Eram copii...si desenam fluturi imaginari pe-asfalt...
Speram c-o sa-si ia zborul...c-o sa dispara in neant...
Eram copil...nu stiam ca fluturii portocalii nu zboara...
Dar eu speram...pentru a nu stiu cata oara...
Si am crescut apoi...ne-am facut si noi mari...
Stateam pe'asfalt, priveam la stele...
Si mana ta prelunga
Desena fluturi imaginari pe buzele mele...
Iar eu ii sarutam, doream ca sa le simt si eu dulceata...
Pasiunea, dorinta, veninul...ah, ce poate fi mai dulce decat viata...?
Poate doar tu...
Dar stii ca totusi fluturii mei zburau mai sus decat ai tai?
Stii ca imi inaltam gandurile mai sus de gandurile tale?
O sa-mi spui ca fluturii imaginari nu zboara...
Dar eu vorbesc de cei albastrii!
Pe cei portocalii i-am uitat de mult...pe asfalt...
Ne asteapta...hai, mergem?