Mesaje

1

Proza / Cautand macar un "adio"...

« : 09 Octombrie, 2011, 10:03:15 a.m. »

Frumoasa poveste de viata. Si multa putere trebuie sa detina cel, sau cea, care stie sa piarda. Ce ne facem si cu ochii de apa intunecata, putini lascivi si cu doi intelepti, care din finete, insa si din prea multa greseala, renunta unul la celalalt de dragul rautatii lumii. Cum putem accepta ca doua sabii la fel de ascutite nu incap in aceeasia teaca? Cum putem trai pana la moarte cu aceasta, si cum ne putem duce neimplinirea in nemurirea atat de neiertatoare? A trecut ceva timp, timp care ar fi trebuit sa vindece, insa durerea nu s-a stins. In zadar apar voci binevoitoare care soptesc la ureche, sau striga suparator de tare ca timpul, tot el, le rezolva pe toate. In zadar zbaterea inimii in incercarea de a uita. In zadar dorinta de a afla, chiar dureros insa, concis un "adio". Se intampla ca rana sa ramana deschisa, iar golul de nepatruns. Ne amagim si ne mintim pe noi insine, spunandu-ne ca putem trai fara celalalt, caci si inainte de a rasari in viata noastra tot traiam. Da, de acord, insa se poate intampla ca in viata cate unui privilegiat al lumii ca sa intre un suflet special, o fiinta, despre care sa spunen doar atat: "Ce noapte lunga si grea viata traita pana la tine".