Salut.
Am vazut un topic foarte vechi (
http://www.lovetime.ro/community/psihologie/sindromul-singuratatii/ ) intitulat "Sindromul singuratatii".
Am aproape 30 de ani si ceea ce scrie in acel topic ma descrie foarte mult. Cunosc doar de cam 1 an de zile ca exista termen pentru situatia mea ("love shyness") si am citit cartea lui Gilmartin. Am ramas surprins ca de fapt sunt multi intr-o situatie similara.
Toate caracteristicile punctate mi se potrivesc in mare masura si le voi comenta referitor la cazul meu:
1. Este de regula de sex masculin
Asa este.
2. E o persoana care interactioneaza rar cu femeile.
Da, foarte rar am interactionat cu femeile (din afara familiei din care fac parte)
3. E o persoana fara un trecut amoros bogat.
Am 30 ani, si nici nu am experimentat niciodata "primul sarut". Bineinteles, sunt virgin.
4. E o persoana care a suferit si sufera din cauza lipsei unei femei iubite in viata sa, dorindu-si cu ardoare sa cunoasca dragostea dar nereusind din cauza ca ii lipseste "tupeul".
Exact, asta e motivul nr 1 pentru care am suferit pana acum. Multi ani de zile am iubit femei fara ca dragostea sa fie reciprocata.
Cel mai mult am iubit o fata timp de 3 ani (fara sa o intalnesc in acest timp). Am incercat sa creez lucruri frumoase pe baza la ceea ce am simtit, si chiar am reusit (dar nu voi expune acele lucruri aici pentru ca nu doresc sa imi dezvalui identitatea).
Ma incearca un sentiment de frustrare cand vad ca multe fete (chiar serioase) se iau dupa multi barbati care nu le pasa de dragoste.
5. Se pierde usor cu firea in fata femeilor.
Nu ma pierd ci doar ma emotionez, adica nu pot sa fiu relaxat in acele situatii. Pot discuta lucruri diverse cu orice femeie, dar nu stiu sa "cuceresc", devin in cel mai bun caz un "amic".
6. Este strict heterosexual, nu are nici un fel de orientare homosexuala.
Exact. Nu am nici o atractie sexuala fata de barbati.
7. Sunt de obicei persoane melancolice, romantice, cu puternice tendinte inspre depresie, linistite, prefera sa asculte muzica de relaxare, sau muzica clasica, bluess, etc.
Doar anumite parti ma descriu. De exemplu intodeauna am crezut in romantism, in dragostea adevarata, prefer linistea, intr-adevar ascult muzica de relaxare (in special instrumentala - de genul easy listening, clasica).
In schimb nu am tendinte spre depresie, pentru ca am incercat tot timpul sa gasesc suficiente motive de bucurie in a trai (si am reusit) - ca rezultat am mai multe hobby-uri. Chiar lucrurile frumoase pe care le-am facut ca o exprimare a dragostei mi-au adus o bucurie. Chiar daca fetele respective nu au dat doi bani pe aceste lucruri, cel putin am satisfactia ca am facut ceva frumos in numele acelei dragoste. Din pacate chiar lucrul care ar fi trebuit sa ofere cea mai mare bucurie (dragostea reciprocata) este acel lucru care ma trage in jos. Sper ca si in urmatorii ani acele hobby-uri si altele lucruri sa ma ajute ca sa stau deasupra "liniei de plutire"
Mai sunt si altele lucruri punctate in cartea lui Gilmartin:
- am avut o educatie religioasa care mi-a facut foarte rau, in special cu privire la latura cu relatiile cu femeile. Cel putin in ultimii ani am renuntat la acele idei.
- intr-adevar, am avut de-a face cu un tratament neadecvat din partea colegilor din scoala
- nu stiu sa cuceresc femeile (si chiar mi se pare ideea ca "barbatul cucereste femeia" un lucru gresit)
- nu am nici o problema in a fi in multime. Ma simt in largul meu cand fac o prezentare la cateva zeci de persoane, adica nu am anxietate sociala
- filmul preferat si pentru mine este Jeremy din 1973
http://www.imdb.com/title/tt0070238/ (pe care vi-l recomand cu drag)
- spre deosebire de multele cazuri enumerate in carte, din punct de vedere fizic eu sunt bine: adica sunt inalt, sanatos (fizic si psihic), nu sunt gras si imi place ceea ce vad in oglinda
. Nu am sentiment de complexitate fata de cum arat, dar din pacate plus-ul fizic nu ma ajuta din cauza timiditatii in dragoste.
Am vazut tot in acea carte ca autorul imparte in cei tineri si cei mai in varsta si faptul ca exista diferente majore intre cele doua grupuri. De exemplu, pe masura inaintarii in varsta, optimismul in acest domeniu scade.
Chiar acest lucru l-am simtit si pe pielea mea. Pe masura ce ma apropriu de 30 de ani incep sa nu mai cred in iubire adevarata, vad tot mai mult in femei drept niste profitoare, care vor sa "vrajeasca" barbatii ( si barbatii sunt profitori, dar nu ma intereseaza datorita punctului 6 de mai sus). Vad tot mai mult ca acea cale a dragostei duce doar la singuratate si la multime de frustrari si ca in acelasi timp cei care vad femeia drept un obiect (sexual) se bucura de dragoste. Singurul lucru care ma tem mai mult decat singuratatea este ca sa nu ajung cu o femeie profitoare (temerea asta o simt tot mai puternic in ultimii ani, pe masura ce am vazut multe femei care fac lucrul acesta cu alti barbati).
Faptul ca am crezut in dragoste nu m-a ajutat cu nimic si nici o femeie nu s-a bucurat de aceasta dragoste.
Nu am dorit sa scriu acest post pentru ca cineva sa imi planga de mila, pentru ca nu am nevoie de mila. Pe celelalte planuri ale vietii o duc bine si am o multime de satisfactii care ma ajuta enorm din punct de vedere emotional. Stiu ca nu consum oxigenul degeaba
si ca am adus contributii in societate (si sper sa aduc in viitor alte contributii cat mai importante).
Motivul pentru care am scris este acela de a arata ca intr-adevar exista acest fenomen, si ca pentru unii nu este doar un simplu articol online.
Anonim
Afişare Mesaje