haha ... am gasit in sfarsit povestioara mea
deci dupa toate cele intamplate, ne-am schimbat amandoi, dar atunci nu stiam daca in bine sau in rau ... certurile au ramas, rare dar grele, ne-am mutat impreuna ultimii doi ani, adica impreuna in cluj (suntem amandoi la facultate) ... am crezut ca toate-s bune si frumoase, dar de fiecare data cand ne certam ca si inainte ea zicea ca tot eu sunt de vina, dar deoarece schimbarea mea consta in a nu mai lasa nimic in favoarea ei, ne certam in continuare pana cand accepta ea ca e vina ei, dar imi spunea intr-una ca ceva nu e bine la mine si ca trebuie sa ma schimb (in special in ultimul timp), de fapt faptul ca m-a inselat atunci si ca ma facut sa sufar atat de mult in trecum m-a facut pe mine sa fiu mai rece, mai rau, si sa fac totul numai cum vreau eu, dar intr-un mod involuntar ... adica eu nu imi dadeam seama ce fac, eu simteam ca toate sunt ca inainte.
Acum aproape o luna ne-am intalnit si pur si simplu a vrut sa ne despartim fara nici un motiv sau ce-l putin nu a vrut sa imi spuna care ar fi motivul si mi-a spus ca ea nu mai suporta si ca tre sa ma schimb, dar eu nu imi vedeam greselile.
Dupa doua saptamani de la despartire mi-am dat seama care a fost problema de fapt, iar pana atunci nu m-am gandit nici o clipa ce faceam eu greit.
De cand am aflat tot adevarul despre ea, cu tot ce mi-a gresit, eu am hotarat atunci ca o sa continui relatia pentru ca o iubesc si am vrut sa mai fie o sansa ca sa fie bine, iar fara sa-mi dau seama in acesti ultimi doi ani si jumatate nu i-am demonstrat deloc ca o iubesc ... adica au disparut plimbarile prin parc, surprizele, declaratiile, poeziile, SMS-urile de dragoste, etc ... pana si gelozia a disparut. Ea simtea ca nu o mai iubesc dar nu imi spunea nimic ... ea in schimb s-a schimbat foarte mult, se gandea la viitor, declaratii, surprize, poezii, etc. si a devenit chiar geloasa cateodata (dar foarte putin). Lucrurile au luat o intorsatura perfecta la 180 de grade, doar ca eu simteam ca o iubesc in continuare, dar nu ii aratam (si desigur nu am inselat-o niciodata).
Greseala mea am observat-o abia acum doua saptamani si s-a intamplat in ultimii doi ani in continuu fara exceptii. De aici mi-am dat seama cat de mult am facut-o pe ea sa sufere si cat de mult m-a iubit ca sa suporte treaba asta zi de zi timp de 2 ani si jumatate. Sa nu intelegeti ca eram rau cu ea si o bateam sau ceva de genu ... eram acelasi om dar parca fara suflet.
Acum intrebarile mele pentru voi:
Cum am resusit sa fac asta atata timp si sa nu imi dau seama, desi sunt 100% ca am iubit-o si o iubesc in continuare?
Cine e vinovat pan' l-a urma pentru destramarea relatiei?
Care ar putea fi rezolvarea problemelor in cazul unei impacari?
Afişare Mesaje
... aici a fost super in restul cazurilor si sunt convins ca pentru oricine e si va fi la fel ... primul sarut e ceva special in orice relatie 
(care nu iese cu bine niciodata) 
), tu inca nu l-ai intalnit ... 
, incepe de la 0 data viitoare fara sa-l judeci pe urmatorul pentru faptele fostului ... 