titlul nu se potriveste a ceea ce vreau eu sa scriu aici,dar n-am avut alta idee
!este un text kre nu-mi apartine si a fost citit la radio acum multi ani si suna km asa:
"Sufletul a invatat sa stea pitit sub orizontul mic si baroc,povara vietii devine prea grea,dar aruncata in uitarea omului aceasta trece intr-o nonexistenta tardiva,umila.Estetica uratului?Zambetul e crud,privirea feroce,adanc,durere,geamat ce nu mai razbate in exterior si ramane impietrit pe ferestre.Zidurile darmate chiar de-au fost de palate nu mai redau nici un ecou.
Sunt aproape MOARTA.Cuvintele sunt tacute,uitate in prezent.Din unul ce-a fost au mai ramas doar doi.Cat ai luat din mine?Si oare ce-am pastrat eu din tine?dupa multe apartineri,ce-a mai ramas,esti tu.....sau o colectie din iubirile ce le-ai cunoscut?E arta sau un chici?Ce pret are un zambet?O atingere sau un sarut?Ce greutate are in aur cuvantul?Cum arata factura finala a vietii?Oare avem datorii mari?
Semnele vremii st scrise pe fata mea,conturand urma trecutului meu printre oameni.Ma intreb ce poveste au stelele de spus?Poate povesti despre vesnicie pe care noi nu le putem intelege,asa k raman departe in inaltimi.Stelele cazatoare se sting cand vin,poate cunoasterea lor ar ucide.Invatarea zilnica doare uneori,macar de-ar fi invatare de minte!Ce racoroasa e mana cea lunga,gandurile ploioase si febrile,ce dureros de dulce e IUBIREA:sunt oare aksa sau furtuna o va risipi?"
Subiect: ceva frumos... (Citit de 4044 ori)