Indragostire la prima vedere… poate ca este si asta o forma a dragostei. Am trait o astfel de experienta care a durat doar trei zile insa nu voi uita niciodata intensitatea trairilor. Primele cuvinte pe care ni le-am spus in momentul in care am ramas singuri au fost “ Ce bine ca te-am gasit iubitul meu/iubita mea , de cand te cautam!”. Poate parea siropos, insa asta era ceea ce simteam in acel moment. Ne-a fost teama la amandoi sa continuam , mai ales ca ar fi trebuit sa trecem peste destule obstacole ca sa fim impreuna. E posibil sa fi fost doar o “chimie” , niste coincidente care sa ne fi facut sa credem ca am gasit jumatatea, dar fericirea pe care am simtit-o, abandonul total si durerea pierderii lui au fost reale.
Dragostea imbraca multe forme si daca ea inseamna sa cunosti o persoana foarte bine pentru a o iubi, eu ma intreb cand ar trebui sa ne dam seama ca iubim pe cineva? Cine ne spune ca intr-adevar cunosc persoana asta destul de bine incat sa stiu ca merita iubirea mea? E un pic absurd sa ne gandim ca, de maine , cred ca te voi cunoaste destul de bine ca sa te iubesc

(Pana mancam sacul ala de sare, ca sa pot spune ca te cunosc destul de bine incat sa te iubesc, ce simt pentru tine???

)
Eu vreau sa cred ca indragostirea la prima vedere este o prima etapa a iubirii care nu intotdeauna duce la un final fericit, dar ce este dragostea daca nu ceva irational, fara reguli si care implica cele mai multe riscuri?
Sper ca nu am deranjat pe nimeni,exprimandu-mi parerea (fiind noua pe aici

)