dependenta de iluzie

[Semiramis]

in viata de zi cu zi folosim multe artificii, in tot ceea ce facem.
ne premiem, ne pedepsim, in functie de dorinte, visuri, nevoi sau aspiratii.

in lumea moderna exista milte forme de dependenta, mai mult sau mai putin materiale...dependenta de tutun, alcool, sex, adulare, afectiune, realizare.
in interiorul dependentelor (metafizice) o putem insera pe cea de iluzie...
ne trezim dimineata sperand...ne creem scenarii dupa care incercam sa traim mai bine, sa iubim mai bine sau sa speram mai bine...

ce caracteristici ar trebui sa aiba iluzia pentru a acoperi definitia dependentei?

[Lorelei]

E o poveste intreaga de spus aici, dar ceea ce-mi vine in minte acum este dependenta de virtual. Uneori se intampla sa devenim atat de prinsi in lumea asta virtual (si nu ma refer strict la Lovetime, desi poate fi un simptom) incat uitam ca de fapt traim in lumea reala. Iesim in oras virtual, cumparam de la magazin virtual, facem sex virtual.... iubim virtual... Dar virtualitatea asta e o iluzie, o iluzie ca un joc in care esti stapan atotputernic. Dependenta e mare sau poate deveni mare pentru ca in virtualitate posibilitatile sunt practic nelimitate si pentru ce putem face si pentru ceea ce suntem. Devenim brusc frumosi, spirituali, virtuosi, indrazneti si lista calitatilor poate continua la nesfarsit. Nu cred ca e o problema metafizica neaparat (asta poate numai daca ne referim la Iluzia cu majuscula, la Maya), lucrurile sunt simple, dependenta de o iluzie, de orice fel de iluzie rezolva frustrari si implineste aspiratii si dorinte puternice.

[viulian]

Da, imi place ideea din topic...

Se leaga cu un alt topic discutat mai in curand, si anume mediocritatea... Dependenta de iluzie, cam asta mi se pare mie ca e mediocritatea.
Complacerea intr-o nepasare din asta de genul "de murit mor oricum, deci... mie sa-mi fie bine acum, in rest, nu-mi pasa".

Dependenta de iluzie este mare si atunci cand egoul se simte mai puternic. Un sef mai greu o sa fie constient de el... va fi preocupat de pozitia lui, de stabilitatea financiara si cum sa nu si-o piarda, de griji, de deadline-uri, avand un nou statut va incepe sa parvina, sa devina mai respectuos cu sefii de mai sus, mai nasol cu oamenii, etc. Iluzia il va cuprinde incet incet.

Depdenenta de iluzie este de asemenea foarte tentanta deoarece nu solicita efort. Adica lupta _impotriva_ iluziei implica sa lupti cu tine, sa te intelegi, sa vezi de unde vin toate, incotro vor sa se duca, tu unde esti intre toate cele, etc. Pe cand iluzia se cladeste singura. Asta e puterea ei.. Tu doar te lasi orbit de faima, bani, pozitie, putere, ierarhia sociala, si uiti de tine.

Pe mine ma sperie aceasta trezire din iluzie, deseori cand merg prin piata aud batranii zicand "pfui maica, ce se duse timpu asta. Parca mai ieri eram...."
Cam trist, la final sa-ti dai seama ca ai pierdut o gramada de timp alergand dupa treburi "importante" care de fapt nu erau importante. Nu aveau pic de eternitate in ele.

(si aceasta parabola cred ca discuta despre dependenta de iluzie: http://www.lovetime.ro/community/index.php?topic=1112.msg4554#msg4554 )

[Semiramis]

uneori iluzia se poate confunda cu visul. spre deosebire de al doilea pe care il lasam dimineata in pat, iluzia, abia odata cu rasaritul soarelui se infiltreaza in cuget, ne ia in stapanire luand proportii din ce in ce mai mari odata cu afundarea credintei noastre in ea.
e mai usor sa ne trezim mintindu-ne, ne da o putere mai mare de a pasi, nestiind ca de fapt mersul nu este in fata, ci in spate...
ne hranim cu iluzii: de la diverse substante pe care le putem lua pentru a ne crea propria lume, pana a ne impamanteni anumite crezuri pana ajungem sa traim prin ele...
si astfel, viata ne trece, nemaifiind noi, nemaiiubind, nemaitraind...nemaistiind.

[Semiramis]

infipti in realitate sau traind in lumi fantastice va treziti in fiecare dimineata...
intrebarea e, cum o faceti? visatori sau porniti pe fapte?

[Escu]

ohhh...ma trezesc in realitate in fiecare dimineatza..parca e din beton facuta...ma jur.
dupa un pahar de whisky...prind curaj...si pot sa visez...dupa vis...ma intorc in realitate...un fel de "matrix"...cam ciudata comparatia..dar asa e.