Mesaje

1

Poezii de dragoste / Hristos

« : 08 Aprilie, 2018, 10:10:42 a.m. »

"Hristos a înviat!", să nu fie o rutină
Cum "Ce faci?", "Bună ziua?, "Bine!", ori "Te salut!"...
E timp să stai pe gând, să-l pui într-un trecut,
Să devii un apostol, din alt tărâm... O să vină!

Este singurătatea de corp ce suflet poartă
Cu spiritul, întreg cu tot cu întuneric
Ce-aşteptă o scânteie, apoi extaz feeric,
Că eşti la fel... Ofranda de tine, cea deşartă!

Hristos e mai presus de un real-rutină,
E simbolul de mine, de tine... la perfect!
E cel ce nu vei fi de nu-ţi impui proiect
Să ierţi, să judeci mult, preluând... Nedând neghină!

E-o zi când poţi să uiţi tot ce-i în jur anost,
Să pleci în pelegrin ca să-ţi inviţi apoi
Ce-ai drag, mai drag de orice, să spui "Veniţi şi voi!"...
E zi când tot învie, din ce n-ar fi... De toast!

Eu vreau să fiu prezent lângă al-meu simbol, "EU",
Cu ale mele tare, cu gafele ce-mi ştiu...
Să le întind cu palme curate, zicând "Viu!
La Tine Doamne, pur! Mă renaşte, al meu Zeu!!"

Iisus Hristos 'mi fi lângă... Nealteratul "MEU"...
Luaţi-vă timp, scurs gol, uşuraţi suflet greu
Singuri, sau în lăcaş şi n-aşteptaţi... Mereu!!!
Îl veţi întâlni într-o zi... Îţi va spune "Tu, eşti EU!!!....................
08.04.2018

2

Poezii de dragoste / Împărtășit Paște

« : 07 Aprilie, 2018, 07:11:18 p.m. »

Din tot ce am umanitate
Mă vărs ca sfânt, ce iarăşi naşte
Să fie doar de bun, dreptate,
În fiecare zi... Un Paşte.

Din tot ce am dar, hărăzit
Mă dăruiesc cu ce-aş cunoaşte,
Să pot vă fi ceva iubit,
Ce-am mai ales, mai pur... Un Paşte.

Din tot ce mi-aş dori şi mie
Cu gând măcar c-aşa renaşte
Speranţa, vi-o împart vă fie
Jurându-mă... Un sol, de Paşte.

Din tot ce vă va înfrunta
Cu rău, ce riscă să se caşte,
Să mă simţiţi alăturea,
Prieten... Cel eternul, Paşte.

Din imn iubirii, în primăvară
De cânt din iazul plin de broaşte,
Mă spăl de orice gând să doară
Pe orice seamăn, cel simt... Paşte.

Din zborul greu, din primul zbor
Ce leagă cer cu sol rădaşte,
Sunt uşor suflet plin de dor
Şi eu, un stol... Ce v-aduc Paşte.

Din tot ce-a lăsat Creator
Cu tot, ce ura ar vrea să împroaşte,
Să nu uitaţi e trecător
C-un spirit cast... Anual Paşte.

Din poate un pic de îndoială
Ce tot mi-o înfrâng, că sunt şi moaşte,
Mă rog acum cu tot, sfială,
Mă iartă Doamne! O să cred... Paşte.

Din tot ce şi Hristos trăita
Şi a îndurat făr' să demaşte,
Să învăţaţi că rău, ispita
Se vindecă... Într-un iz de Paşte...

Din tot ce lume a tot iertat,
Înţelegerea de-a recunoaşte,
Mă luaţi zălog cât vă sunt leat,
Cum pe-un Iisus Hristos... De-un Paşte!

Reînviu, sunt viu într-atâtea aştre...........................
05-07.04.2018

3

Versuri / Povestea basmului cel hâd

« : 31 Martie, 2018, 07:41:09 a.m. »

A fost, odată ca-n povești, ce-acuma-s basm ”murdar-curat”
În țara ce dintre iluștrii ajunsă-i rău dintr-un Regat,
O schimonositeală... strâmbă, un pleonasm de hidos rău
Dintr-un tărâm de Feți-Frumoși aleși acum doar ”nătărău”
Să țină în buiestru' un neam, nu prin ce-i pisc de înălțime,
Căci ”grota” e vândută ”tron”, ”popor” e numai o ”mulțime”
Și-n două Camere-n Palate nu stau cei bravi de știință culmi,
Stau tolăniți ne-aleși de nimeni -din vechi stejari tari- molâii ulmi
Ce își vând ”șarm”, probat prostie, că proștii nu lipsesc deloc,
E-un glod întreg legat la ochi, cu ceara un timpan, glas ioc,
Sau doar ce-ar avea să spună ei, sunt doar minciuni răstălmăcite
Venite din auz confuz, din ochi închiși, minți încâlcite
S-asculte de-un ”chilot” imens, ordura veșnic repetentă
De școală nedusă la ”cap”, rămas hoție incipientă
-Ce-o pune-n practică pe-o țară- un retardat mintal scârnav
Ce împroșcă cuvânt nobil pus de ”senator”, făcându-l sclav
Sieși inept de ADN, o spurcăciune recesată
Ce umple jilțul cu izmana-i cu siguranță necurată,
Căci doar din spurcăciuni grăiește, zicând că el ar fi popor
-Un biet neghiob ajuns nu'ș cum să aibă rol de vorbitor-
În cârdășie c-un alt hoț din altă ”Cameră” celebră,
Zicându-și ”deputat”, el șef, socotit nu'ș prin ce algebră
Din morți, că ei l-ar fi ales de curvă sadică de neam,
Un pațachin, obială neagră din nespălat, ițar viclean
Ce se dă alb și e tot zoaie scurse prin nări cu muci de creier,
Se vantând că doar el ne știe cântul de țară, imn de greier
Ce l-ar fi scris înspre-a cerși să-și umple haita, neam de traistă
Și Patria s-o ia moșie, crezând-o tot c-a lui nevastă,
-Ce-ar tot schimba-o ca pe-o curvă- că tot alege mai cur-vite
C-al său fârtat, slip XXX... XXL, scrotumuri strivite...
Două tristeți-caricaturi care-și bat joc, horă sinistră,
În Patria ajunsă rău din plai de basm, o ”basma” tristă,
Că din netrebnici lung e-alai, fetidul e-o scursură-n urmă
De împuțiciuni de minți golite, de hoți, pungași cu toții o turmă,
Ajunsă fruntea... dintr-un anus, ce-n loc să arunce ce-i deject,
S-a pus să-și spună c-ar fi ”cap”, 'nălțând prostia în erect,
Ducând un străbunit popor -din ce-ar fi fost pe veci sortit-
Să fie coadă-n continent, de lume să se vrea stârpit...

Ajuns-a, o Patrie de sânge -ce a înroșit pământ, erou-
Doar o paloare fadă surdă, un zid la nou, doar un ecou
Ce întoarce fără rațiune o împotrivire la progres
Ducând atâtea milioane într-un puhoi de-un neales...
Doi scelerați schizofrenetici ce știu că zoaie-i dedesubt
Și zoaia și ea se complace, iubește furtul și corupt...
Așa se închide plai de basm, adică ”basm” ajuns real
Și tot ce s-o-ntâmpla de-acum va fi un veșnic infern... al
Minciunii, hâd iresponsabil, lașul ascuns ce nu vrea luptă,
Doar toți cât pot fura mai mult, c-așa-i în Țara ce n-ascultă,
Remorcă la străini, să-i ceară să fie-un reciproc respect...
În națiunea degradată de doi mârșavi de intelect!

Să-i arză focul de bandiți, cu sinonime, dialect,
Să moară de-azi în tată-n fiu, pân-o rămâne vreun ”deștept”,
Că-i rău, că-i și sus un molâu, ales de-o țară-n vârf... NEDREPT!!!

E doar povestea vorbii-n fond, un basm monden, cel hâd... ABJECT!
30.03.2018

4

Versuri / Mă jur, foc să vă ardă!!!

« : 22 Martie, 2018, 10:45:48 a.m. »

Mă jur să vă blestem, pungași,
Mă jur pe tată, mamă,
Să vă despoi de piele... Lași,
Să-mi cereți de pomană!

Mă jur să vă blestem copii,
Să n-aveți noi urmași...
Să-i aveți morților de vii
Doar leș, în țeapă trași!

Mă jur să n-aveți nici mormânt,
Străbunii dezgropați
Să fie în câmp doar os mărunt
De-un neam huliți, scuipați!

Mă jur, voi proștii în fruntea țării,
S-ajungeți blestemați
De-ai voștri, haite, de dihorii...
Ce azi îi aveți fârtați!

Mă jur, arză-v-ar focu-n iad
Să fiți de combustibil
Din creier dezlânat, beteag...
Să facem hâd vizibil!

Mă jur pe sfântul Dumnezeu
Să fiți linșați de vii,
S-aveți știutul cum e greu
Când îți cerșesc copii!

Mă jur să muriți sfârtecați
Pe drumuri desfundate,
Să n-aveți parte să scăpați
Pân' ce n-o fi dreptate!

Mă jur spitalu' s-aveți morgă
La tot ce-aveți familii,
Și ploșnițele s-aveți ciorbă...
Pe șobolani vigilii!

Mă jur, * ce sunteți, hoți,
Amante să vă îngroape
În sicrie... Să vă azvârle zloți
Pe gură, să vă îndoape!

Mă jur și pielea să vă întind,
Să vă prăjiți la Soare,
Să rageți când în cui vă prind
Pe Crucea de Înălțare!

Mă jur să n-aveți bucurii,
Doar să urlați durere
De popor, sfâșiați de vii,
În haite de plăcere!

Mă jur pe ce-am mai sfânt pe lume
S-ajung să vă omor,
Să scap o țară, neam anume
De-al vostru vorbitor!

Mă jur nici mâine s-apucați,
Să vă ia Dracu' noaptea,
Să fiți pe străzi împielițați,
Să fiți Urgia a Șaptea!

Mă jur să vă luați singuri viața,
Să fie în Terra loc
De cinste, onoare... Dimineața,
S-o avem iar noroc!!!

Mă jur, vă blestem, vă urăsc,
Vă detest, scuip tâlhari,
Să scap o țară ce-amărăsc
Ai voștri... Voi barbari!

Mă rog la întregul Univers,
Să fie alături toți,
Să pieriți hoarde-n rând, din mers
Arză-v-ar focul... HOȚI!!!

Cu toți prostime, ce v-aleg, cretini la fel, netoți...

*PS
Jurați-vă odat' cu mine,
Popor nedeslușit,
Că singur doar vă faceți bine
Din cinste, onor... citit!!!
21.03.2018

5

Poezii de dragoste / Andrei... Gheorghe

« : 21 Martie, 2018, 08:26:29 a.m. »

Avem toți proprii Dumnezei,
Așa cum Dumnezeu ne are,
Dar parcă un rus, român, e-n stare
Să fi fost unic...Gheorghe Andrei!

N-a fost timp 'ndeajuns, lachei
-De ștoarfe, false din popor-
Să-și ia cu barda, cu topor
Ascuțit spirit... de-un Andrei!

Era, până mai ieri ce vrei
Din lumea sincer devotată
Să spună drept, cu judecată
Că-i doar un ”fake”... țara lu' Andrei!

Există, să știți, porumbei
Ce duc mesaj d'eternitate
Că lume nu-i fără dreptate...
Spusă tăios, doar de-un Andrei!

Nu va mai fi ușor să iei
Adevăr pur în palme sparte
Și să-l arunci 'nspre fețe moarte...
Să stropești falșii... cum Andrei?!

De azi vor fi doar derbedei
Mai mulți, din adevăr să fure
Și, mai puțini onești să înjure
Meschini și hoți... Era Andrei!

Ce rară-i lumea de idei
Și va fi tot mai rar, mai rară
Să țină sincer la a mea țară,
Cum Gheorghe... Prenumit Andrei!

Mă închin la spirit de holtei
În gând și în fizic, în credință,
Cum încă îl am, Gheorghe, conștiință
De-un neam... Ce l-aș vrea tot, Andrei!!!

Te salutăm cu toții, ai mei...
Vă rog să-l plângem, 'n suflet grei!!!

In aeternum memoriam, Gheorghe... Andrei,
Un jurnalist, un om!!!... Sunt Zei?.......................
20.03.2018

6

Poezii de dragoste / Martie, în optar renăscut

« : 08 Martie, 2018, 12:05:46 p.m. »

Când Martie se face opt, e timp de gând spre eternitate
Din spira-n infinit întinsă din ochi de verticalitate
Ca o cătușă strânsă sexe într'un colaj de îngemănare
La fel de rond, brățări de suflet mai mult decât împreunare,
Ceva sacral ce leagă X cu Y din algebriene
În biologice făclii, scânteind ce-i mai nobil, gene
Ce acoperă lacrimi de extaz și mila plângerii împărțite
Când tot ar pare disperare și mângâieri sunt resuscite
Speranțe iar, să se întremeze, căci două flori's metamorfoză
Creând din nou o altă floare, peduncul de o nouă roză...

Și așa, el Martie culcat opt, e'o zală simbol de egal
Între aplecarea în genunchi și gestul pur neteatral
De dragoste nețărmurită în dar la mamă, fiică, soră,
Noră în buchet de izuri dulci, iubita, o femeie floră...
E odă, imn pentru matern, e'o incantație terestră
Ce numai Soare ar putea ști de când ne bântuie pedestră,
Căci doar așa vom fi eterni strălucitori în dăruire
Bărbații dârji, copii în fond, ce n-ar putea fără iubire...
Și în contextul fad monden, fără metafore, epitetic
Mă dărui azi modestul EU, un pic mascul... mai mult poetic!

Nu mă uitați, să vă fiu iar, an de an, la amor... Un petic!!!
07.03.2018

7

Versuri / Asasin plătit... la dispoziție!!!

« : 01 Martie, 2018, 09:42:03 p.m. »

de goeteri

Mi-am pierdut viața în zadar,
N-am știut ce e adevăr!
Nu am știut ce-nseamnă har...
N-am crezut dreptul să omor!

Mi-am pierdut mințile prin școli,
N-am învățat furturi, minciună,
Am visat să însănătoșesc boli...
Mi-am pierdut sens de rea ori bună!

M-am erodat în educat,
Am luat bun-simțul calitate
M-am ferit veșnic de păcat...
N-am învățat parșivitate!

M-am luat speranțele, în spate
Să scap o țară de povară
De ar fi fost nemeritate...
Și tot sunt judecat de-ocară!?

M-am construit un patriot
Prin neam de neam, străbuni de-ai mei...
N-am fost nicicând un strâmb de ciot
Să împiedic geniu! Am idei!!!

M-am educat în cult de fapt,
Am cuvânt doar să îl explic!
Nu din cuvânt îmi fac un act...
Ci mi-e doar spusul cum l-aplic!

M-am dedicat mult la onoare...
O trăsătură de popor
Din care sunt filon, o boare
Și vreau s-o port spre viitor!!!

M-am dezis de prostimi, trădare,
Urăsc de moarte pe bandiți!
Îi vreau întinși, spânzurătoare
De gât... Fără de cap meniți!

Mi-am făcut corpul o armată
În fapt, pe câmpuri la Bacău!
Iubesc părinții, mamă, tată...
Modești! Nu din Belu, Copou...

M-am dat dreptății o viață întreagă,
Am crezut ferm că-i doar real!
N-am știința fălii minții bleagă
S-o storc, în mâzgă... teatral!

Mi-am lăsat mult de-al meu câștig
-Furat, adesea l-am lăsat-
Și nu-mi plâng golul din covrig...
Ce semeni mi l-au destinat!

Mi-am pus elanul sufletesc
Cu cinste pe răboj să numeri,
Să nu m-acuzi că-l pervertesc...
Condamnat fals, cu dat din umeri?!

M-am decis azi mai mult de-oricând
Să fiu un asasin plătit!!!
Să împușc pungașii țării în rând!!!
V-aștept!!! Am totul pregătit!!!

La hoți, corupți, borfași, tâmpit,
Parșivi, dobitoci, proști, bandit,
Tot infractorul dovedit!!!
O fac și gratis... Biet pârlit!?!
01.032018

8

Versuri / Real nedeservit

« : 19 Februarie, 2018, 03:45:50 p.m. »

Minciuna se strigă pe stradă, năucă în succes de dreptate,
Nu-i nevoie s-aducă argument, e ajunsă acum sanctitate
Și zboară împuțind ce-s valori, din gură în guri se tot spurcă
Precum e bacilul ori virus, ce gazdele își schimbă... Năpârcă.

E-n vârful de soclu minciuna, mai presus, stă pe dur piedestal
Că-i mult prelucrată, abilă într-o eră de hâd digital...
Adică se mânuie în mase, se pune lipită pe sticle
Cu chipuri ce-o scuipă parșiv, creând mult visate ispite.

Dar e și lugubră minciuna, se târâie în mâzgă, în mizerii
În care tot colcăie pegra, pungașii scrobiți, pișicherii
Ce-o fabrică zilnic tenace tăind adevăr în bucăți...
Să-l facă mixaj ordinar, să schimbe înțelesuri și dăți.

Minciuna-i așa siropoasă, la mulți creând drog de plăcere,
Exemplare fragile de minte, de crezuri ascunse-n tăcere.
Adeși masochiști psihopați ce răul îl pronează de bun...
Clonajele sputei murdare ce tot o reînghit în nebun.

E ajunsă minciuna o plagă, un cancer etern incurabil
Din lumea celulelor crude ce pun pe eșafod veritabil,
E mimul dreptății în crimă, e răul înmulțit bestial...
Minciuna e summum de trivii încinse de gustul penal.

Minciuna nu e doar modernă, e culme la întregi experiențe,
E prostul fălos neprobat, ajuns promovat competențe,
E scârba ce umple palate, prin mii microfoane întinsă
Să ducă în eroare un popor... Țară vie, face o Patrie stinsă!!!
19.02.2018

9

Versuri / Răscoală

« : 01 Februarie, 2018, 12:35:42 p.m. »

Toți Vizii de cultură, avizii de hoții
Din Videle de minte s-au pus a ne minți
Că ne dau bunăstare, măresc nivel de trai...
Și, își fac legi să scape de pușcării... Nu-i bai
Când fac benzina scumpă și euro de aur,
Ne înzecesc în taxe, ne păcălesc că-s faur
Ei... Ne pun pumnu' în gură când vrem păs a ne spune,
Fac numai legea lor, vor țara a o răpune
Dintr-un Teleorman, tâmpit de sărăcie...
Vor România întreagă la fel și ea să fie!
S-au strâns o golănime bandită, mitocană
Să ne arunce afară din Patria, o mamă...
Reneagă Europa și ajutorul ei,
Ne vor ajunși prostime... Ei, șleahta de mișei
S-au pus cu toți, pungașii, cu școala de maidan,
Cu ”diplome” furate, ”masteri, doctori”, baștan
Să ne rupă grumaz, nerozi s-ajungem, vite
Și-ei tâmpii plini de bani, din brațe ostenite
-Ce-n loc să le întindem să mângâiem copii,
În Parlament îi ținem -ne înjosesc de vii,
Și ne-ar vrea morți curvarii, cu curvele lor slute,
Să nu mai fim popor, doar ei vreo șase sute...

Să ne unim ca dacii, ostași 'n Mărăști, Oituz,
Eroi din '89... să fim exemplul dârz,
Să ne jurăm că azi cu Dumnezeu vom fi
Și-i vom da jos din jilțuri și NOI vom pedepsi
Familii ce-au, conace le vom lua înapoi...
Oh Doamne, ajută țara, Popor vom fi toți... NOI!!!

De prin spitale, uzine -câte-or mai fi- din școală
Să ne sculăm bolnavi, breslași, elevi... RĂSCOALĂ!!!!!!!!!!!!
04.01.2018

10

Poezii de dragoste / Intermezzo

« : 10 Ianuarie, 2018, 07:09:30 p.m. »

Ți-ai uitat pe spătar, in, cămașa-n carouri
Și din izul de pori, răspândit în tricouri.
Mi-ai spus că te întorci clar de lună, de-i plină...
Înspumându-mi iubirea, val... din marea ta lină.

Ți-ai uitat, din mlădiu, voal pe rochia felină,
Cupa caldă de sân picurând trup de-albină.
Mi-ai promis într-o șoaptă, în fiori clipocindă,
Că revii într-o zi... și te-aștept strălucindă.

Ți-ai uitat fir lucind din șuvițe de strune,
Gluga-capă, ce chipu-ți ascunde de lume.
Lied suav e-n surdină în timpane, vrăjite
De la numele-ți stea... de pe bolți descernite.

Ți-ai uitat fin oval, pernei gol, de dor plin,
Șușotind pereți cheamă, vor s-audă ”revin”.
Masa întinsă și ternă chipu-ți vrea, să lucească...
Te zăresc, ștrengar zâmbet... Suntem toți la fereastră........
03.01.2018

11

Poezii vesele / Ca și...

« : 04 Ianuarie, 2018, 12:54:15 p.m. »

”ca și” de Daniel Aurelian Radulescu

Pentru asidui...iști tic-arii,
Ce-n snobism golaș de sens,
Fumurându-și limbii carii,
Fac din dialog non-sens
Tot adăugând ce nu-i
În limbarița lor goală
”Și”ruind la tot, oricui
O conjuncție drept ”fală”
-Fără-n fond nicio fălie,
Că ”ca și” nu-i ”elevat”,
E un semn de maladie,
Un ”chichiț” de internat-
Le urez în noul an,
”Ca și” ei, ”ca și” ”ca și”
”S-aivă” ceva ”ca și” ban,
Fericire doar ”ca și-i”,
”Ca și”, la servici, noroc
Un ceva ”ca și” ar fi,
Să le-aducă barza-n cioc
Mulți ”ca și” ar fi copii,
”Ca și” dragoste o idee
”Ca și” cum c-ar exista,
Cum ”ca și” ar fi femeie,
Când femeie e și ea,
Sau ”ca și” bărbat fiind,
-”Ca și” fiind cu evidență-
Chiar ”ca și” tot se spetind
Tot bărbat s-aibă-n pasență...
”Ca și” dovedind cultură
Să-i citească toți ”ca și”,
Nicidecum de învățătură
-Că de-un timp nici ea n-ar fi-
Doar ”ca și” o înălțătură
De citiți c-ar fi ”ca și”...
După ce-ai băut bromură
Și sex s-ar... dezlănțui.............

”Ca și, ca și, ca ”ca și”!!!
02.01.2018 ”ca și” și goeteri!

12

Versuri / Proculegere

« : 01 Ianuarie, 2018, 05:24:21 p.m. »

Să vă gândiți, suflet curat,
La cei ce au pierit în an,
Ce nou venit n-au apucat
Și-au vrut... Ajunși etern alean!

Să vă iubiți mai mult, imens,
Să uitați că există ură...
Doar un amor să fiți, intens
Pân' la ultima... picătură!

Să fiți mai drepți, în tot onești,
La nimeni rană să nu fiți...
Sursa de gânduri îngerești
Și pe dușmani să-i reuniți!

Să fiți o rază în culori,
Tristețea să o înveseliți...
Murdar să însămânțați cu flori
Și fruct uman să răspândiți!

Să știți, să învățați să dați
Când o-ți uita că e și ”nu-i”
Nu doar surorilor, la frați...
Să nu uitați cuvânt ”oricui”!

Să nu uitați în veci credință,
Crezul că binele-i divin
Și nume își schimbă suferință...
Doar s-o împărțim, câte puțin!

Să nu uitați vor fi ani, ani
Peste milenii, peste noi
Și vor fi poate-n veci castani
Și-n infinit spălat de ploi...

Să lăsați la copii avut,
Cum ați avut tezaur pur
Și, azi să fie un început
De-o lume nouă... Zi ”Mă jur!”!!!

Suntem doar rând, al nostru tur..........
12:01 01.01.2018

13

Poezii de dragoste / La mulți ani, omenire!

« : 01 Ianuarie, 2018, 05:13:57 p.m. »

Linie o să tragem iară
Din mai tânăr... în trecut,
Parcă viața-i mai ușoară
Cu-an pierdut dintr-un avut
Și tot credem înnoire
Când în fond ne perimăm
Și orice brad e-o răstignire
De-un fost verde, ce-l ornăm
Plin de vise repetate,
Ce dispar, tot mai timide
De iubiri, doar sănătate
Și îndrăzneli tot mai cupide...
Din copiii încântători
Ne machiem în moși, cu daruri,
Fericiții impostori
Că minciunile sunt haruri...
Lumea întreagă-i prinsă-n mreje,
Se scăldând într-o himeră
Mai firavi, din trunchi... găteje,
Gândul devenit apteră.
E psihoza milenară
Că n-ar exista uzură,
Dimineața-i etern iară,
Fără timp, ce-n fond o fură...
Dar e-așa de-o existență,
De când timp e feliat,
Fericirea-i apetență,
Spiritualul e un dat
De când s-a creat credință
Că ce-i, nu-i îndeajuns
Și an de anu-i numai ființă
Cu neființa întrepătruns,
Tot mai mult... pe timp, că trece.
Deci rămânem grav naivi
OMUL, ce nimic nu întrece,
Un conviv printre convivi,
O creație imensă
De-un indus crezut în sine,
Ce din trecerea adversă
Își preface rău în bine
Și alt An venit, cel Nou
E-o sublimă înălțare
Ca un strigăt cu ecou
Că speranța, ea, nu moare...
Și mă înlănțui lângă voi
Beat, sătul de fericire
Căci suntem cel puțin doi
An ce vine, iar... Iubire!

La mulți ani, mulți... Omenire!!!
31.12.2017

14

Poezii de dragoste / Crăciun

« : 24 Decembrie, 2017, 08:09:06 p.m. »

Se zbate anul, în etate,
Mâna s-o dea la nou născut,
Cu tot ce-a adunat bucate,
Cu tot ce bine a vrut făcut
Și umple brazi de stele reci
Prin care cu strămoși ne-atinge
De demult, sau curând... poteci
Pline de dor ce nu se stinge,
Ne adunând din multe străzi
Să stăm la masa de copil,
Cu alți copii din noi ogrăzi,
Toți împreună un fitil
Aprins cu suflete încălzite
Din focul dragostei de-aproape,
Să ne ajutăm inimi rănite
Și lacrimi să nu fie ape...
Să spele orice păcat gândit
Și îmbrățișați mai strânși să fim
Încă un Crăciun, ajuns, dorit,
De neuitat și nici ultim...
Să ne dorim toți fericire
Din adevăr profund, simțit,
Că noi Crăciun și Omenire
Le facem singuri din sfințit...
E tot, dintr-un etern... IUBIT!..............
24 decembrie 2017 orele 19:00

15

Versuri / Mortua est...

« : 28 Octombrie, 2017, 09:24:31 p.m. »

... ”moartea există...” e dinainte, din prima clipă a ei, a vieții,
fiind foarte bine cunoscut că-i certă, e-o sută la sută,
ea neputând a fi produsă, nici reprodusă... o ocultă,
omoru-n fond fiind cazul probă, o simplă impostură a ceții,
căci prin el însăși este astfel o pierdere de-a fi, cum beții,
foarte posibil, doar că ea exact ar fi previzionată,
de acceptăm fir de-o idee c-am fi din vreri superioare,
sau scrisă-n fel de lanț genetic de-asumări mult anterioare,
o subatomic mișcătoare naturii în sine, prin ea toată;
ființă și obiecte reci ce în traseu se intersectează
precis,
moment prestabilit pentru a intra-n mortal contact,
un așa-zis ascunsul scris,
cu certitudine, un fapt...
singurul semn de întrebare, ce din etern interesează,
fiind de natură strict morală;
există un inventar al culpei... absentă, în lumea selenară?...
... în principiu, culpa însăși ea, nici nu-i, doar se interferează
c-o modelare ce acceptă prezumțial nevinovați,
ca și cum doar femei, bărbați,
călăii...ar fi democrație,
iar atât timp cât nu cunoaștem destin –paradoxul beție,
hazard, controlat dinafară- oricărei științe e-o dilemă;
supremi de-am fi, rămânem deci noi înșine o anatemă,
în totală lipsă de orice probe…
că în orice caz deznodământu’ ar fi un altul
și orice-i dispărutu’ al vieții, existent lucru, schimb… e saltul
absolut natural, atare, invariant, cum foc e fumul rămas din sobe,
un aparte... și specific pentru orice, ar fi fost unul, orișicine,
doar în subconștientul său, neștiind de lipsuri actuale,
e poate-un tocmai fel de-a ști, cu multe, multe spații goale,
și absolvă în sine criminalul în serie de vini, rușine,
un dependent de-universala, ea neștiuta programare,
chiar în prezența preaștiută de-avans, a ei, premeditării
pierderii minții, a cărării,
involuntară în parte mare
și ea, tot un efect de necunoaștere ante fapte...
deci, pentru a înțelege fond s-ar curăța numai gândirea
de dogme etice, morale, caste, sociale... osândirea
recurgând rațiunii reci, obiective, adevărate date
și apriori acceptând imensul deficit științific
ce nu permite înc-o reală apropiere de cunoaștere,
totul fiind doar creații proprii, ițirile, o naștere
de un model, de-al nostru, atipic...
timpul ce lasă de valabil construcția noastră tranzitorie,
morală, socială, tot... ce ne aparțin în exclusiv, ’n credința noastă iluzorie,
a ei, dreptății;
un tabu, al meu, al tău, al societății!
21.03.2013