Afişare Mesaje
1
Totul despre iubire / Era rau, era bun
« : 05 Iunie, 2012, 03:17:11 a.m. »
-Inca fumezi.
-Iar tu inca esti aici.
Se uita in jur, cautand parca ceva. Ochii lui dimineata erau la fel de frumosi ca alta data, si totusi, modul meu de-ai privi se tranformase intr-o simpla privire, constatare mai degraba, nici nu se compara cu acea adoratie in care se scaldau ceasuri si zile intregi.
Fusese iubit de multe femei, multe trupuri, ganduri si dorinte. Era increzator, stia bine ce poate. Purtator al unei false modesti, pentru a completa o imagine perfect disfunctionala.
Se intorcea mereu in aceasi camera plina de regrete, isi punea capul pe perna si adormea rapid, fara sa gandeasca. Pentru ca doar asa regretele deveneau vise, iar viselele, sperante.
Niciodata nu l-am putut descifra. Poate de asta l-am si iubit, pentru acel mister bolnavicios ce-l lasa in cale.
Era rau, era bun. Sau poate doar asa parea.
Acum nu-mi mai era familiar, ii sarutasem buzele de zeci de ori si totusi, parca nu mai erau ale lui, si nici ale mele. El nu era barbatul care ma cuprindea si ma facea sa fiu a lui. Lasase in urma sa doar o umbra din tot ce a putut sa fie. O umbra ce mai degraba te bantuia decat te urma.
In antichitate se vorbea despre existenta unei oglinzi, in spatele caruia puteai vedea tot ce ti-ai dori in viata. Nu mi-e frica de dorinta sau de succes. Mi-e frica doar de numarul fantomelor alaturi de care inaintam in viata.
Fericirea isi are locul pe moment, dar privindu-te acum. Nu eram fericita. Ci doar confuza de fantoma ta.
- Tigarile alea...nu-ti fac bine.
-Multe lucruri pe care le-am facut impreuna, nu imi fac bine.
Nu spune nimic, doar se aseaza langa mine, ca un copil nevinovat si dulce, isi pune capul sa cada pe pieptul meu si zambeste.
Ah, iubitule! Ce dulce pare pacatul atunci cand tu-mi zambesti. Si totusi, nu esti tu, iar asta ma face sa zambesc. Caci poate maine nu vei mai fi aici.
-Iar tu inca esti aici.
Se uita in jur, cautand parca ceva. Ochii lui dimineata erau la fel de frumosi ca alta data, si totusi, modul meu de-ai privi se tranformase intr-o simpla privire, constatare mai degraba, nici nu se compara cu acea adoratie in care se scaldau ceasuri si zile intregi.
Fusese iubit de multe femei, multe trupuri, ganduri si dorinte. Era increzator, stia bine ce poate. Purtator al unei false modesti, pentru a completa o imagine perfect disfunctionala.
Se intorcea mereu in aceasi camera plina de regrete, isi punea capul pe perna si adormea rapid, fara sa gandeasca. Pentru ca doar asa regretele deveneau vise, iar viselele, sperante.
Niciodata nu l-am putut descifra. Poate de asta l-am si iubit, pentru acel mister bolnavicios ce-l lasa in cale.
Era rau, era bun. Sau poate doar asa parea.
Acum nu-mi mai era familiar, ii sarutasem buzele de zeci de ori si totusi, parca nu mai erau ale lui, si nici ale mele. El nu era barbatul care ma cuprindea si ma facea sa fiu a lui. Lasase in urma sa doar o umbra din tot ce a putut sa fie. O umbra ce mai degraba te bantuia decat te urma.
In antichitate se vorbea despre existenta unei oglinzi, in spatele caruia puteai vedea tot ce ti-ai dori in viata. Nu mi-e frica de dorinta sau de succes. Mi-e frica doar de numarul fantomelor alaturi de care inaintam in viata.
Fericirea isi are locul pe moment, dar privindu-te acum. Nu eram fericita. Ci doar confuza de fantoma ta.
- Tigarile alea...nu-ti fac bine.
-Multe lucruri pe care le-am facut impreuna, nu imi fac bine.
Nu spune nimic, doar se aseaza langa mine, ca un copil nevinovat si dulce, isi pune capul sa cada pe pieptul meu si zambeste.
Ah, iubitule! Ce dulce pare pacatul atunci cand tu-mi zambesti. Si totusi, nu esti tu, iar asta ma face sa zambesc. Caci poate maine nu vei mai fi aici.
! Ceea ce simti tu,este....fara cuvinte.