Afişare Mesaje
1
Totul despre iubire / Re: Pretul iubirii???
« : 22 Iunie, 2004, 01:06:30 a.m. »
Am gasit ceva pe net care cred ca e purul adevar...in my own ..humble estimation
!!!Here it is...
Ce este îndrăgostirea?
Fiecare avem în interior o imagine (mai clară sau mai vagă) a soţului/soţiei ideal(e). De la C. G. Jung încoace, psihologii numesc anima şi animus aceste reprezentări.
Animus este partea masculină a psihicului feminin, iar anima - partea feminină a psihicului masculin. Anima/animus pot avea atât un aspect pozitiv, cât şi unul negativ. De exemplu, o anima pozitivă din basme este Ileana Cosânzeana care-l ajută pe Făt Frumos să-l învingă pe balaur. Baba Cloanţa este un exemplu clar de anima negativă, dar există şi exemple de anima cu o aparenţă atrăgătoare care de fapt aduc nenorociri: lostriţa lui Vasile Voiculescu este o astfel de anima.
Arhetipurile, aceste imagini interioare, sunt înconjurate de un halo afectiv foarte puternic şi pot da o trăire intensă. Ele se pot proiecta asupra altuia (adică primul crede că vede acea imagine în al doilea) şi în acest caz primul are impresia că cel de-al doilea îi este predestinat, că “el este cel pe care l-am aşteptat dintotdeauna". Mai apare şi ideea de "numai unul/una", dorinţa de a fi mereu împreună şi o stare "magică" alături de celălalt. Atunci se spune că acel cineva s-a îndrăgostit.
Când apare proiecţia de animus/anima, persoana care trăieşte "mitul" crede că a găsit „băiatul/fata de vis”, lasă „garda” jos şi doreşte „fuziunea totală” cu celălalt, fără să-şi dea seama că, de fapt, doreşte unitatea cu propriul său interior.
E vorba cam de acelaşi fenomen ca în cazul fanilor unei vedete, fani care sunt în stare să sacrifice foarte mult pentru a fi alături de vedeta lor. Ei nu-şi dau seama că în acea vedetă îşi proiectează imaginile propriului psihic - deci acel ceva pe care îl urmăresc cu atâta ardoare este, de fapt, foarte aproape - în interiorul lor. Ei trăiesc, astfel, un mit.
Foarte bine, îndrăgostirea este un mit, dar de ce să nu trăim acest mit?
!!!Here it is...
Ce este îndrăgostirea?
Fiecare avem în interior o imagine (mai clară sau mai vagă) a soţului/soţiei ideal(e). De la C. G. Jung încoace, psihologii numesc anima şi animus aceste reprezentări.
Animus este partea masculină a psihicului feminin, iar anima - partea feminină a psihicului masculin. Anima/animus pot avea atât un aspect pozitiv, cât şi unul negativ. De exemplu, o anima pozitivă din basme este Ileana Cosânzeana care-l ajută pe Făt Frumos să-l învingă pe balaur. Baba Cloanţa este un exemplu clar de anima negativă, dar există şi exemple de anima cu o aparenţă atrăgătoare care de fapt aduc nenorociri: lostriţa lui Vasile Voiculescu este o astfel de anima.
Arhetipurile, aceste imagini interioare, sunt înconjurate de un halo afectiv foarte puternic şi pot da o trăire intensă. Ele se pot proiecta asupra altuia (adică primul crede că vede acea imagine în al doilea) şi în acest caz primul are impresia că cel de-al doilea îi este predestinat, că “el este cel pe care l-am aşteptat dintotdeauna". Mai apare şi ideea de "numai unul/una", dorinţa de a fi mereu împreună şi o stare "magică" alături de celălalt. Atunci se spune că acel cineva s-a îndrăgostit.
Când apare proiecţia de animus/anima, persoana care trăieşte "mitul" crede că a găsit „băiatul/fata de vis”, lasă „garda” jos şi doreşte „fuziunea totală” cu celălalt, fără să-şi dea seama că, de fapt, doreşte unitatea cu propriul său interior.
E vorba cam de acelaşi fenomen ca în cazul fanilor unei vedete, fani care sunt în stare să sacrifice foarte mult pentru a fi alături de vedeta lor. Ei nu-şi dau seama că în acea vedetă îşi proiectează imaginile propriului psihic - deci acel ceva pe care îl urmăresc cu atâta ardoare este, de fapt, foarte aproape - în interiorul lor. Ei trăiesc, astfel, un mit.
Foarte bine, îndrăgostirea este un mit, dar de ce să nu trăim acest mit?