51
Nu mai folosește la nimic limba, cuvântul, dialog,
Înțelesul e inexistent, orice exprimare suferă enorm,
Căci ce se aude în vibratorul pânzei de timpan
E doar o ciocăneală, se rostogolind pe o scăriță de-un olog
În prăbușire, fără a mai putea să urce, de un neînțeles diform...
Și din eroarea vrută, prin ecou e totul invers, o răstălmăcire-n van.
Da e ”ad... ică, nu” și nu e ”un... uf, nu se știe”, o amestecătură,
Ca un feed back defectat, defecat pe traseu, manipulat perfid
Cu o presiune ce-ar distruge labirintul din internele urechii,
Obligând stupefacția să caște guri de atâta fals; lepădătură
Păcălind totul, o logica în dispariție înmocirlită în perfid,
Cu guralivi de promptere dictate înspre prostimea lor, zevzecii...
Nici văz nu mai servește, că oricum pe fundul negrului imaginea e răsturnată
Și, cum și creierul lipsește chiasma-i și mai mult încrucișată...
Simt, sunt gol de atâta ură, căci o lume întreagă mi-e servită rău falsificată
Și absurdul capătă aspect de holocaust ce-a cuprins deja mase... eres,
Căci și-au pierdut și ce aveau, limbajul strâmb... tot e-n regres,
Chiar și de fund e atins demult, dar firu-i fin pe-ultim tăiș, ce nu pătrunde; înghite într-un revers, invers!?!
21.03.2013
Înțelesul e inexistent, orice exprimare suferă enorm,
Căci ce se aude în vibratorul pânzei de timpan
E doar o ciocăneală, se rostogolind pe o scăriță de-un olog
În prăbușire, fără a mai putea să urce, de un neînțeles diform...
Și din eroarea vrută, prin ecou e totul invers, o răstălmăcire-n van.
Da e ”ad... ică, nu” și nu e ”un... uf, nu se știe”, o amestecătură,
Ca un feed back defectat, defecat pe traseu, manipulat perfid
Cu o presiune ce-ar distruge labirintul din internele urechii,
Obligând stupefacția să caște guri de atâta fals; lepădătură
Păcălind totul, o logica în dispariție înmocirlită în perfid,
Cu guralivi de promptere dictate înspre prostimea lor, zevzecii...
Nici văz nu mai servește, că oricum pe fundul negrului imaginea e răsturnată
Și, cum și creierul lipsește chiasma-i și mai mult încrucișată...
Simt, sunt gol de atâta ură, căci o lume întreagă mi-e servită rău falsificată
Și absurdul capătă aspect de holocaust ce-a cuprins deja mase... eres,
Căci și-au pierdut și ce aveau, limbajul strâmb... tot e-n regres,
Chiar și de fund e atins demult, dar firu-i fin pe-ultim tăiș, ce nu pătrunde; înghite într-un revers, invers!?!
21.03.2013