Mesaje

1

Psihologie / Re: DOR DE TINE...

« : 14 Iunie, 2008, 12:04:10 a.m. »

mereu am fost o pers puternica, independenta, fara frica de nimik. cand ma uit in ochii tai simt ca imi stii slabiciunea, tot ceea ce sunt se pierde si ma simt neputincioasa in fatza ta , esti persoana care a regasit copilul din mine si a gasit femeia ce nu credeam vreodata ca voi fi. am simtzit nervi, am simitzit disperare .. dar acum invatz ce inseamna tristetzea ... ochi mici si tristi plecand capul spre pamant, in toata galagia nu se mai aud decat bataile inimii si o lacrima ce cade pe pamantul calcat in picioare de pasii grabitzi al  celor ce se uita spre cer cerand sperantza .. uitand sa multzumeasca ca daca nu ar fi pamantul nu ar putea privi cerul. lacrima dispare repede .. nimeni nu poate stii ca partea aceea de pamant a fost udata cu tristetze ...ea dispare dar durerea ramane ... lumea trece nepasatoare pe langa persoana care e pierduta in gandurile ei .. eu o privesc .. as vrea sa ma apropii dar astept .. nu cred ca stie ca e privita .. poate nici nu isi doreste asta. cu o miscare inceata priveste spre cer si se incrunta ... e totusi o privire ce descrie teama si in acelasi timp ura .. de ce sa ne dorim cerul? cand putem avea pamantul? de ce sa ne dorim cerul care e un simplu fond de culoare .. cand pamantul are atatea lucruri de admirat? ma gandesc ce se intreaba fiintza pe care o privesc ... privind`o am inceput sa gandesc si eu la alte lucruri si incerc si eu sa privesc pamantul si cerul ... sa intzeleg ce ar putea fi atat de minunat ... fara sa imi dau seama imaginatiza mea prinde culoare .. si vad o lupta surda intre cele  2 parzti . pamantul incearca sa ofere totul .. sa fie pe placul fiecarei fiintze ce il pasteste .. si ar vrea sa sa simta o rasplata cat de mica pt umilintza de a fi calcat in picioare .. in schimb nu primeste nimik ... nici macar o privire .. doar cerul ... care e departe si nimeni nu`l poate ajunge ... oare de ce aceste lucruri? din toate gandurile mele , tresar auzind un sunet .. ajunsesem si eu sa aud lacrima ce cade pe pamant . si fara sa imi dau seama incepusem sa traiesc sentimentele fiintzei ce o privesc .. ma cuprinde un fel de ura ... as vrea sa urlu sa tzip . dar undeva in mintea mea simt ca nu e ceea ce trebuie sa fac. incerc sa imi revin ... ca sa pot observa ce se intampla mai departe ... ochii ei tristi par a cere un ajutor .. o sperantza ... toata viatza s`a uitat spre cer si nu a primit nimik ... si cautand in inima ei a gasit sperantza de a privi ceea ce mereu a calcat in picioare .. cred ca deja nu mai plange pentru ceea ce isi dorea ... dar eu stiu? nu pot stii ce e in mintea ei .. in sufletul meu deja o simt foarte aproape desi ea nici nu stie ca exist . poate daca ar stii ca sunt aici ... cu ce fel de ochi m`ar privi? as putea sa ii inseninez calea? fac un pas .. incerc sa ma apropiu .... ea sta nemiscata .. parca si o stanca mai schitzeaza o miscare... dar ea nu ... e neclintita . merg incet catre ea ... si parca cu cat ma apropiu mai tare ea e tot mai departe ... ma opresc ... privesc ... e de necrezut .. poate e doar imaginatzia mea ... dar nu e asa .. ea chiar e mai departe si nu a facut un pas . incep sa alerg catre ea.. dar parca nu vrea ca cineva sa fie acolo . alergand ... catre ea .. ma aude si isi intoarce privirea ... ma opresc simtzind o lovitura puternica .. nu pot sa stiu  ce inseamna privirea ei e o privire noua .. nu pot crede .. nu stiu ce gandea fiintza ar puteam simtzi .. de ce? pt ca acea faptura eram eu .. eram eu  fiintza ce are ochii tristi ... de ce? de ce am ochii tristi ? de ce ma privesc de la departare? de ce nu ma pot apropia de mine? nici eu nu ma pot ajuta? si fara sa stiu fara sa simt .. eram in fatza fiintzei pe care o priveam acum cateva clipe .. si cu un glas stins intre : de ce? iar ea imi raspunde : pentru ca tu esti sperantza din mine care m`a parasit si a uitat ... dar varsand o lacrima din suflet ... m`ai auzit si te`ai intors inapoi, si acum am realizat ca nu tu m`ai parasit ci eu pe tine ... crezand ca totul este bine te`am alungat si nu am mai avut nevoie de tine , dar acum stiu ca oricat de bine sau greu imi e ... este nevoie de tine mereu.