Dat fiind faptul ca nu prea am prieteni cu care sa vorbesc, imi permit sa va povestesc voua "patania" mea... sper sa ma ajutati...
O "prietena" i-a dat id-ul meu unui baiat, fara ca eu sa stiu ce face. Am vorbit vreo 2-3 zile cu el pe mess, mi s-a parut sincer si ne-am intalnit, astfel ca pe data de 12 mai 2007 l-am cunoscut personal si ne-am si combinat.
Totul era roz si frumos in primele 2 luni, el se purta cum niciun baiat nu se mai purtase vreodata cu mine, ma facea sa cred ca eu sunt totul pentru el, mai ales ca inaintea lui, eu nu prea am avut noroc la baietii pe care ii vroiam, ci doar la cei pe care nu ii vroiam... I-am cunoscut si familia dupa vreo o luna. Tuturor le placea de mine si cel mai bine ma intelegeam cu mama lui care tinea tare mult la mine. Deci va dati seama, pt. mine era totul minunat, nu mai aveam nevoie de nimic in afara de el...
Am uitat sa mentionez ca diferenta dintre noi era de 11 ani.
Incet, incet m-a facut sa renunt la aproape toti "prietenii" mei, el neavand prea multi prieteni deoarece numai ce se mutase in Timisoara, iar cu parintii mei ma certam tot mai des din cauza lui, ei nefiind de acord cu relatia noastra, din cauza diferentei de varsta.
Cum treceau lunile, eu tineam din ce in ce mai mult la el, iar el incepea sa isi arate adevarata fata, astfel ca am ajuns ca nu aveam voie sa fac nimic fara ca el sa stie, era gelos pe toti colegii mei. Cand aveam ceva probleme, minore, asa cum erau, nu puteam sa le discut cu el sub nicio forma, pt. ca nu il interesa. Tot ceea ce tinea de relatia noastra, totul el hotara, nu tinea cont de parerea mea deloc, spunand ca el nu asculta de o fata de 17 ani. Mereu erau certuri, din orice fleac, iar eu degeaba incercam sa ii explic unele lucruri pt. ca el doar pe a lui o tinea una si buna...
Dupa 8 luni de zile, desi inca il mai iubeam si il iubesc si acum, am realizat ca daca voi continua asa ma distrug cu totul si m-am despartit de el.
Bineinteles ca nu a fost asa usor cum credeam ca va fi. M-a facut in toate felurile si in concluzie, eu eram de vina de toate certurile si tot ce se intamplase in relatia noastra.
Acum, sunt 3 luni de cand suntem despartiti si ieri m-a anuntat ca pleaca inapoi la sat. Cand am aflat, mi s-a taiat respiratia. Stiam ca nu mai sunt a lui si nici el al meu, dar cel putin stiam ca este in Timisoara, nu la sute de kilometrii departare de mine. Chiar daca nu mai suntem impreuna, el inseamna mult pt. mine, cu toate ca nu merita, dupa tot ceea ce mi-a facut si cum s-a comportat cu mine... spre sfarsitul relatiei.
Cand s-a sfarsit aceasta relatie, s-a sfarsit si o parte din mine... El era totul pt. mine, era iubirea mea, viata mea si acum nu mai am nimic...
Dupa aceasta "experienta", nu mai am incredere in nimeni, nu numai in baieti, si pt. mine... iubirea nu mai exista... doar interesele... Scuzati-ma ca spun asta, pt. ca am vazut ca pe-aici sunt multi indragostiti.
Va rog din suflet, spuneti-mi ce sa fac ca sa il uit, sa nu mai imi pese deloc de el si mai ales... cum sa fac sa cred din nou in iubire si sa am incredere in ceilalti din jurul meu?
Va rog ajutati-ma ca nu stiu cum sa mai fac...
Afişare Mesaje
Va multumesc tuturor mult, mult de tot... :*
V-am descoperit acum cateva luni bune... din intamplare, bineinteles, si de atunci va tot citesc parerile despre diferitele subiecte interesante.