Afişare Mesaje
1
Incepuse sa se insereze,cerul avea o culoare rosiatica,iar soarele a capatat culoarea portocalie precum coaja de portocala.Valurile marii se izbeau puternic de stanci aratandu-si forta si maestria.Se arata un loc unde nu era frica,suferinta sau intuneric.Sunt anumite momente in viata cand te fac sa crezi ca raiul nu este un anume loc in care mergem dupa moarte,el fiind format din momente ce sunt atat de reale incat nu le putem atinge…Ingerii, fac parte din aceasta mica realitate greu de atins.Si ei au iubit,dar globul de cristal s-a spart in momentul in care au suferit.Au incercat sa-l refaca, dar fiecare ciob parca ii intepau mai tare in inima.Au fost si ei candva oameni care aveau ganduri,amintiri:” o data mi s-a parut ca mi-am gasit locul in mijlocul naturii...imi puteam crea un nou univers.....cel care ma reprezenta,dar a fost doar un vis...s-a sfarmat atat de usor.De cine a fost ucis? de oameni..si omenirea mai savarseste o crima.Oare de ce oamenii sunt atat de cruzi?Oare chiar nu pot fi fericiti?..pentru ei nu exista fericire vesnica,ei se nasc pentru a muri si mor pentru a se naste din nou.”Dar o luminita galbuie a venit in lumea in care ei s-au scufundat si i-a salvat din acea suferinta vesnica.. Dupa salvarea lor,ingerii au inceput sa viseze,sa spere din nou.Incet,incet au reusit sa refaca acel glob de cristal unde erau fericiti si unde nu exista suferinta ori tristetea.
Cand usa raiului se va deschide,o noua mana va cere ajutor,iar ingerii trebuiau sa ierte pentru a putea primi “noii veniti”.Slujba lor cea mai importanta era de a proteja oamenii de pe pamant,trebuiau sa fie alaturi de ei in orice moment din viata si le masurau timpul ramas.
Ingerii incercau sa-i ajute pe oameni,dar parca ei singuri se duceau spre moarte si renuntau asa de usor la viata.Oare ingerii traiau vesninc?sau la un moment dat se stingeau precum stele?...Nu cred ca vom afla asta niciodata,dar sa stiti ca si ingerii plang:”eu cred ca oamenii au uitat sa iubeasca cu adevarat,numai au putere sa ierte..Trebuie sa culeaga din dragoste puterea de a mai ierta!”
In ochii unei furtuni poti vedea un porumbel trist ce zboara in departare in cautarea pacii. Nu va putea trece prin poarta,nu poti intra sau iesi din ambele lumi…nici macar ingerii:”uitati-va oameni,ii puteti auzi sau atinge?voi traiti intr-un lume stramta si plina cu chipuri de lut…Veti putea gasi fericirea vreodata?”
Unii ingeri aveau aripile frante pentru ca au fost omorati de persoana iubita, s-au sacrificat sau au suferit mult din cauza unui pamantean.Aripile se refaceau,dar intr-un timp foarte indelungat si acest lucru era destul de dureros…In afara de fericirea in care traiau unii ingeri,in timp ce altii se refaceau, era faptul ca ei erau foarte aproape de stele.Oamenii nestiutori confundau stelele mai stralucitoare sau cele cazatoare care de fapt erau chiar INGERII.
Noaptea era liniste,o liniste care durea.. ce se napustea asupra orasului trist.In acest oras traiau ingerii tristi care nu se refaceau niciodata.Dar totusi de ce mai erau numiti ingeri? Poate, pentru ca inca mai aveau aripi si aveau culoarea alba ce arata ca mai aveau putina puritate…In aceasta batalie intre ingeri si oameni cine avea sa castige si de ce?! Cand din cerul negru si instelat ploua cu margaritare,de fapt ingerii orasului trist plageau..As fi vrut sa-i ajut cumva,dar nu stiam cum,nu intelegeam cum au ajuns asa de nefericiti si se apropie sa cada in intuneric total.Oare oamenii au uitat sa creada in ingeri?..
Nu stiam raspunsul,nu cred ca-l voi afla vreodata.Si eu am fost un inger candva,unul care a suferit mult din dragoste.Am inteles ca pamantenii sunt facuti pentru a ramane cu cei ca ei, nu cu unul ca mine.Am mai inteles ca iubirea pamanteana este una trecatoare,nu dureaza vesnic la fel si chipul ori trupul lor care devine precum firile de nisip in bataia vantului..Eu am reusit sa ma refac,nu am cazut in intuneric precum cei din Orasul Trist,nu stiu exact motivul..poate pentru ca am iubit cu adevarat si am avut puterea sa iert?Nu voi stii,acum scriu aceste randuri pe care le vor citi probabil noii-veniti sau poate isi vor scrie propiile randuri.
Daca oamenii vor inceta sa mai creada in ingeri,ce se va intampla cu “noi”? Toti vom aparea pe cer sau vom fi cazuti?...Vreau ca oamenii sa creada in ingeri din nou,trebuie facem ceva sau specia noastra va disparea pentru totdeauna!”
Trecuse mult timp,iar oamenii au incetat sa mai creada in ingerii de sus,iar ei unul cate unul incep sa dispara, in urma lor ramanand cate o mica luminita ce se stingea in timp.Oamenii aprope ca au gasit un leac pentru a trai vesnic si astfel la usa raiului numai apareau mainii care cereau ajutor.Iar ingerii de sus se stingeau incet,chiar si cei din Orasul Trist.Era seara.Cerul era instelat,vantul adia usor miscand usor frunzele copacilor.Intr-un loc intunecat s-a intamplat o tragedie.O fata privea spre cer,avea un desen cu ingeri in mana si nu era atenta.Mergea cu ochii inchisi si se gandea la ingeri.,poate ca era singura…Si deodata o masina a lovit-o puternic.Mama fetei era disperata,a chemat ambulanta,iar fetita a fost dusa la spital.Medicii nu-i dadeau prea mari sanse de supravietuire,dar mama ei se ruga in fiecare seara ca ingerii sa o salveze.Langa ea se afla ingerul pazitor ce o privea cu induiosare..avea sa o salveze sau va mai fi la usa raiului o mana care cere disperat ajutor? Sus in cer,se intampla un miracol:ingerii nu se mai stingeau precum stelele,chiar si cei din orasul trist au inceput sa se refaca.Oamenii au inceput sa creada din nou in Ingeri?oare tragedia fetitei a fost un fel de sacrificiu?..Fata visa,visa la ingeri…in visul ei erau desene cu ingeri ce aveau aripi,dar ei nu puteau sa zboare.”ingerii au pierit pentru ca numai este ruga?oamenii au incetat sa creada in voi?!..Dar eu cred in voi,stiu ca existati acolo undeva,in fiecare seara ma gandesc la ingerul meu pazitor care intr-o zi ma va salva de la pierire.Nu vreau sa existe o lume fara ingeri,ar fi prea trist,mult prea trist…”
La vorbele fetei toti ingerii s-au luminat si au putut zbura.Erau in sfarsit slavati..Oamenii credeau in ingeri iar? Ingerul pazitor a salvat-o pe acea fetita,cand s-a trezit mama ei era foarte bucuroasa si a multumit ingeriilor pentru salvarea ei.Acum,mereu oamenii privesc spre cer si cauta o cale de scapare,o scapare din intunericul in care au cazut si ei…
Astfel,ingerii nu au disparut,tragedia fete i-a facut pe oamenii sa creada ca inca ingerii mai exista si merita sa crezi in ei.Fetita va muri candva,la fel si alti oameni scapand de aceasta lume stramta si lipsita de fericire totala.Singura fericire a oameniilor era cand iubeau cu adevarat,dar au fost putine cazuri…La usa raiului apareau tot mai multe maini care cereau ajutor.Fata numai era singura,avea Ingerul pazitor alaturi de ea,in fiecare seara mergea in parc si privea stelele…iar acolo aparea EL.Stateau pana in zori unul alaturi de celalalt,dar cand rasarea soarele el disparea…fata nu intelegea de ce,dar era fericita pentru ca se intalneau in fiecare seara in acelasi loc.Totul pe pamant este efemer,poate doar visele si credinta in ingeri sunt pentru totdeauna..este o poveste fara sfarsit.
Sper ca nu este prea lung...
P.S.am revenit,bine ca am regasit site-ul
Cand usa raiului se va deschide,o noua mana va cere ajutor,iar ingerii trebuiau sa ierte pentru a putea primi “noii veniti”.Slujba lor cea mai importanta era de a proteja oamenii de pe pamant,trebuiau sa fie alaturi de ei in orice moment din viata si le masurau timpul ramas.
Ingerii incercau sa-i ajute pe oameni,dar parca ei singuri se duceau spre moarte si renuntau asa de usor la viata.Oare ingerii traiau vesninc?sau la un moment dat se stingeau precum stele?...Nu cred ca vom afla asta niciodata,dar sa stiti ca si ingerii plang:”eu cred ca oamenii au uitat sa iubeasca cu adevarat,numai au putere sa ierte..Trebuie sa culeaga din dragoste puterea de a mai ierta!”
In ochii unei furtuni poti vedea un porumbel trist ce zboara in departare in cautarea pacii. Nu va putea trece prin poarta,nu poti intra sau iesi din ambele lumi…nici macar ingerii:”uitati-va oameni,ii puteti auzi sau atinge?voi traiti intr-un lume stramta si plina cu chipuri de lut…Veti putea gasi fericirea vreodata?”
Unii ingeri aveau aripile frante pentru ca au fost omorati de persoana iubita, s-au sacrificat sau au suferit mult din cauza unui pamantean.Aripile se refaceau,dar intr-un timp foarte indelungat si acest lucru era destul de dureros…In afara de fericirea in care traiau unii ingeri,in timp ce altii se refaceau, era faptul ca ei erau foarte aproape de stele.Oamenii nestiutori confundau stelele mai stralucitoare sau cele cazatoare care de fapt erau chiar INGERII.
Noaptea era liniste,o liniste care durea.. ce se napustea asupra orasului trist.In acest oras traiau ingerii tristi care nu se refaceau niciodata.Dar totusi de ce mai erau numiti ingeri? Poate, pentru ca inca mai aveau aripi si aveau culoarea alba ce arata ca mai aveau putina puritate…In aceasta batalie intre ingeri si oameni cine avea sa castige si de ce?! Cand din cerul negru si instelat ploua cu margaritare,de fapt ingerii orasului trist plageau..As fi vrut sa-i ajut cumva,dar nu stiam cum,nu intelegeam cum au ajuns asa de nefericiti si se apropie sa cada in intuneric total.Oare oamenii au uitat sa creada in ingeri?..
Nu stiam raspunsul,nu cred ca-l voi afla vreodata.Si eu am fost un inger candva,unul care a suferit mult din dragoste.Am inteles ca pamantenii sunt facuti pentru a ramane cu cei ca ei, nu cu unul ca mine.Am mai inteles ca iubirea pamanteana este una trecatoare,nu dureaza vesnic la fel si chipul ori trupul lor care devine precum firile de nisip in bataia vantului..Eu am reusit sa ma refac,nu am cazut in intuneric precum cei din Orasul Trist,nu stiu exact motivul..poate pentru ca am iubit cu adevarat si am avut puterea sa iert?Nu voi stii,acum scriu aceste randuri pe care le vor citi probabil noii-veniti sau poate isi vor scrie propiile randuri.
Daca oamenii vor inceta sa mai creada in ingeri,ce se va intampla cu “noi”? Toti vom aparea pe cer sau vom fi cazuti?...Vreau ca oamenii sa creada in ingeri din nou,trebuie facem ceva sau specia noastra va disparea pentru totdeauna!”
Trecuse mult timp,iar oamenii au incetat sa mai creada in ingerii de sus,iar ei unul cate unul incep sa dispara, in urma lor ramanand cate o mica luminita ce se stingea in timp.Oamenii aprope ca au gasit un leac pentru a trai vesnic si astfel la usa raiului numai apareau mainii care cereau ajutor.Iar ingerii de sus se stingeau incet,chiar si cei din Orasul Trist.Era seara.Cerul era instelat,vantul adia usor miscand usor frunzele copacilor.Intr-un loc intunecat s-a intamplat o tragedie.O fata privea spre cer,avea un desen cu ingeri in mana si nu era atenta.Mergea cu ochii inchisi si se gandea la ingeri.,poate ca era singura…Si deodata o masina a lovit-o puternic.Mama fetei era disperata,a chemat ambulanta,iar fetita a fost dusa la spital.Medicii nu-i dadeau prea mari sanse de supravietuire,dar mama ei se ruga in fiecare seara ca ingerii sa o salveze.Langa ea se afla ingerul pazitor ce o privea cu induiosare..avea sa o salveze sau va mai fi la usa raiului o mana care cere disperat ajutor? Sus in cer,se intampla un miracol:ingerii nu se mai stingeau precum stelele,chiar si cei din orasul trist au inceput sa se refaca.Oamenii au inceput sa creada din nou in Ingeri?oare tragedia fetitei a fost un fel de sacrificiu?..Fata visa,visa la ingeri…in visul ei erau desene cu ingeri ce aveau aripi,dar ei nu puteau sa zboare.”ingerii au pierit pentru ca numai este ruga?oamenii au incetat sa creada in voi?!..Dar eu cred in voi,stiu ca existati acolo undeva,in fiecare seara ma gandesc la ingerul meu pazitor care intr-o zi ma va salva de la pierire.Nu vreau sa existe o lume fara ingeri,ar fi prea trist,mult prea trist…”
La vorbele fetei toti ingerii s-au luminat si au putut zbura.Erau in sfarsit slavati..Oamenii credeau in ingeri iar? Ingerul pazitor a salvat-o pe acea fetita,cand s-a trezit mama ei era foarte bucuroasa si a multumit ingeriilor pentru salvarea ei.Acum,mereu oamenii privesc spre cer si cauta o cale de scapare,o scapare din intunericul in care au cazut si ei…
Astfel,ingerii nu au disparut,tragedia fete i-a facut pe oamenii sa creada ca inca ingerii mai exista si merita sa crezi in ei.Fetita va muri candva,la fel si alti oameni scapand de aceasta lume stramta si lipsita de fericire totala.Singura fericire a oameniilor era cand iubeau cu adevarat,dar au fost putine cazuri…La usa raiului apareau tot mai multe maini care cereau ajutor.Fata numai era singura,avea Ingerul pazitor alaturi de ea,in fiecare seara mergea in parc si privea stelele…iar acolo aparea EL.Stateau pana in zori unul alaturi de celalalt,dar cand rasarea soarele el disparea…fata nu intelegea de ce,dar era fericita pentru ca se intalneau in fiecare seara in acelasi loc.Totul pe pamant este efemer,poate doar visele si credinta in ingeri sunt pentru totdeauna..este o poveste fara sfarsit.
Sper ca nu este prea lung...
P.S.am revenit,bine ca am regasit site-ul
DECI ESTE CEA MAI TARE POVESTE PE CARE AM CITIT-O PANA ACUM!si...explici foarte bine detaliili,dar ar trebui in loc de "...: sa folosesti alte semne de punctuatie", . ;"..in rest povestea este superba 
AI UN 1O DE LA TINE!!!
