţin durerile celui bolnav. Bătrânii noştri recomandau frecţii cu oţet uşor încălzit, acompaniat (dacă pot spune aşa) de vorbe calme, de mângâieri… Era să uit. După frecţionarea cu oţet, în care e bine să fie stoarsă şi ceva lămâie, e bine ca tatăl tău să stea cuminte, învelit, până când oţetul intră bine în piele. OK?
  Vom mai vorbi, eventual ne vom scrie pe personale.
  Îţi doresc să fii calmă şi să reuşeşti!

3

Versuri / Re: SCUZAŢI...

« : 19 Septembrie, 2008, 10:19:04 p.m. »

   Interesante opinii...
   Oricum, e bine să vedem lucrurile şi altfel. Mai corect spus e cazul să ne cunoaştem contemporanii, să ne raportăm la ei - prin ceea ce suntem şi facem, spre a înţelege că nimeni nu e zeu, dimpotrivă...
   În fine, vă mai propun un... "caz literar", şi tot din aceeaşi sursă: http://www.universulromanesc.ro/content/view/151/116/
   Cu drag,

   P.S. Dar mai descoperii o temă. Iat-o:  http://www.universulromanesc.ro/content/view/145/116/
   Citiţi şi cruciţi-vă!
   Spor la lectură!

4

Versuri / SCUZAŢI...

« : 16 Septembrie, 2008, 01:25:52 a.m. »

Scuzaţi că vă deranjez, dar nu mă rabdă inima
să nu vă invit să citiţi ceea ce scrie, negru pe alb, aici:
http://www.universulromanesc.ro/content/view/116/116/

Vă doresc o seară optimă!

5

Citate celebre / Re: Chiar si eliberat din inclestarea solului... - Tagore

« : 20 August, 2008, 07:36:23 a.m. »

   Textul lui Rabindranath Tagore e al unui poet. Şi cum poeţii, spre a sublinia realităţile, le exagerează, noi nu-i putem acorda credit, în cazul eliberării pomului, smulgându-l din rădăcini. Chestiunea libertăţii, ai subliniat-o, mai bine (mai corect) decât Tagore, tu, prin expresia "restructurare interioară", ca apoi s-o explicitezi, în continuare, absolut perfect, cu privire la libertatea omului - singura "libertate înţeleasă", că celelalte forme de libertate sunt relative - spunând "sa-ţi cauţi locul potrivit, mediul potrivit. Altfel, tot nu esti liber, şi lanţurile se tot adună". Asta-i libertatea!
   În rest, după opinia mea, sunt sensuri, care presupun dezbateri, controverse.
   Mă gândesc la părintele Dumitru Calciu-Dumitreasa, la Corneliu Coposu, ori la marele jurist şi scriitor Petre Pandrea, care au stat în puşcării ani mulţi, şi grei, în izolare totală, în întuneric total, dar la ieşire, au spus că s-au simţit liberi, că şi-au deschis larg aripile gândirii şi-au zburat pe unde numai visele şi amintirile i-au putut purta. (E-adevărat că lui Petre Pandrea - care pe vremea burghezo-moşierimii a fost închis pentru că i-a apărat, la bară, pe comunişti, iar pe vremea comuniştilor a fost, de asemenea, închis, pentru că i-a apărat pe manişti / oamenii lui Iuliu Maniu/ -, i s-a permis, la un moment dat, să scrie - să ştie Securitatea şi Partidul ce gândeşte).
   Libertatea pentru noi, oamenii, e, mai degrabă, libertatea gândirii.
   Or, cum acestei libertăţi (de gândire) nu-i poţi pune lanţuri, oricât s-ar zbate unii şi alţii, eu zic că aceasta reprezintă adevărata libertate. Să mergi, să vezi Lumea, e o chestiune de picioare bune (de sănătate, de bani etc); dar să visezi e la-ndemâna tuturor.
   Mai există libertăţi discutabile: libertatea de a trage cu pistolul (pe care au primit-o prin lege, recent, profesorii din California, spre a se apăra de agresiunea unor elevi nebuni), libertatea ce-şi iau unii de a-şi bârfi semenii, libertatea de a dispune de libertatea şi chiar de viaţa semenilor (pe care şi-o iau ultimii cuceritori ai Lumii, vai nouă: americanii, dar şi ruşii), libertatea de a nu fi ceea ce eşti şi de a te expune cum îţi trăzneşte, şi altele, care-mi par odioase.
   Repet: libertatea e ceea ce ai spus tu, Iulian, prin acele câteva adausuri explicative. Mie acele esenţe mi se pare a fi libertatea, cea adevărată, cea dorită.
   ...Noi, aici, în site-ul LoveTime, suntem liberi să fim ceea ce suntem, să ne exprimăm deschis gândurile, talentul. E-adevărat că mai sunt unii - şi ei se cam ştiu - care făcând pe deştepţii încearcă (dar nu vor reuşi, că sunt... proşti, proşti) să ne limiteze libertatea de exprimare. Eu îi socot nişte buturugi putrede, care, cum se vede, pot fi trecute cu uşurinţă, ca orice buturugă nefolositoare, decât, poate, pentru un foc bun, în soba săracului - că de altceva, scuze, chiar că nu sunt buni.

6

Versuri / HAIKU-uri (34-37)

« : 20 August, 2008, 06:06:48 a.m. »

Haiku-uri (34-37)

Pe înserate,
Oraşul se scufundă
În albastru pur.

Greu mă apasă
Sub salcia pletoasă
Crugul cerului.

Fără ploaie, mut
Noru-acela rătăcit
Spânzură tăcut.

Cealaltă faţă
Nevăzută, a Lunii,
Îmi face ochi dulci.

7

Versuri / HAIKU-uri (29-33)

« : 20 August, 2008, 06:02:05 a.m. »

Haiku-uri (29-33)

Ce mai, straşnic vin:
Merg pe gard, de drum mă ţin!
Satul e pustiu.

Pleacă îndată!
Tăcerea ta de domn, e
Asediată.

Nu am ce-ţi face.
Atenţia ta doarme,
Iubirea-ţi tace.

Fără mine, vai,
Tăinuită-i viaţa ta
De car fără cai.

8

Versuri / HAIKU-uri (25-28)

« : 20 August, 2008, 05:57:31 a.m. »

Haiku-uri (25-28)

Când am veşti bune,
Laptopul de tăciune
Îmi iubesc nespus.

Dar mă întunec
Şi cad în rugăciune
Când nu-l simt supus.

Ard şi-aştept tăcut
Să-mi trimiţi prin internet
Un e-mail mut.

Să-ţi plac, să mă vrei,
Îmi apropii cu teamă
Barba de display.

9

Tema de casă / Re: Tema haiku

« : 19 August, 2008, 07:28:05 p.m. »

   Felicitări, fetelor dragi! Primiţi, vă rog, toată admiraţia mea.
   Într-adevăr aveţi reuşite, din prima, aşadar merge, şi merge foarte bine!

   Îmi permit să vă spun câteva lucruri, vizavi de ceea ce aţi postat.
   În primul rând, vă rog şi pe Dumneavoastră să constataţi că cele mai bune haiku-uri sunt ale colegelor noastre  JadeGirl (Jade) şi Alexia (Cascada): perfecte ca măsură 5-7-5, şi sugestive, susţinute de metafore viguroase. Cel de-al doilea haiku, al tău, dragă Alexia (Apus de soare) suferă în versul al doilea că are numai 6 silabe. Vezi cum îl faci de 7... Felicitări!
   Şi al Switty-ei e corect, sugestiv, destul de bine susţinut prin condensarea imaginii lui TU. Trebuia şi al treilea punct, apoi pauza (spaţie), şi, în fine, acel TU. Vă rog mult să fiţi atente la punctuaţie.
   Ameli, poeto, haiku-ul tău e-n suferinţă din motive de metrică: e creat din 5-5-5 silabe, şi nu din 5-7-5, aşa cum ar trebui. Versurile "suflet împlinit", şi "zâmbet luminos" sunt sugestive, dar destul de des folosite...
   Little Rose, ai metrica 4-7-4, aşadar nu 5-7-5. Ar fi ceva, ultimul vers, dar fă-l să fie de 5 silabe, ca şi pe primul.
   Lady Allia: superbă înşiruire de imagini, dar adu-le la metrica 5-7-5. Acum, că sunt 4-5-5, nu sunt haiku. Te rog lucrează-l şi-ţi va reuşi, îţi garantez!
   Valyusck dragă, vezi că ai 5-5-9. Acele 9 silabe, din ultimul vers nu sunt îngăduite. Dacă îl scriai "o nouă poezie", era de 7 silabe şi mergea, chiar şi pe locul al III-lea.
   Just: perfect! Felicitări! Sunt sigur că vei scrie haiku-uri de succes.
   Furia Îngerului - eşti o mare surpriză pentru mine: Bravo, domnişoară! Ai scris un haiku adevărat în primele două versuri; discutabil ultimul, că reprezintă un loc comun. Dă-i'nainte, că vei face lucruri mari!
   Only U, fată dragă, ai 6-8-6 versuri în respectivele 1,2,3 versuri, şi nu e corect. Şi-apoi, nu e românească expresia "Una bucată stea" . Zii aşa: "O stea pitică" (5 silabe) "În lacrimi pâlpâinde" (7 silabe), "Îmi face semne" (5 silabe). Eu aşa aş fi zis, mă rog...
   Cele 3 poezii mai vechi, postate la începutul acestui topic, în 8 august 2006, de Only U, şi Furia Îngerului au defecte, care pot fi remediate, totuşi...
                                                                         Din dragoste, cu dragoste, 
 
 

10

Versuri / Re: HAIKU-uri (21-24)

« : 19 August, 2008, 11:18:33 a.m. »

   Adriana dragă,

   În primul rând vreau să-ţi mulţumesc din inimă pentru că ai postat în acest topic, ceea ce, pentru mine înseamnă că mă citeşti – care e, să recunosc o bucurie pentru cel ce scrie, şi semnează; aşadar pentru mine – iar în al doilea rând ţin să-ţi spun că şi eu îţi apreciez poezia, care e aproape perfectă dpdv al poeziei, în general, dar scade mult în ultima strofă…
   În fine, aş fi putut să-ţi scriu pe personală cele de mai sus, dar o fac aici, în postarea de faţă, spre a citi şi colegii, care nu ştiu ce-i acela un HAIKU, respectiv că această formă esenţială de poezie, inventată de japonezi, are câteva reguli de diamant (chiar aşa numesc japonezii HAIKU-ul, “Poezii de Diamant”, căci le prezintă esenţa vieţii, care e chiar poezia), şi anume: versurile trebuie să fie neapărat trei, şi să fie după cum urmează – versurile 1 şi 3 trebuie să conţină câte 5 silabe, fiecare; iar versul al doilea să fie din 7 silabe. Deci: 5, 7, 5. Or, dacă nu respecţi această regulă, n-ai dreptul să-ţi intitulezi poezia HAIKU.
   În afară de aceasta, acest tip de poezie se vrea atât de esenţială încât e indicat să cuprindă numai metafore, dar nu metafore aiurea (gen rimă: ştampila primăriei şi coada vacii), ci să invite cititorul la reflecţie, ori, şi mai corect spus, acesta s-o reţină într-atâta încât s-o memoreze pe loc, ca apoi, tot el, cititorul, să se mândrească c-o ştie şi-o poate comunica şi altora, ca şi aceia să se bucure de ceea ce aud de la el. Aşa simt, aşa fac japonezii.
   În ceea ce mă priveşte, ştiu bine că respect (în bună măsură) alternanţa 5, 7, 5, dar nu reuşesc să fac HAIKU-uri cu meafore esenţiale, în legătură strictă cu tema propusă. (De aceea nici nu-mi intitulez HAIKU-urile). Ce vrei, am şi eu minusurile mele. Eu, mai degrabă, scriu în joacă, când şi când legat de câte o temă, care adeseori reiese…
   Se mai pune o problemă: de ce scriu câte 4 HAIKU-uri, odată?
   Respect o superstiţie japoneză, care spune că tipografii care publică HAIKU-uri grupate câte 4, vor fi norocoşi în munca lor. Or, eu vreau ca site-ul nostru – că, aici, editori suntem toţi – să fie un site norocos.
   Ceea ce-ţi doresc şi ţie, cu dragoste,

11

Psihologie / ÎNTREBARE ŞI RĂSPUNS. Vă rog să le comentaţi

« : 19 August, 2008, 10:49:46 a.m. »

  ÎNTREBARE ŞI RĂSPUNS. Vă rog să le comentaţi

   ÎNTREBAREA: Care sunt cele trei condiţii pentru o reuşită deplină în viaţă?
   RĂSPUNSUL: Zestrea genetică (IQ-ul moştenit), Educaţia şi Norocul.

   N-am îndrăznit, până acum, să mă amestec în feluritele teme introduse în Forum, cu un grad mai mult sau mai puţin de cuprindere a temei din ÎNTREBAREA formulată mai sus, care-au adus în discuţie, de-a lungul vremii, elemente din RĂSPUNSUL respectiv, dar o fac acum, ca urmare a cazului pus în dezbatere azi-noapte de către colega noastră INDA.
   Vă rog să aveţi bunăvoinţa de a vă consemna comentariile, vizavi de ceea ce credeţi că ar putea prima, în legătură cu componentele enumerate, după cum puteţi adăuga şi alte elemente acestui RĂSPUNS.
   După câteva dintre amabilele voastre comentarii îl voi adăuga şi pe-al meu.
                                                       Vă mulţumesc pentru atenţie şi pentru implicare. 

12

Versuri / HAIKU-uri (21-24)

« : 19 August, 2008, 04:05:59 a.m. »

Haiku-uri (21-24)

Te-am mai căutat.
M-am simţit crucificat
Şi al nimănui.

Singur. Cu mine
Numai stelele vorbesc:
Să fii zbor ceresc!

S-a făcut pustiu.
Să mai fim împreună
E mult prea târziu…

Oarbă-i dragostea:
Fetei îi fac mulţi curte,
Dar casă… mai ba.

13

Versuri / HAIKU-uri (17-20)

« : 19 August, 2008, 04:03:37 a.m. »

Haiku-uri (17-20)

Satu-i fără câini –
La “Poarta Sărutului”
Bate un nebun:

“Leano, am venit!
Vino! Vreau s-o lămurim…
Unde te-ai pitit?”

“Bă, neghiobule,
Brâncuşi nu-ţi mai răspunde,
Că a decedat!”

“Văd, că nu sunt beat.
Porţile-s încuiate
Şi Leana a plecat…”

14

Psihologie / Re: Drept de viata... dar de moarte?

« : 19 August, 2008, 03:59:22 a.m. »

   Din păcate aşa stau lucrurile. Se fac două calcule; ca-n orice afacere: cât mă costă şi cu ce mă aleg. Problmea, care-n cazul copilului e delicată (şi neaducătoare de speranţă), e pentru stat, dar mai ales pentru părinţi, una foarte grea, dacă nu chiar insolubilă. Statu-şi zice: "Ce fac? Plătesc ca acest copil să fie operat la Viena, şi-i rezolv problema? Dar după aceea? Eu, stat, mă întreb din nou: Ce fac? Că părinţii copilului nu sunt capabili să-i asigure însănătoşirea deplină - pe de o parte pentru că sunt tâmpiţi (alcoolici, cretini, iresponsabili dpdv mental) sau, îl iau eu şi-l întreţin în continuare, şi-i asigur viaţa? Dar dacă acest copil-salvat seamănă cu părinţii săi (alcoolici, cretini, iresponsabili dpdv mental), iar la maturitate se replică (prin căsătorie), am eu, stat, dreptul să le continui exemplarele, în detrimenetul  celorlalţi, adică al întregii societăţi, pe care, iată, o pun în pericol cu buna-ştiinţă? Şi, eu, stat, care răspund de toată populaţia, n-am obligaţia să mă opresc în faţa unui exemplar cu asemenea probleme, când peste Ţară curg inundaţiile, curg incendiile cauzate de această caniculă, curg necazurile  celorlalţi, care, din păcate, şi ei aşteaptă...
   Dură, dureroasă, dar asta-i realitatea - aşa stau lucrurile! E uşor să scrii, ca ziarist. E uşor să ţipi, ca cititor. E uşor să arunci cu lături pe stat - pe guvern, pe parlament, pe preşedinte... Dar e greu să vezi consecinţele unui asemenea caz. Şi consecinţele pot fi după voia Celui de Sus, că numai El poate face Minuni. Minunea ar fi ca acest copil să învingă moartea - de fapt s-o autoînvingă, respectiv ca organismul lui să fie capabil să se autoregleze, să se însănătoşească, să dovedească, limpede, că poate fi de folos sieşi şi societăţii. Ceea ce, cum am spus, ar fi o... Minune.
   Problema ar fi simplă, dacă acest copil ar fi al unui potentat al zilei, care, ar plăti fără probleme tot tacâmul şi demersul, salvându-şi copilul. Numai că aici, părinţii fiind nişte sceleraţi, societatea nu-şi poate lua răspunderea... Că n-ar fi vorba numai de copil. Şi părinţii vor fi trebuind, după aceea, întreţinuţi de stat, că se vor tâmpi, între timp etc., şi tot aşa...
   De aceea zic că problema are nu doar un aspect uman-individual urgent, care trebuie luat în consideraţie cu grabă maximă, ci are şi un aspect uman-social, pe temen lung... În acest caz, nimeni nu-şi poate asuma răspunderea.
   Nu e vorba să facem chetă - să punem mână de la mână, să salvăm un copil, care poate ajunge un Beethoven (că şi Beethoven a avut părinţi alcoolici; tatăl îşi chinuia cumplit copilul, să câştige bani, să-i asigure lui... băutura), dar dacă acest copil va fi un retardat, aidoma părinţilor săi, şi-şi va omorî colegii, în joacă - că aşa va gândi mintea lui răsucită - asemenea minţii părinţilor lui?
   Eu, unul, cunosc multe asemenea cazuri. Şi, adeseori, le pun la suflet, şi mă obsedează cumplit, încât mi-e greu să nu doar să merg pe stradă, dar mi-e aproape imposibil să mai şi gândesc la cele necesare, spre a-i salva pe alţii...

15

2008 / Re: La multi ani alexia, furia ingerului, Bebe

« : 18 August, 2008, 10:20:03 p.m. »

Şi eu mă alătur colegilor de mai sus şi vă urez să fiţi pe deplin sănătoşi şi voioşi, să vă împliniţi toate dorinţele personale, să fiţi mereu fericiţi alături de cei dragi vouă, dar şi pentru tot ceea ce faceţi, şi nu-n ultimul rând să ne fiţi aproape, aşa cum şi noi vă vom fi aproape - inimi dăruite inimilor voastre,
La Mulţi Ani, dragilor!