Mi-e-aproape cerul, marea si izvorul
Si codrii-mbatraniti de atatea vremi
Si doinele dorului nemuritoare
In bocet jalnic de naframi.
O mai aud din cand in cand pe plaiuri
Cantand s-alinte suflete-nrobite,
Atat de mult plange pamantul
Cand ne ingroapa dinainte.
In inclestari cumplite imi macin timpul
Si gandul tau mereu cuceritor
Ma obsedeaza adanc, pana la moarte,
Dar ce sa fac daca mi-e dor?