1
Ai nevoie de un sfat? / Re: nu pot sa inteleg
« : 26 Aprilie, 2013, 10:14:03 a.m. »
In primul rand multumesc pentru raspuns.
Eu inca traiesc cu speranta de a nu fi asa cum spui, pentru ca nu stiu daca as putea sa traiesc asa o viata.
Poate am eu asteptari prea mari, pentru ca din punctul meu de vedere cand faci ceva legat de partenerul de viata (ca e vorba de o mancare, ca e vorba de dragoste) ar trebui sa o faci cu placere, cu pasiune..indiferent ca esti in prima luna de casnicie, la 10 ani sau la 60 de ani.
Din ce mi-ai spus tu atat de transant, a fost ca un pumn pentru mine.
Poate ca am exagerat eu un pic in primul mesaj fiind destul de suparat...nu e atat de negru dracul dar e pe aproape. Mai vin gesturi, atentii si din partea ei dar putine, mult prea putine fata de asteptarile mele.
Nu vreau sa-i cer, sa cersesc sau sa o oblig sa faca ceva, vreau sa vina de la ea ceea ce simte. Stiu ca tine la mine, stiu ca ma iubeste..de aceea doar asta i-am spus: "Daca ma iubesti atunci de ce e atat de greu sa si arati acest lucru". Eu zic ca e atat de simplu totul.
Ea e si o fire mai rece putin, nu se exteriorizeaza foarte mult si de asemenea foarte independenta. Stiu ca oamenii se mai schimmba in timp, dar chiar atat de mult incat dupa cativa ani sa realizezi ca practic traiesti langa o alta persoana..e greu de imaginat asa ceva.
La a doua varianta desi m-am gandit este ultima optiune. Sunt un om care nu face foarte usor schimbari. Poate daca as gasi ceva compromitator despre ea as face-o, dar m-am interesat nu este vorba de alta persoana. De altfel mi-a si spus ca daca ne despartim ei nu-i mai trebuie alti barbati, poate foarte bine sa traiasca singura.
Iar copilul...stiu ceea ce spui si ai dreptate, dar in casa nu se paruieste si nu se trage nimeni de par. nu este o atmosfera de lupta care sa-l marcheze. Este foarte atasat atat de mama cat si de tata, m-am implicat foarte mult in cresterea lui. Iubeste sa mearga de mama cu tata si cu mama impreuna. Daca plec 2 zile de acasa cu treaba este jale, iti imaginezi cum va fi sa stea periodic cand cu unul cand cu celalalt..
Dar nu vreau nici o casnicie care sa existe doar pentru ca e un copil la mijloc.
Ceea ce sper eu este o combinatie intre prima si a treia varianta...daca tot am inceput cu variantele.
Intr-o relatie trebuie sa stii sa mai lasi si de la tine, trebuie sa mai si cedezi, trebuie sa inveti sa traiesti in doi. Eu sunt dispus intotdeuna sa si cedez, dar asta nu inseamna sa ma las calcat in picioare si sa fiu nefericit.
Eu spre deosebire de tine inca mai cred in cea de-a treia varianta. Sentimentele eu cred ca mai exista, doar ca nu sunt aratate.. Sper, sper sa mai existe. Daca nu ..chiar ca nu mai are rost.
Eu inca traiesc cu speranta de a nu fi asa cum spui, pentru ca nu stiu daca as putea sa traiesc asa o viata.
Poate am eu asteptari prea mari, pentru ca din punctul meu de vedere cand faci ceva legat de partenerul de viata (ca e vorba de o mancare, ca e vorba de dragoste) ar trebui sa o faci cu placere, cu pasiune..indiferent ca esti in prima luna de casnicie, la 10 ani sau la 60 de ani.
Din ce mi-ai spus tu atat de transant, a fost ca un pumn pentru mine.

Poate ca am exagerat eu un pic in primul mesaj fiind destul de suparat...nu e atat de negru dracul dar e pe aproape. Mai vin gesturi, atentii si din partea ei dar putine, mult prea putine fata de asteptarile mele.
Nu vreau sa-i cer, sa cersesc sau sa o oblig sa faca ceva, vreau sa vina de la ea ceea ce simte. Stiu ca tine la mine, stiu ca ma iubeste..de aceea doar asta i-am spus: "Daca ma iubesti atunci de ce e atat de greu sa si arati acest lucru". Eu zic ca e atat de simplu totul.
Ea e si o fire mai rece putin, nu se exteriorizeaza foarte mult si de asemenea foarte independenta. Stiu ca oamenii se mai schimmba in timp, dar chiar atat de mult incat dupa cativa ani sa realizezi ca practic traiesti langa o alta persoana..e greu de imaginat asa ceva.

La a doua varianta desi m-am gandit este ultima optiune. Sunt un om care nu face foarte usor schimbari. Poate daca as gasi ceva compromitator despre ea as face-o, dar m-am interesat nu este vorba de alta persoana. De altfel mi-a si spus ca daca ne despartim ei nu-i mai trebuie alti barbati, poate foarte bine sa traiasca singura.
Iar copilul...stiu ceea ce spui si ai dreptate, dar in casa nu se paruieste si nu se trage nimeni de par. nu este o atmosfera de lupta care sa-l marcheze. Este foarte atasat atat de mama cat si de tata, m-am implicat foarte mult in cresterea lui. Iubeste sa mearga de mama cu tata si cu mama impreuna. Daca plec 2 zile de acasa cu treaba este jale, iti imaginezi cum va fi sa stea periodic cand cu unul cand cu celalalt..
Dar nu vreau nici o casnicie care sa existe doar pentru ca e un copil la mijloc.
Ceea ce sper eu este o combinatie intre prima si a treia varianta...daca tot am inceput cu variantele.

Intr-o relatie trebuie sa stii sa mai lasi si de la tine, trebuie sa mai si cedezi, trebuie sa inveti sa traiesti in doi. Eu sunt dispus intotdeuna sa si cedez, dar asta nu inseamna sa ma las calcat in picioare si sa fiu nefericit.
Eu spre deosebire de tine inca mai cred in cea de-a treia varianta. Sentimentele eu cred ca mai exista, doar ca nu sunt aratate.. Sper, sper sa mai existe. Daca nu ..chiar ca nu mai are rost.