1
Povestea mea / Re: viata mea..telenovela?
« : 26 Octombrie, 2013, 06:06:19 p.m. »
din pacate nu am reusit sa dau bebele afara..era prea tarziu 
Afişare Mesaje
Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.
Pagini: [1]
2
Povestea mea / Re: viata mea..telenovela?
« : 23 Octombrie, 2013, 08:43:41 p.m. »
nu are nimeni nici o parere?
3
Povestea mea / viata mea..telenovela?
« : 19 Octombrie, 2013, 11:45:05 p.m. »
povestea mea e desprinsa dintr-un roman stufos,cu un sfarsit pe care nu il stiu inca..sau poate nu vreau...in momentul de fata sunt atattttt de dezorientata..
Nu as vrea sa va plictisesc cu un mesaj f lung,doar ca simt nevoia sa ma descarc si sa impartasesc cu cineva supararea mea.
Cine ma aude ar putea spune ca sunt o femeie fericita,am 25 ani,casatorita de 2 luni,dupa o relatie de 3 ani,insarcinata in 17 saptamani...dar din pacate lucrurile nu sunt asa cum mi-as fi dorit si cum am visat.
Vin dintr-o familie cu principii...din pacate..nu prea am umblat cu baietii asa cum ar fi trebuit,mi-am vazut de scoala,facultate..samd.
M-am chinuit destul de mult,pentru a pleca dintr-un orasel micut,intr-altul mai mare..deoarece ai mei parinti nu au dorit sa ma ajute cand au auzit ca vreau sa plec de langa ei..pentru inceput a trebuit sa ma chinui..poate au vrut sa imi dea o lectie...cu greu ajunsesem si pe o functie mult dorita,conform studiilor terminate...
La varsta de 22 ani,am cunoscut un baiat,care m-a fascinat,etc..m-am daruit lui...iar dupa cateva luni vraja s-a rupt...suferinta mare..insa dupa aprox un an,a aparut in viata mea un barbat...care s-a tinut ceva timp dupa mine,eu fiind fripta,,,am cedat mai greu..insa el a fost ambitios ,,,,si a castigat
Cu el am simtit altceva,ca e al meu pentru vecie,ca ne potrivim,parca ne cunosteam de o viata...eram unul pentru altul...am trecut prin multe probleme,,,criticile celor din jur,,,am trecut si prin lipsuri financiare,dar am trecut cu brio peste toate..nunta ,copil...toate si le-a dorit de la inceput....datorita anumitor lipsuri financiare,s-a tot amanat acest evenment,si iata ca a fost programat pentru 2013.
In privinta copilului,eu am fost foarte ferma,datorita principiilor mele..acesta sosea doar dupa nunta.,,
el si-l dorea extraordinar de mult...avea momente cand si plangea....doar ca eu am fost mai ferma in sensul asta.am inceput cu programarile de nunta....inca din 2012..eram emotionati,fericiti,impliniti...insa la inceputul anului a calcat in strachini urat de tot...m-a inselat...cu sau fara voia lui .nu mai conteaza,e o poveste lunga..doamna a vrut sa se razbune pe mine,dar el e cel mai mare vinovat,ca i-a dat curs razbunarii.dupa ce am aflat,bineinteles ca a incercat in tot felul sa il iert,ba chiar s-a umilit atat de mult,incat se punea si pe strada in genunchi in fata mea...eu nu puteam ierta asa ceva..am vrut sa plec,m-a impiedicat etc..pana la urma a venit cu ideea de a merge la un psiholog,pentru a face o terapie de cuplu..am fost de acord...el se schimbase...eu l-am iertat...si din nou toate bune si frumoase...
nunta se apropia...totul era intens...si cand colo..cu o luna inainte de nunta,aflu ca sunt insarcinata...fericire mare pe capul nostru...iar fericirea lui nu v-o pot descrie in cuvinte...statea toata ziua cu mana pe burtica,o pupa..etc...chiar daca in burtica era doar un embrion...am avut o sarcina...la inceput cu mari probleme..stat in spital,pastile multe..etc...pana pe la 15 saptamani m-a chinuit.
A trecut si nunta...toate bune si frumoase,ne ramasesera si banuti,sa ne facem in casa frumos,caci era nevoie...el deja se apucase intens de treaba asta,cumparase material,ecauta muncitori,etc...iar eu ce m-am gandit,ca sa nu stau in praf,plec la nasa mea la tara,pentru o saptamana,pentru a face zarzavaturile de iarna....la cateva zile dupa plecarea mea..am simtit o schimbare...cand am ajuns acasa lucrurile stagnasera,el invoca tot felul de misiuni..mie mi-a dat f mult de gandit,deoarece nu mai era de gasit..tel inchis,.etc..pana cand intr-o zi.am fost contactata de o doamna,care ce sa vezi..era amanta sotului meu!!!!!!!!!!!! m-a dus in casa ei,unde era el..si de aici incepe socul vietii mele.....a venit acasa ,a doua zi..eu f rece si suparata..etc...i-am zis clar ca doresc sa fac avort,si la revedere! el m-a rugat in fel si chip,sa nu fac etc...numai ca dr ,mi-a lasat timp de gandire,si taman ca nu s-a mai putut face avort...iar de el ce sa va spun...nici un membru al familiei lui,nu a reusit sa il inteleaga,sa il convinga...el acum este la doamna...doamna este una din acele experimentate...despre care nu as dori sa dezvolt f mult,.,cert este ca e versata,si in ciuda faptului ca a auzit ce a auzit,ea l-a primit cu drag acasa,dar normal ..sotul meu mai are bani din darul nuntii.....
de asta spuneam la inceput,ca eu am anumite principii...deoarece nu am conceput,sa cresc un copil,fara o familie adevarata..etc si ca daca as fi simtit ceva,in mod clar nu as fi facut acest pas
sunt atat de dezorientata,sup[arata,dezamagita distrusa...
si imi tot pun intrebarea de ce?
caci el nu a avut sa-mi dea nici un motiv
sa fi fost atat de oarba...sa fie el atat de orb..sa fie vraji...sa fie aia mai buna..etc?
oare iti poate trece iubirea atat de repede...caci mie ,dupa tot ce mi-a facut,din pacate nu mi-a trecut
Nu as vrea sa va plictisesc cu un mesaj f lung,doar ca simt nevoia sa ma descarc si sa impartasesc cu cineva supararea mea.
Cine ma aude ar putea spune ca sunt o femeie fericita,am 25 ani,casatorita de 2 luni,dupa o relatie de 3 ani,insarcinata in 17 saptamani...dar din pacate lucrurile nu sunt asa cum mi-as fi dorit si cum am visat.
Vin dintr-o familie cu principii...din pacate..nu prea am umblat cu baietii asa cum ar fi trebuit,mi-am vazut de scoala,facultate..samd.
M-am chinuit destul de mult,pentru a pleca dintr-un orasel micut,intr-altul mai mare..deoarece ai mei parinti nu au dorit sa ma ajute cand au auzit ca vreau sa plec de langa ei..pentru inceput a trebuit sa ma chinui..poate au vrut sa imi dea o lectie...cu greu ajunsesem si pe o functie mult dorita,conform studiilor terminate...
La varsta de 22 ani,am cunoscut un baiat,care m-a fascinat,etc..m-am daruit lui...iar dupa cateva luni vraja s-a rupt...suferinta mare..insa dupa aprox un an,a aparut in viata mea un barbat...care s-a tinut ceva timp dupa mine,eu fiind fripta,,,am cedat mai greu..insa el a fost ambitios ,,,,si a castigat
Cu el am simtit altceva,ca e al meu pentru vecie,ca ne potrivim,parca ne cunosteam de o viata...eram unul pentru altul...am trecut prin multe probleme,,,criticile celor din jur,,,am trecut si prin lipsuri financiare,dar am trecut cu brio peste toate..nunta ,copil...toate si le-a dorit de la inceput....datorita anumitor lipsuri financiare,s-a tot amanat acest evenment,si iata ca a fost programat pentru 2013.
In privinta copilului,eu am fost foarte ferma,datorita principiilor mele..acesta sosea doar dupa nunta.,,
el si-l dorea extraordinar de mult...avea momente cand si plangea....doar ca eu am fost mai ferma in sensul asta.am inceput cu programarile de nunta....inca din 2012..eram emotionati,fericiti,impliniti...insa la inceputul anului a calcat in strachini urat de tot...m-a inselat...cu sau fara voia lui .nu mai conteaza,e o poveste lunga..doamna a vrut sa se razbune pe mine,dar el e cel mai mare vinovat,ca i-a dat curs razbunarii.dupa ce am aflat,bineinteles ca a incercat in tot felul sa il iert,ba chiar s-a umilit atat de mult,incat se punea si pe strada in genunchi in fata mea...eu nu puteam ierta asa ceva..am vrut sa plec,m-a impiedicat etc..pana la urma a venit cu ideea de a merge la un psiholog,pentru a face o terapie de cuplu..am fost de acord...el se schimbase...eu l-am iertat...si din nou toate bune si frumoase...
nunta se apropia...totul era intens...si cand colo..cu o luna inainte de nunta,aflu ca sunt insarcinata...fericire mare pe capul nostru...iar fericirea lui nu v-o pot descrie in cuvinte...statea toata ziua cu mana pe burtica,o pupa..etc...chiar daca in burtica era doar un embrion...am avut o sarcina...la inceput cu mari probleme..stat in spital,pastile multe..etc...pana pe la 15 saptamani m-a chinuit.
A trecut si nunta...toate bune si frumoase,ne ramasesera si banuti,sa ne facem in casa frumos,caci era nevoie...el deja se apucase intens de treaba asta,cumparase material,ecauta muncitori,etc...iar eu ce m-am gandit,ca sa nu stau in praf,plec la nasa mea la tara,pentru o saptamana,pentru a face zarzavaturile de iarna....la cateva zile dupa plecarea mea..am simtit o schimbare...cand am ajuns acasa lucrurile stagnasera,el invoca tot felul de misiuni..mie mi-a dat f mult de gandit,deoarece nu mai era de gasit..tel inchis,.etc..pana cand intr-o zi.am fost contactata de o doamna,care ce sa vezi..era amanta sotului meu!!!!!!!!!!!! m-a dus in casa ei,unde era el..si de aici incepe socul vietii mele.....a venit acasa ,a doua zi..eu f rece si suparata..etc...i-am zis clar ca doresc sa fac avort,si la revedere! el m-a rugat in fel si chip,sa nu fac etc...numai ca dr ,mi-a lasat timp de gandire,si taman ca nu s-a mai putut face avort...iar de el ce sa va spun...nici un membru al familiei lui,nu a reusit sa il inteleaga,sa il convinga...el acum este la doamna...doamna este una din acele experimentate...despre care nu as dori sa dezvolt f mult,.,cert este ca e versata,si in ciuda faptului ca a auzit ce a auzit,ea l-a primit cu drag acasa,dar normal ..sotul meu mai are bani din darul nuntii.....
de asta spuneam la inceput,ca eu am anumite principii...deoarece nu am conceput,sa cresc un copil,fara o familie adevarata..etc si ca daca as fi simtit ceva,in mod clar nu as fi facut acest pas
sunt atat de dezorientata,sup[arata,dezamagita distrusa...
si imi tot pun intrebarea de ce?
caci el nu a avut sa-mi dea nici un motiv
sa fi fost atat de oarba...sa fie el atat de orb..sa fie vraji...sa fie aia mai buna..etc?
oare iti poate trece iubirea atat de repede...caci mie ,dupa tot ce mi-a facut,din pacate nu mi-a trecut
Pagini: [1]